Răsună valul

Ninge fulgi în val de mare
Îngerii îsi scutură penajul
Răsună valul spart in zare
Gerul acoperă usor peisajul

Deschide ochii fulg de nea
Să vezi unde te duce vântul
Gândurile poartă mantiea ta
De unde cazi îţi vine rândul

Diamant trucuri de gheaţă
Scruptate chipuri într-un mal
Agăţate aripi albe de gheaţă
Calca nisipul îngheţat la mal

Spuma dictează peisajul
Îngerii isi curăţă penajul

sonet de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nopţile reci

Îsi scutură nori acele albe
Cusute dantele cu fire subţiri
Însiră sfintele diafane salbe
Frunzele verzi rămân amintiri

Aici se ntalnesc prinţi si prinţese
In albul castelelor împletite
Fulgi de nea stă la mese
Coroana de gheaţă si ace înfrăţite

Se aud cântări se scutură cerul
Îngerii albi îsi scutură aripile
Fugii ce cad îi strânge gerul
În nopţile reci se nasc idile

Cum că a fost va fi si este
Iubiri rămase mereu în ger
Iubiri rămase de acum vestite
Iubiri eterne învăluite în mister

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un colţ de pământ

O inimă albastră
Un colţ de pământ
O pasăre măiastră
Dor pe aripi de vânt

Pare o lume ireală
Şi strategii pescăuşi
Ritmul bate cu iuţeală
Valurile albe jucăuşi

Prinse venele în alge
Inima-i loveşte-n mal
Nisipul ferbinte frige
Săruţi ţărmul cu un val

Câte urme tu ai şters
Câţi paşi tu ai rătăcit
Mare pe unde ai mers
Inimi triste tu ai fericit

Spuma ta o mângâiere
Povesteşti iubiri în iarnă
Amintiri ce dau putere
Esti romantica eternă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de copil

Privesc cu ochi de copil
Lumea este de poveste
Mă strecor prin uşă tiptil
Văd zăpada cum creşte

Pomii scruptaţi în gheaţă
Un sculptor o mână dibace
Un suflet o minte isteaţă
Cu lacrimi a ştiut să-i îmbrace

Un scăncet uşor înfundat
Încălţată cu şoşonii lui bunii
Un ghemotoc de puf ondulat
Blondă cu ochii precum carbunii

Din zăpadă apare Zorel
Îl iau în braţe n-a mai lătrat
Zăpada cred că l-a speriat
Pitiţi acu în cojocul de miel

Afară un zmeu tot suflă
Spulberă zăpada prin curte
Zâna zăpezii cu rochia albă
Prinde pe zmeu să-l sărute

Fulgi şi diamante de gheaţă
Rămân agăţate în noapte
Glasul mă trezeşte de dimineaţă
E mama cu cana de lapte

Brazii sunt plini de verdeaţă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade gheaţă peste flori

Ziua cerul se-norează
Într -o galaxie mare
Soarele doarme visează
Printre stele lucitoare

Pletele sunt aşezate
Sub un nor pufos
A lăsat vântul să bată
Vântul aprig furios

Norii negrii se adună
Vântul suflă rece
În nori fulgeră şi tună
Ziua fără soare trece

Pică lacrimi îngheţate
Plânge norul cel rebel
Fie-i greşelile iertate
Se va-împrăştiea şi el

Eu îl rog pe soare iară
Să se uite printre nori
Amintind că vine vara
Iarba-i verde în zăvoi

Timpul e să se trezească
Avem nevoie de ploi
Aerul să-l încălzească
Cade gheaţă peste flori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgi de speranţă

Mă ninge... Pe-obrazul cald mă mângâie fulgul căzut,
Din lacrima iernii, din nori mi-aşterne rece sărut,
Steluţa-îngheţată sfârşeşte în picuri topită,
Doar vântu-i mai ştie taina prin ceruri rătăcită.

Mă ninge... Un fulg jucăuş mi se-aşează pe creştet,
M-am plâns că-mi este dor, de-ar vrea să-mi spună fără preget
Dacă la vară ne-om întâlni în lanul plin de maci:
-N-ai vrut să-mi dai răspuns îndată, ai preferat să taci!

Mă ninge... Ninsoarea înteţită doru-îmi răpune,
Îmi cresc dorinţele şi stratul mai gros se depune,
Se-arată şi gerul, la geam încolţesc flori de gheaţă,
Mă ninge nostalgic... Mă ninge cu fulgi de speranţă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Scrutând cerul şi pământul
Se întreabă marinarul:
Încotro se duce vântul
Şi de unde vine valul?

Filozoful, blând cu firea,
Cugetă privind natura:
Unde zboară fericirea
Şi de unde vine ura?

