Cufundacii

cum să construieşti poezie una cu verticala
în timişoara, când oraşul întreg e o mlaştină
iar
locuitorii săi umblă până la brâu printre cu
fundaţii fictive? întreabă plescăind lăcrămioara
iar
prietenul ei care e poet uneori, peste week
end, o lămureşte: a, iar ne tragem de limbi!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizibilitatea (lui Costel Baboş)

când vin în România, te văd? întreabă prietenul
din Canada. sper să mă vezi foarte bine!
răspund
cu toată vizibilitatea din mine. şi îi mai spun
o Poezie tristă, îndepărtată – care-l atrage...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori volatil

unii, unele, uneori
ca umbrele umblă, se mişcă: un
acelaşi urmaş abia nenăscut, uitat în uitare
în secole
imediat sau prea târziu următoare
până în pânzele albe şi ude cumva inutil
urmăresc
unii ochi, unele pleoape. uneori
toată viaţa nu este
decâ lipsa unor bune sau rele urmări -
peste timp
vor unge poate copilul ce nu e copil
pe frunte cu ulei de un kil
volatil. uneori volatil

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie

aşa cum ar bea: dacă ea
dă peste cap un deget
ar cu tărie, cu manichiura făcută

şfâşie ca fiara,-n poezie, la sol

partea bărbătească abia
culcată pe-o ureche - de...
si(n)gur de protocol -

în aer tot plămânul este vaier (?!) - gol

cu o plachetă sub bărbie, prin
oraşul de câmpie şi gablonţuri arhi
plin umblă poetu longilin: aşa

cum bea iubita sa, cum ea, sub salbe

deschide un caiet cu pătrăţele
deschide un caiet cu linii paralele
deschide un caiet. cu buze albe

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimi de final

o poezie cutremurătoare
sau
o poezie cu tremurătoare voce?
tu
eşti un poet s(p)erios! şi tu nu...
sau
mai bine vorbim de eliminarea lui Lorca
de
la mondialu din Rusia?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbi...

Limbi de clopot, limbi de ceas,
Limbi în ceaşcă la taifas,
Limbi de şarpe, de papuc,
Cum le dai, le ei, se duc...

Poţi să-nveţi mai multe limbi,
Lumea dacă vrei s-o plimbi,
Dar ţin tare şi menţin
Să ştii limba de cămin...

Se încurcă-ntr-un moment
Când îi dai să bea ferment,
Ţi se limbă plimba-n bot
Sau să-ţi iasă de un cot...

Mai e limba de curea
De la brâu cu găurea,
Ce-i dai drumu când e rost
Sau o strângi în zi de post...

Pentru-o nouă pălărie
Limbile pe la sefie,
Şi de-o fi să ai şi parte
Baftă cu limba de moarte!...

Limbi de veste, limbi tic-tac
Limbile care nu tac,
Limbi pe faţă, limbi pe dos,
Limba, un organ gustos!...

Limbi sunt multe nu am când
Să le spun pe toate-n rând,
Luaţi ideea de-azimut,
Limbile când se sărut!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima poezie DA de nobel din an

uau un poet român a luat premiul nobel
uau dar şi un alt poet român l-a luat
uau până şi un al treilea poet român a luat premiul nobel
de fapt
mai mulţi poeţi români au luat nobelul (?!) uau
iar acum DA cu
lunetele sparte
îl dau din mână în mână - uau-a-uau -
şi aşa...
şi aşa...
şi aşa... mai departe...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cunosc un poet
un prieten
care ar putea fi un mare poet
dacă n-ar fi atât de poet

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcrămioara

nu tot ce zboară este fixat
cu beţişoare chinezeşti în insectarul aparte
nu tot
gândacul greoi, care s-a prins
de reverul medaliei
poate
să o plângă pe numita lăcrămioara
din visele tale de râs
să o plângă
cu acelaşi surâs. ne
modificat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul ce geme în oraşul pustiu

cine-i ca mine în turnul din Senta! –
privind prea de sus dimineţa devreme
oraşul ce geme
la picioarele mele se apleacă o fiinţă
ce-i singură pe străzi şi e o femeie
în oraşul pustiu
la orele când şi copacii din faţa
primăriei mai dorm, visează, mai cresc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu Timişoara

... nu toţi cei care se trag prin praf
sunt demni de milă. nu toţi copiii
vor fi încurajaţi să trăiască.
nu fiecare femeie de iască e mane
chin (?!) - nu
acum trece viaţa cum trebuie. nu
acum pui coarne de alu-miniu de plumb
oraşului îndrăgit de grădinarii din
slatina - nu acum timişoara, nu...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am vizitat

niagara tocmai cădea
în depresie – ea
se scuza că nu cade aşa
de înalt cum văzusem pe net –
ea era ea
era o palidă imagine a
ce-ar fi trebuit ca să cadă
la picioarele noastre bi
ne antrenate turistic
(?!) – apa
de ploaie din subcontinent
ul cu totul canadian
e uneori o mizerie e
uneori o limonadă gazoasă –
niciodată nu e chiar aşa fi
oroasă cum se vede pe net –
prietenul
meu din canada costel
baboş m-a învăţat m
ulte şi multe cascade

