Nufăr de vis...
Deschide-mi Doamne nufărul înțelepciunii!
Așa cum în vis mi l-ai deschis,
Rai de bucurii în curcubee divine,
Mă vor face de neînvins.
Deschide-mi Doamne cufărul viselor mărețe!
Și realitatea lor vie viața să îmi cuprindă,
Botează-mi destinul cu minuni alese,
Ca să ne bucurăm împreună și mâine.
poezie de Valeria Mahok (2 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre bucurie, poezii despre înțelepciune, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre realitate sau poezii despre curcubeu
Citate similare
Flori Pascale...
Deschide-mi, Iisuse, ferestrele sufletului întunecat, să intre prin ele Lumina Sfântă a învierii Tale, așa cum răsăritul soarelui inundă frumusețea dimineților senine și mulțumirea omului binecuvântat.
Deschide-mi, Iisuse, ușile sufletului împovărat de griji și pârjolit de toate intemperiile vieții, să poată intra în mijlocul lor toate harurile Tale divine, așa cum intră splendorile câmpului înflorit pe Porțile primăverii.
Deschide-mi, Iisuse, ochii sufletului adormit, să pieptăn cu lăcomia privirii mele frumusețile raiului pământean, imitația artei divine, să mă pot bucura de darurile vieții, ca libertatea păsărilor de înălțimile cerului primitor, până nu e prea târziu.
Deschide-mi, Iisuse, urechile sufletului amorțit, să nu trec cu indiferență pe lângă glasul înțelepciunii tale, care curge limpede ca apa izvoarelor de munte, murmurând divin în calea mea, veșnic însetată de pace și armonie.
Deschide-mi, Iisuse, pioșenia sufletului ispitit, să curgă din ea sfînțenia mesajelor tale divine, mărgăritarele vieții mele, de care n-aș vrea să flămânzesc niciodată, așa cum nici pământul nu ar vrea să fie însetat de ploile roditoare ale cerului.
Deschide-mi, Iisuse, larg brațele sufletului primitor, să cuprind cu ele iubirea celor patru zări ale orizontului tău divin, singura și adevărata împlinirea pământeană, care niciodată nu-mi va lăsa bogăția spiritului să devină sterp și nici crucea vieții mele să fie prea grea.
Deschide-mi, Iisuse, lada de zestre a recunoștinței și îngenunchează-mi florile sufletul în fața patimilor Tale îndurate și pentru mine. Primește florile pascale ale sufletului meu și mulțumirea a tot ce mi-ai dat să trăiesc cu folos, pe acest pământ binecuvântat.
rugăciune de Valeria Mahok (aprilie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre frumusețe
- poezii despre înălțime
- poezii despre întuneric
- poezii despre urechi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Deschide-mi inima
Ceasornicul bate la porțile cetății
Timpul se pierde în clipe....
Deschide-mi inima cu ceva,
Un gând, un cuvânt, un aâmbet.
Soarele curge spre asfințit
Flori de câmp se scutură în iarbă
Umbrele cetății mă urmăresc
Deschide-mi inima cu ceva....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre ceas sau poezii despre Soare

Drumul de vis
Deschide-mi ușa, vis ce te-ai ascuns
În lumea de-ntuneric nepătruns
Și nu mai vrei să ieși, nu vrei să-mi lași,
Din ce-mi erai, nici urmele de pași!
Deschide-mi cât să pot să-ți las un gând
Să-ți spună că mi-e toamnă și, curând,
Îmi va fi iarnă și în suflet ger,
În depărtări de dincolo de cer!
Deschide-mi, să-mi fii, iarăși, visul cald
Ce mă-nvelea, în suflet, cu un fald
Când nopțile-n singurătate, reci,
Treceau cu-aceelași teamă: c-ai să pleci!
Deschide-mi! Știi, în suflet, eu am scris
Că va dansa, pe drum, cu vechiul vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre singurătate, poezii despre iarnă, poezii despre frică sau poezii despre dans
Tată, deschide-mi poarta
Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam și Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Și plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig și bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!
poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre vânt
- poezii despre tată
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plâns
- poezii despre iad
- poezii despre Adam
Crez
Arată-mi urmele lăsate prin lume,
Călătorule.
Desfată-mi urechile cu vorbe meșteșugite,
Vorbitorule.
Deschide-mi poarta cunoașterii,
Înțeleptule.
Căci doar împreună, dăltuim realitatea.
Tu ești mâna, eu sunt unealta
Și împreună suntem
Voința.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre cunoaștere
Punți divine -
pe cerul pământului
iar curcubee.
haiku de Valeria Mahok (31 aprilie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre curcubeu

Rugă
Știi, Doamne, sărăcia mea!
Și tot ce către tine poartă!
Cu toată buruiana rea
Și puțin soare pe o moartă.
Și oboseala mea s-o vezi,
Și luna stinsă-n zori oprind-o,
Singurătatea-mi fecundezi,
Cu strălucirea ta stropind-o.
Deschide-mi, Doamne, calea ta,
Lumină-mi sufletul cu viață.
Că-i tristă bucuria mea,
Ca iarba lâncezind sub gheață.
poezie clasică de Maeterlinck din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sărăcie sau poezii despre gheață
* * *
Lasă-i să pună piciorul peste tot;
Apoi deschide-mi vinele, să înot
Spre tine, Doamne! prin lacul de rubin;
Capul ars de foc mi-l pune-n țeapă și-n
Vânt împrăștie cenușa care sunt.
