Setea tu să-mi potolești
Să fii tu fulgul din zăpezi
Ce-alunecă pe al meu geam
Să cred că ai venit tu să mă vezi
Înconjurat de neaua de pe ram
Încerc să-ti desenez chipul
Căci sufletul eu ți-l cunosc
Imaginar glasul și corpul
Geamurile flori de gheață nasc
Îmi deschid spre tine sufletul
Să intri fulgule în inima mea
Și te vei transforma cu totul
În lacrima ce va topi o nea
Izvor să curgi pe la fereastră
Setea tu să-mi potolești
Treci prin marea cea albastră
Devin-o fulg să nu te mai oprești.
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.