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ia un prieten

cu pumnii: el spune
că vecina grasă care intră în scară
e... profesoară -
să mă dau la o parte... ar fi
numai a lui! - o, e pro
fet mincinos mincinos prietenul meu printre vi
te, sau e nu
mai un bătăuş oarecare
cu sentimentele oare
cum explicite?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu o

femeie care desenează cum sfâşie leul tricouri
de safari cu găurele! în
africa e o vreme potrivnică pentru cultura de poezie. i
lustrată încă din feşele lui tarzan
de origine din
timişoara - unde a început o femeie să schiţeze în pix
foarte negru coperta
la răzbunările mele. în rând cu
preteţiile ne
vinovate ale speciei noastre
în coborâre
din copacii din cartier

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feţele

printre feţele prietene
apare uneori câte una
frumos încruntată
aşa cum e luna
când e plină de sine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul umblă

s-a născut poet
dar nu e român
decât în poeziile proaste
cele în care
eminescu o are prea scurtă (?!) şi albă
cele în care
picioarele în pantofii aflaţi
în umblare sunt trunchiuri fără soţ cu ciuperci în şosete
iar moartea
după care aleargă în viu
nu e deşert
nu e pustiu
e desert: o
puştoaică ea este
cu sâni masculini
de poveste...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer gol

Atât de gol rămâne cerul uneori,
Că aerul se rupe în fâşii
Iar praful stelelor se cerne peste noi.
Caişii curajoşi, dar inocenţi, şi-ascund
Miresele petalelor gonite după nori.

Eu-l meu are obraji de sare,
Eu-l tău are cod binar.

Primăvara umple aiurea spaţiile goale
Ne scufundă în frunţile copacilor de pe bulevard,
Extrapolându-ne până la unghiile lor
Cu frunze şi flori migratoare.

... Şi prietenul meu schizofrenic
Care mă tot întreabă:
- Când te indrăgosteşti,
Eşti conştientă sau inconştientă?

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până astăzi n-am resimţit la niciun alt poet aceeaşi încântare artistică pe care de la bun început mi-au dăruit-o odele lui Horaţiu. În anumite limbi nici măcar nu poţi năzui la ceea ce a fost realizat aici. Mozaicul acesta de cuvinte, în care fiecare cuvânt, ca suntet, ca topos, ca noţiune, îşi iradiază forţa, la dreapta şi la stânga şi peste întreg, acest minimum de întindere şi număr de semne, acest maximum de energie a semnelor dobândit în felul acesta - toate astea reprezintă stilul roman, şi dacă lumea vrea să mă creadă, stilul ales par excellence. Faţă de asta, tot restul de poezie ajunge să fie ceva prea popular - o simplă limbuţie a simţirii.

Friedrich Nietzsche în Amurgul idolilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

58

sunt un tânăr poet
mă apropii
şi ce să vezi? un tânăr poet care se
apropie de
58...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare poet

are dreptul sa fie un
eori cel mai mare poet
român de se naşte el are
dreptul sa fie şi alungat
cu pietre - cartea sa
care se-ntinde la obiectul de buzunar de bazar
apucă oarecum cu fineţe
cu degete moi
carnea sa - oare ce
vor crede unele triste
amante despre poetul nervos
care e
cum s-a şi demonstrat
cel mai mare poet?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre linişte

mai trec prin cimitire uneori,
e un peisaj inedit, mai ales toamna,
nicidecum sumbru

drumul pare mai liniştit câteodată printre cruci,
în oraşul de la capătul lumii

este un drum neumblat din deşertul umbrelor,
este o scurtătură prin oraşul păcatelor,
printre cruci, pe unde mai trec
uneori,
când oamenii nu mai încap unul de altul prin cetăţi.
când oasele mă încearcă,
când mă îmbolnăvesc de dorul tău,
când se răceşte întunericul
şi tace insuportabil

mai trec pe lângă cimitire uneori,
ca pe lângă Purgatoriul lui Dante.
ocolesc cu grijă
oraşul celor şapte păcate

pare o cale mai sigură către casă,
e drumul spre linişte

corbi uriaşi stau cocoţaţi
sinistru
pe o gară fără trenuri,
într-un oraş de la capătul
timpului,
croncănesc diabolic, tot mai tare,
atunci când trec
printre cruci,
uneori.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!