Ultraviolete: singur între tine și mine
... nu am știut niciodată unde se
termină harta orașului e mai
nostim bătută cu pasul ochii evită
hârtoapele
așa cum și privirile tale extenuate
sub umbreluțele de soare plutitoare în
văzduhul dintre acoperișe nu
caută nu
stropii de ploaie glucidă pe corso
la cofetăria fostă viole(n)ta! mai
bine zis nici acum nu te știu. nu...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
dacă infinitul nu se termină niciodată
înseamnă că nici dumnezeu nu se termină niciodată
și atunci vai de soțiile sau concubinele lui!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile
vezi amintirile tale de-acum
cum se nasc
din amintirile tale de-altcând -
ochii îți bagă
degete-n creier
(?!) -
fă un efort și citește corespondența
cu tine pe care
nu ai deschis-o nicicând
cu tine pe care
nu te-ai știut niciodată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deocamdată
când vezi că te place o fostă
elevă, mai bine te duci și te spânzuri - deși
unora le plac postările tale cu adolescente fervente -
mai bine te duci
și te spânzuri - deocamdată, definitiv
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am gândit să te bat să te umplu
de sânge să taci dar nu știu cum să fac
nu ești lângă mine: mai bine să mă prefac uneori că
te iubesc te iubesc te iubesc de
câte ori să tot spun te iubesc? tu ai vocile tale
care îmi caută slăbiciunile
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Mă mir de unde-atât albastru-n ochii tăi!?
De unde atâta limpezime,
atâta lumină și soare,
când te știu ca pe un căutător de
anotimpuri noi,
pe care nu le-a trecut nici măcar o pasăre,
nici un înger și nici o femeie,
pentru că atunci, eu nu mai eram singur azi
și aș fi învățat să măsor timpul cu inima,
fericirea cu pasul, bucuria cu glasul,
pe care nu mi l-am auzit niciodată!
Ah, cum se mai leagănă cerul
în ochii tăi, așa...
... ca pe un câmp bătut cu albăstrele!
Închide-i iubito
și tot albastrul văzduhului se va face scrum!
Ca să mai existăm,
Magul va trebui să reclădească lumea!
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Termină cu prostiile
termină cu prostiile termină
cu prostiile termină nu
e cazul să-mi arăți phoenixul tău în erecție prost lungită
termină cu prostiile ter
mină mă ucizi... virtual
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea
nu am știut că nu mă citiți
nu am știut că nu mă cunoașteți
nu am știut
că nu mă iubiți era de la sine
înțeles și nu am știut
despre durere
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calapodul
prea mult și de demult sunt
cu ochii numai pe picioarele tale
frumoase
ah, sunt zilele-n care
alergi după tramvaie prin ploaie
și nu te
împiedici în calapodul ce-ți pune
pielea în băț de umbrelă
chiar și atunci
când plouă cu soare! cel
puțin în ziare locale, de cartier
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mie și una de roți
nu știu nici acum
după o mie și una de nopți
dacă ea
mi-e soră sau frate.
părțile bune din ea
sau din el (?!)
îmi vin ca tu(r)nate
și cultiv o dilemă:
nu știu nici acum
cum se scrie cu sânge
de cauciuc pe șosea
pentru soră sau frate.
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kunigunda
dintre elevele mele
fără talent la desen
ea a venit totuși cu edvard
munch a venit
nu am știut niciodată
că iubește atât
de mult expresionismul edulcorat
iar
kunigunda
ea
e singura elevă din anul
acesta care a dat
la arte și a
reușit
se pare că
e bine
când termini
a opta
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mă minți
Să nu mă minți acum, mai bine niciodată
Căci dragostea ne moare-n anotimp,
E iarnă cu alei întortocheate
Spre inimi nu se-ajunge-n contratimp.
Să nu mă minți acum, mai bine niciodată,
Căci frunze suntem în bătăi de vânt,
Suntem noi, doi, și iarna o arată
Și și-ar dori un soare-n plin cuvânt.
Să nu ma minți acum, mai bine niciodată
De-am trece singuri gândurile reci
Și vorbe multe, spuse fără noimă
Ce-au transformat din vise în poteci
Să nu mă minți acum, mai bine niciodată
Am fost făcuți din dragoste si vis
Dar n-am știut culege rodul toamnei
Ducem acum în spate ce e scris.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului cu privirile arse
de soare vântul îi zboară foițele
de țigare odată
cu ele se ridică și firele de tutun
din cutia neagră de tablă cândva
de parfum el
privește din balconul deschis peste mare
și aude cum fulgeră pescărușii în cerul
de scrum. și vede
și femeia ce trece spre rece acum
chiar acum: el
o strigă iar ea îl fumează...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută fericirea sau nu te vei găsi niciodată...
aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Omului cu privirile arse
de soare vântul îi zboară foițele
de țigare odată
cu ele se ridică și firele de tutun
din cutia neagră de tablă cândva
de parfum el
privește din balconul deschis peste mare
și aude cum fulgeră pescărușii în cerul
de scrum. și vede
și femeia ce trece spre rece chiar acum
chiar acum: el
o strigă iar ea îl fumează...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisorile tale
Nu știu de ce am aruncat scrisorile tale,
Nu mă întreba, cred că nici nu-ți pasă.
