Joaca de-a timpul

se dedică omului de la putere

El s-a dat rapid de-a dura,
doamne cât s-a dat;
Timpu-şi respecta măsura,
nicicum n-a cedat...

S-a rostogolit făptura,
fuga de păcat;;
Folosise cotitura,
n-a mai aşteptat...

S-a ascuns crezând, figura
să-l fi protejat;
Doar atât că partitura
altul i-a cântat...

Şi de-aici harababura;
ştiţi ce a urmat?...
Foloseşte impostura
omului de stat!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efecte (militare)

În armată te-înţoleşte
Şi de-aici poate mirarea;
Inamicul foloseşte
Jocul de-a... sperietoarea!

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovleacul uriaş

N-am să te mai dau de-a dura,
Dinţii n-or să-ţi mai rânjească,
Ai cam întrecut măsura,
Minune dumnezeiască!

Încântată-i bătătura,
Toţi doresc să te privească,
N-am să te mai dau de-a dura,
Dinţii n-or să-ţi mai rânjească.

Lumea vreau să te cunoască,
Tu n-aduci sperietura,
Plăcinta-i bună, domnească,
Nu mi se opreşte gura,
Acum ce mai tura-vura
N-am să te mai dau de-a dura.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm 2

Mă doare umărul de sfera în care,
Albine sau furnici lucrăm cu disperare,
Duc oiştea căruţei chiar fără de resteu,
Mă împinge de la urmă Dumnezeu...
Mă doare umărul de cubul stabil,
Ce are în colţuri un aer mizerabil!
E plin de mâzgă, de noroi, guzgani,
Se infiltrează zilnic şobolani,
Iar eu le mişc căruţa, o împing cu silă
Şi-o dau de-a dura fără nici-o milă!
Dar Doamne, dacă eu mai fac păcate,
Cum de mai ai atâta bunătate,
Ca să mă ierţi, când eu întrec măsura
Şi dau cu mizerabilii de-a dura!?

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Junghi

Astăzi, era să cânt...
Pe limba unei doamne,
Mai veche prietenă de-a mea.
Fiorii ei nicicum nu sunt...
Nu, nu de răceală-i vorba,
Doar al durerii gust îl simt.
I-am dat bineţe, se cuvine...
De unde-s eu curtean
Şi am cântat cu ea
Doar versuri porcoase,
Căci ştiu, unde mă duc.
Azi sunt; şi-s mândru,
Că încă sunt calic
Şi-am să refuz politicos,
Căci sunt pe viaţă.

poezie de Dragoş Nonciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi poeţii

Poeţii au cântat femeia
În madrigale fel de fel
Mai sunt şi astăzi dintre-aceea
Ce-o cântă, Doamne, dar... altfel!

epigramă de Gheorghe Gurău (septembrie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restauraţie

Suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura,
aplaudăm iar statul în stat
şi-ntrecem, adesea, măsura.
Suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura...

Suntem liberi, e-adevărat,
dar câtă nostalgie ne-ncearcă,
deşi libertatea enorm ne-a costat,
vai, democraţia noastră e bearcă.
În sânge ne stă partitura,
suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura...

Suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura,
de-a pururi, aşa ne-a fost dat,
să iubim, Doamne, nomenklatura,
Suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sookie: (lui Lorelai despre Luke) A fost nevoit să te vadă cum treceai de la un tip la altul, apoi a urmat logodna, apoi logodna a fost ruptă şi a aşteptat răbdător. Şi apoi apare puştiul ăsta şi el zice "Doamne, o să se mai întâlnească cu altcineva de pe lumea asta pana se va intalni cu mine?"

replică din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger îngerit

Îşi băuse gura cu aripile.
Înger îngerit!
Ochii tăi s-au dus de-a dura
unu-n viaţă la murit
altul
unde mi-e măsura.
Îşi băuse palmele cu tălpile
şi râdea din inimă
inimos...
Înger îngerit!
Ţi-ai întors cu tot cu mine
obrazul pe dos.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga de ea...

Soţia-i este ca o floare
Şi multora le e iubită
De-aici concluzia, se pare
De ce e zi de zi... "pălită"!

epigramă de Gheorghe Gurău (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azilul de nebuni (8)

Baudelaire a mers
la azilul de nebuni
deghizat în psihiatru.
A stat acolo
două luni
şi când a plecat
scrântiţii din azil
ajunseseră să-l iubească atât de mult
încât l-au urmat
de-a lungul întregii Californii,
iar pe Baudelaire
l-a umflat râsul văzând cum
întregul azil de nebuni
se scărpina
de piciorul lui
ca o
pisică bizară.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când e omului să-i vie vreun rău, fără să-l ştie, ori zăboveşte până-l soseşte, ori dă fuga să-l ajungă.

proverbe româneşti
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţii între pensionari

- Eu, să ştii, când iau coprol,
Îl iau pe stomacul gol.
- Fugi de-aici, că nu se poate,
Eu îl iau pe... nemâncate!

epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşu-a cântat, umflându-şi guşa,
Iar cei de-afară-au strigat: "Uşa,
Deschideţi uşa, ştiţi cât de puţin
Timp avem de stat şi-apoi... cenuşa."