Trec cu griji şi trudă anii
Şi se-ntreabă şi săracii:
Oare unde se duc banii
Şi de unde vin gândacii?

poezie de Octavian Cocoş (27 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plecat

Un vis cu tine am avut
Si visu-n zori a dispărut
Iluzii multe s-au pierdut
Nu stiu ce s-a întâmplat

De lângă mine ai plecat
Un geam e sfărîmat
In grabă mare tu l-ai spart
Iubirea-n ură ai transformat

Nu ai privit, nu te-ai uitat
Din viata ta m-ai alungat
O legătură de iubire s-a rupt
Nu ţi-a păsat, nu te-a durut

Si lacrimi multe am vărsat
Pe cioburi iubire am desenat
Inima de dorul tău a îngheţat
Si sufletul mi-e gol si pustiit

Durerea din suflet am aruncat
Pe geamul care tu l-ai spart
Acum te uiţi spre geamul spart
Dar eu am obosit, am îngheţat!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge peste ţara mea de vis

Ninge peste ţara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Teleneşti, Chişinău, Leova.

Ninge peste păduri de brazi
Peste munţii Carpaţi.
Ninge cu fulgi jucăuşi
Peste Bucureşti, Iaşi, Cluj.

Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ştefan şi Mihai duşmanul l-au învins.
Ninge peste ţara mea de vis.

Ninge şi tot ninge Şi aşa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschişi,
Din nou, la România mare.

poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori din camera de alături

Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeţi un vânător.
A apărut întâi puşca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură şi toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră şi ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscoleşte,
Aşa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar aşa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iată-ne, aşadar pierduţi în deşertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai şi provocat.
Ai dorit atâta să ningă, ştiai că fenomenul ţine
De concentrarea ta... Şi te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreşte.
Roşeaţa din obraji colorează peisajul. Ai febră?
"Nu, dar vreau să colorez peisajul."
Foloseşte rujul, mai bine.
Tu eşti de ţinut într-un castel
Pe-o iarnă ca aceasta, cu clopoţei la fulgi.
Şi eu să vin la tine
Într-o sanie trasă de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un ţurţur imens,
Să urc şi să cobor, că e alunecos,
Şi iar să dau să mă caţăr... şi tu să-mi arunci
Nişte pinteni.
Să cioplesc sloiul, urcându-mă
Să-i dau pinteni
Şi să apar sus, c-o floare de gheaţă
În mână. "Unde e geamul?
Să-ţi plantez pe el această
Floare de gheaţă."
"O, ador florile de gheaţă", să zici,
"Unde-ai găsit-o?" Hai să ieşim puţin.
"Unde, iar afară? Iar în zăpadă? Iar în tren?
Iar vagon neîncălzit?"

Eu sunt un om de interior,
Pentru ca sunt numai suflet
Şi sufletul e de interior.
Sunt un om de budoar, de stat între perne,
Printre cărţi, printre rujuri...
Tot ce emană căldură
Şi intimitate. Pune-mă la o masă de restaurant
C-o sută de inşi în jur,
Care se uită la tine
Şi îngheţ.
N-am ce să-ţi spun, parcă nu ne mai cunoaştem.
Tu îmi citeşti începutul de enervare
Pe freamătul degetelor,
Pe mişcarea de la colţul ochilor
Şi "Hai să mergem", zic.
"Unde?"
În castel. Ştiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasă de cerbi.

Tot în tren suntem? Tot.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te sărut

Ascultă-ţi inima şi iartă
Iubeşte nu e un păcat
Vezi gândul unde te poartă
Du-te unde eşti aşteptat

Eu te întreb de-ţi este bine
Îmi răspunzi că tu exişti
Lasă sufletul să vină la mine
Viaţa trăieşte-o să rezişti

Când noaptea vine te-apasă
Şi dorul este mai profund
Visează-mă de-ţi sunt aleasă
În zori să te trezeşti râzând

Tu faci un pas eu te urmez
Eu te sărut tu mă îmbratişezi
Să fii mereu iubit eu îţi urez
Râzând lângă mine te aşezi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea tu să-mi potoleşti

Să fii tu fulgul din zăpezi
Ce-alunecă pe al meu geam
Să cred că ai venit tu să mă vezi
Înconjurat de neaua de pe ram

Încerc să-ti desenez chipul
Căci sufletul eu ţi-l cunosc
Imaginar glasul şi corpul
Geamurile flori de gheaţă nasc

Îmi deschid spre tine sufletul
Să intri fulgule în inima mea
Şi te vei transforma cu totul
În lacrima ce va topi o nea

Izvor să curgi pe la fereastră
Setea tu să-mi potoleşti
Treci prin marea cea albastră
Devin-o fulg să nu te mai opreşti.

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean polar

Noapte albă. Stalagmite nepătate de ninsoare
Vin gheţarii cete-ncete pribegind din Polul Nord.
Nu-i fior prin valuri clare şi în zare nu-i fiord,
Doar pe ape, limpezite cataracte selenare.