Oricum, azi nu se mai scriu asemenea scrisori,
Poate doar la recuzită de teatru.
Cum ți se par acum, puerile, desuete?
Dealtfel, le-ar fi stat foarte bine
Prăfuite în podul vreunei case,
În colbul din mijlocul drumului,
În cenușa vreunei sobe părăsite,
În fumul care bântuia odată pe deasupra orașului.
Dintre alte sute de nimicuri,
Nu știu cum naiba am aruncat
Tocmai scrisorile tale!
Apropo, pe ale mele le mai ai?
Le mai citești?
Nu că ar avea mare importanță,
Oricum ai aruncat anii aceia la gunoi,
I-ai mototolit împreună cu ziarele vremii,
Cu evenimentele locale de doi bani,
Cu amantlâcurile tale nenorocite.
Totuși dintre multe alte sute de nimicuri,
Volbură a anilor,
Scrisorile tale îmi lipsesc acut,
Îmi săreau mereu în ochi,
Păreau atât de nevinovate,
Atât de albe, de pure,
Ca prima și ultima zăpadă
A celei mai albe dintre ierni,
De la începuturi...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ah, dom' director... Dumneavoastră cum ați vrea să fiu?
Traian: Așa cum te știu: vesel, simpatic, plin de viață!
Lucian: Momentan nu pot fi așa...
Traian: Dar când vei putea fi din nou astfel?
Traian: Nu știu.
Traian: Luci, cum complici tu totul!
Lucian: Dom' director, nu complic nimic; doar știți ce i-am spus...
Traian: Mamei tale?! Știu. Dar asta nu schimbă situația; ar trebui să iei măsuri, altfel nu ajungem nicăieri. Nu vezi care-i rezutatul? Tu suferi, ea suferă, ba chiar și eu; cum crezi că mă simt văzând-o tristă și înlăcrimată? Iar mai târziu pe tine; și tu, tot trist... Ar trebui să punem capăt acestor suferințe; soluția ne e la îndemână.
Lucian: Mai bine să vorbim despre altceva.
Traian: Nu-i bine, Luci; fugi de problemele cu care te confrunți, în loc să le înfrunți!
Lucian: Să le înfrunt?! Nu acum, dom' director; poate altădată...
Traian: Bine. Să fie ca de obicei, cum vrei tu.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înca
Prin sângele meu
se mai aude
foșnetul șoaptelor tale,
înca mai simt
sărutul trupului tău.
Mângâierile tale
curg peste sânii mei
ca o ploaie de vară,
iar privirile tale
ma sorb înlăuntru.
Foc aprins,
sufletul meu te caută
și te cuprinde:
în singurătate
cu tine se pierde!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Habere Artem (2013), traducere de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de ploaie
Dau năvală stropii-n văi
Biciuie copaci și căi
Și în piept de stâncă-oval,
Sună calcaru'-a metal.
Dintr-o negură din cer
Unde stele-albastre pier,
Nori de ploaie se armează,
Zarea fulgere-o brăzdează.
Prin pădurea înverzită
În al ceții sân dosită
Stropii reci fără cruțare,
Șterg a păsării cântare.
Ploaia deasă-o să rămână
Peste tot acum stăpână
Pe ogoare, munți și văi,
Se dezmață stropii săi.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
se închide apusul de soare
oră neliniștită, tăcută
plutește un timp peste ape
iarba se frânge sub pasul rămas
în mâini dansează un suflet
ce dulce'i clipa în care dormi
liniștită, goală în soare
pe covorul de iarbă, verde-crud
așternutul dorului în lacrima cerului
suspină un gând între pleoape
în zori, suavă, albă și pură
te apropii de mine cu teamă
în iarba te aștept
mâinile dansează în ploaie
un dans împletit, a visare
se scutură stropii de ploaie
pe sânii dezgoliți, pe trupul fierbinte, pe pleoape uscate
mlădie în vânt, sclipeai în lumină
buzele tale închise
se aprindeau sub sărutul primar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râzând în soare
Niciodată nu vei ști
Gândul meu unde va fi
Niciodată ochii mei
Nu-ti vor spune tot ce vrei
Ani intregi te-am așteptat
Până noaptea-n zori a dat
Ani intregi cer năruit
Aplecat m-a-nvăluit
Si acum râzând in soare
Tot inșir mărgăritare
Vorbe dulci deloc sfioase
Le arunc in prag de case
Niciodată nu vei ști
Gândul meu unde va fi
Si inot plutind pe val
Zi de zi, an dupa an.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!