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎN TOT CE FACEM SĂ PASTRĂM MĂSURA(Rubaiat)
În tot ce facem să păstrăm măsura,
Să nu ne înfrăţim cu impostura
Şi chiar s-o ocolim că e posibil,
Asupra-ne să nu atragem ura.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie modernă

Plină e de graţii
Şi-i admir făptura;
Ei îi plac bărbaţii,
Ce întrec măsura!

epigramă de Gheorghe Constantinescu-Gecko din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri imperfecte (gazel)

În viaţă-am cunoscut femei
Ce-şi împărţeau inima-n trei

De vreţi să ştiţi ce fel şi cum
Amant, iubit şi soţul ei

Doar că în timp aş vrea să spun
Intrară toţii la idei

Amantul primul ce-şi dădea
Din banii lui pe-ascuns in lei

Iubitul şi mai şi, atât
Că nu-i păsa destul, ce vrei...

Doar soţul grijă îşi făcea
Când soaţa lui află că cei

Iubiţi de dânsa se certau
De la cei patru puradei!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei (gazel)

Nu doream să-ntrec măsura,
Sau să-mi etalez făptura,

Mi-au plăcut la dânsa - toate,
Trupul, părul, ochii, gura,

Deci, i-am zis c-o vreau de soaţă,
Nicidecum să-i fac figura.

Ea mi-a sugerat, discret,
Să îmi aranjez dantura.

Eu, cu gânduri serioase,
Am lăsat şi băutura.

Şi apoi, în noaptea nunţii,
Începurăm aventura.

Emanau din trupul ei,
Şi dorinţa şi căldura

Însă, cum pe planul ăsta
Nu m-a înzestrat natura,

Ea mi-a zis-o drept în faţă:
Asta-i, ce mai tura-vura,

Nu mă măritam cu tine,
Dacă îţi ştiam... MĂSURA!

poezie de Nicolae Bunduri din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am tras lozul, la naştere. Pe măsuratelea. Am înţeles rapid că e bine să încerci să compensezi cu ceva care chiar ar putea dura, deci să ieşi cumva în avantaj faţă de vremelnic. Am făcut asta, în măsura în care am ştiut cum.

citat din Teo Trandafir
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea se întinde continuu şi nu s-a oprit la avion ca la cel mai rapid mod de a călători. Mă feresc să-ţi spun care va fi următorul mare pas în direcţia asta, dar îţi spun atât: Mintea pătrunde atât de rapid în ceea ce-i al ei, încât în viitorul nu prea îndepărtat, omul care cunoaşte Legea şi o foloseşte va fi supremul, iar ignorantul care refuză să vadă asta va rămâne în lanţurile inerţiei.

John McDonald în Mesajul unui maestru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţă trează...

Îmi pun repetativa întrebare
Cum de-am putut atât să te iubesc?!
Şi-mi dau răspuns cu mare resemnare
- Că e normal sau poate prea firesc.

De multe ori am vrut ca să renunţ
Dar conştiinţa mea solicitată.
Îmi repeta într-una ca anunţ
Că nu va accepta ea niciodată.

Am stat de-atâtea ori cu ea la sfat
M-a-nmărmurit de câte poate şti.
De-aceea niciodată n-am ratat
Vreo vorbă care ar putea minţi.

Eu ştiu că nu e loc de complezenţă
Iar vorbele sunt spuse provizoriu.
De-aceea regretăm a sa absenţă
Să nu cădem cumva în derizoriu.

Adeseori destinului ne-am cedat
Însă doar ea ştiut-a să reziste.
Şi interogatoriu de a acceptat
E pentru că n-a vrut ca să insiste.

În viaţa mea au mai şi existat
Momente de suspans sau chiar supliciu.
Dar niciodată ea n-a pregetat
Să-mi dea un sfat sau poate un indiciu.

Tot ce vă spun acuma e poveste
Nimic nu e concret, chiar dac-aş vrea.
Iar calea de urmat în viaţă este
Dictată de dorinţa de-a putea.

De multe ori mi-am pus o întrebare
Cum de-am putut atât să te iubesc?!
Fără ca eu să fiu măcar în stare
Să te privesc fără să-nmărmuresc.

E o-ntrebare cu un iz retoric
Ce se-ntâlneşte doar la tine-n vis.
Şi rătăcind acuma prin cuvinte
Încerc să fac acum ce am promis.

Eu mă întreb acum c-un fel de ciudă
- De ce nu aş putea eu să renunţ?!
Dar e păcat de vreme şi de trudă
Iar tot ce fac nu este un denunţ.

De multe ori am vrut ca să renunţ
Dar conştiinţa mea solicitată.
Îmi repeta într-una ca anunţ
Că nu va accepta ea niciodată.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!