Şi pe unde, unde stele de argint mărite-apar,
Firmamentul în oglindă îşi restrânge-n cerc ovalul.
Calea Robilor lactee ninge cu lumină valul,
Legănată de legende, promoroacă pe cleştar.

Noapte albă. Gheaţă naltă iconiţă ca o friză
De zăpadă împietrită cu sclipire de oţel,
Îşi arată amăgirea unor aripi fără ţel.
Fulgerare boreală, enigmatica banchiză.

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun şi s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă şi un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era ţesută din mii şi mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă şi gingaşă, dar era de gheaţă, de gheaţă sclipitoare, şi totuşi era vie; ochii îi străluceau ca două steluţe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap şi a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băieţaşul s-a speriat şi s-a dat jos de pe scaun şi i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treime

Stelele cad şi mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Tu să nu mă aştepţi
Tu să mă uiţi curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Că te-am iubit, tu ştii
Că nu mai vrut, o ştiu
Că printre nopţi târzii
Poate voi sta să-ţi scriu
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinţi
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminţi
Stau răstignite la ger
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai ştii
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crivăţul

A venit de nu stiu unde
Zâna iarnă cerne calmă
Frigul pe ea n o pătrunde
Fugii albi îi curg din palmă

Un fulg zgribulit s-a aşezat
Drept pe clanţa de la usă
Am deschis dar el a zburat
A intrat în horn pe o nişă

Se trezeşte din senin crivăţul
Vântul cel de miază noapte
Zâna iarnă îsi strânge braţul
Zboară-n ceruri mai departe

Se dezlănţuie acum nebunul
Bate-n porţi fărâmă garduri
Se-nfioară întreg cătunul
Spulberă zăpada de pe drumuri

Suflă gerul rece si-mi pictează
Flori pe geamul din verandă
Viscolul se uită jos el se asează
Luna iese liniştea s-o vadă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii din cer

Îngerii din cer au început sa plîngă,
Pămîntul il inundă,
Altora le-a murit sufletul,
Le-a pierit zîmbetul...
Lipsiţi sunt de viaţă,
Şi plouă cu gheaţă.

Unii îngeri sunt condamnaţi,
O aripă le cade,
Cu cealaltă ei cad la pămînt zadarnic învartindu-se,
Şi iau naştere tornade...
Ceilalţi îngeri fără ambele aripi,
Cad mai iute decît vîntul,
Şi cutremură pămîntul.

Eu încă ma rog la ei,
Însă ce să le ofer...
Şi apoi ce să le cer?

Ei sunt îngerii din cer.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de dor

Un fulg de nea îmi cade pe obraz,
de unde îl aduce vântul oare? –
poate a fost cândva într-un talaz
ce s-a lovit de umbra-ţi visătoare.

A stat apoi un timp pe faţa ta,
când ai ieşit din apa înspumată,
dar a plecat să-ajungă la o stea
ce strălucea pe bolta dantelată.

S-a rătăcit în geana unui nor,
întins pe gândurile mele toate,
dar gerul l-a făcut un fulg de dor
cu aripile-ntinse retezate.

Când a căzut era doar un sărut
al dragostei rămasă-n amintire
pe neuitate visuri din trecut
ce m-asaltează zilnic în neştire.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de dor

Un fulg de nea îmi cade pe obraz,
de unde îl aduce vântul oare? –
poate a fost cândva într-un talaz
ce s-a lovit de umbra-ţi visătoare.

A stat apoi un timp pe faţa ta,
când ai ieşit din apa înspumată,
dar a plecat s-ajungă la o stea
ce strălucea pe bolta dantelată.

S-a rătăcit în geana unui nor,
întins pe gândurile mele toate,
dar gerul l-a făcut un fulg de dor
cu aripile-ntinse retezate.

Când a căzut era doar un sărut
al dragostei rămasă-n amintire
pe neuitate visuri din trecut
ce m-asaltează zilnic în neştire.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet Pentru Suflet

Când sufletul îmi cântă
Simfonia caldă de culori
Lumina inima-mi inundă
Zbor din aripi al fluturilor

Valurile mă înconjoară
Spuma îmi sărută piciorul
Un pescarus si o chitară
Mi-alină sufletul si dorul

Pe note gândurile-n larg
Înoată-n spuma Mării Negre
Ajunge iubirea la cel drag
Îmbracă un apus în stele

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă şi gând

Mi -am pus gândurile toate
În borcanul cel cu miere
Le voi da drumul în noapte
Zboară îndulcite cu putere

Fulgi şi gânduri se lipsesc
Pe o inima ce iubirea îşi scrie
Aripi albe de înger îi cresc
Zboară gânduri într -o frenezie

Un strigăt profund esti aici
Strigă neliniştit al tău gând
Aici printre sufletele mici
Răspunde steaua din rând

Gând îndrăzneţ îmi sărută faţa
Mergem spre noul necunoscut
În curând apare şi dimineaţa
Viaţa şi gând se reia de la-nceput

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!