Cum, Doamne, știi atomii toți, în amănunt,
Cred că-ntr-o zi mă vei recupera din colb
Și-oi învia cu drepții din nimicul orb.
poezie de James Graham
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre picioare sau poezii despre cenușă
Dă-mi, Doamne...
Dă-mi, Doamne, dragoste de viață,
Să nunțeleg greșit adevăratu-i scop,
Că sunt așa confuză câteaodată,
Și gânduri pesimiste îmi dau foc.
Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Că printre ei destinul mi-l petrec,
Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
Privind la ai mei semeni,
Cum de viață lor și-a noastră își bat joc.
Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care oferă atâta frumusețe pe pământ,
Și nu lăsa ca muzica ei verde,
Să nu o înțeleg, să n-o dezmied.
Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
Că-ți pot cânta în versuri mărețul altruism,
Cu care ai împodobit viața și atâtea lucruri,
Și dragostea, ce o râvnește orice muritor.
Dă-mi, Doamne, pace în suflet și recunoștință,
Să-ți mulțumesc în fiecare clipă, că trăiesc,
Și să-ți transmit mesajul de iubire mai departe,
Căci calitatea vieții are mare preț.
poezie de Valeria Mahok (februarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre muzică, poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre recunoștință, poezii despre poezie sau poezii despre pesimism
Arată-mi, Doamne, calea...
Arată-mi, Doamne, calea... doresc s-ajung la Tine...
M-am săturat de lumea de lacrimi și suspine...
Deschide-mi ochii, Tată, să pot vedea Lumina
Ce haina-mi curățește și-mi șterge toată vina...
Arată-mi, Doamne, calea... vorbește-mi din Cuvânt
Și aripi dă-mi să zbor spre ceruri cu avânt...
Mai dă-mi credință, Tată, cât bobul de muștar
Să știu că alergarea-mi nu este în zadar...
Și de vor fi furtuni și valuri să mă bată
Mă ocrotește iarăși cu mâna Ta de Tată...
Rămâi cu mine, Doamne, de-i rău sau de e bine
Arată-mi Tată calea ce duce către Tine!
poezie de Maria Luca (5 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vinovăție, poezii despre protecție, poezii despre ocrotire, poezii despre ochi sau poezii despre dorințe
O, du-mă, Doamne
Deschide-mi cerul să Te pot vedea
O, Domnul meu, Isus
Să curgă blândă peste fața mea
O lacrimă de sus.
Aicea stau, aicea Te aștept
Străina pe pământ
Din stele salbă mi-am făcut la piept
Și rugăciuni din vânt.
Să zboare pânŽ la Tine în înalt
În palmă să le strâng
Să mă cuprinzi cu brațul celălalt
Să nu Te văd cum plângi...
Câtă iertare ai putut să-mi dai
Și cât vei mai ierta
O, du-mă, Doamne, dincolo în rai
În veșnicia Ta!...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre stele, poezii despre creștinism sau poezii despre Iisus Hristos
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu tot alaiul ei încântător de viață,
Scăldat în pacea liniștii de dimineață,
Și în parfumul florilor, miracol divin,
Sub bolta cerului senin.
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu tot alaiul stelelor aprinse în sclipiri de noapte,
Altoi scăldat în vrăjile iubirii, sfinte șoapte,
Raze poetice pe tâmple verzi sau coapte,
Așa cum neîncetat mi-am dorit.
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Și bucuria fericirii împlinită în vis real, frumos,
În rânduri altruiste împarte versul poetic,
Printre oameni cu caracter mărinimos,
Să fie viața imn armonios.
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu toată simfonia viselor de zi și noapte,
Buzele florilor să mă sărute sub nobile fapte,
Destinul meu liniștit, în marea de oameni,
Fie înțelepciunea dorită în realizări înalte.
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet,
În fiecare zi și în fiecare clipă a vieții mele,
Să nu îmbătrânesc nicio clipită,
În hamacul nepăsării cu vise amorțite și grele.
Primăvară ești tinerețe, iubire și speranță,
Bucuria în floare, pe orice cărare,
Ești o Julietă fericită în raze de soare,
Ești muză poetică, fermecătoare.
poezie de Valeria Mahok (17 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre fericire
Plouă cu bucurii, înverzite...
Plouă cu bucurii înverzite,
Peste genele primăverii 2017 înflorite,
Ridicând ușor frunți aplecate
În reverențe lungi până la pământ,
Sus, spre ninsoarea petalelor albe de flori,
Purtate grațios pe alei de vânt.
Așa ar trebui să-mi port și eu, Doamne,
Spre cerul tău iertător,
Noile gânduri și toamne,
Pentru râvnita valiză de speranțe,
Promisă celor cuminți, fără restanțe,
Cu gândul la mântuirea de mâine,
Pentru un somn cu adevărat liniștit.
poezie de Valeria Mahok (8 aprilie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre promisiuni
Iisus Hristos: Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit și nu în numele Tău am scos demoni și nu în numele Tău minuni multe am făcut? Și atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtați-vă de la Mine cei ce lucrați fărădelegea.
replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Sfârșitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii și a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoși. - 7:21-23 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism sau citate despre Iisus Hristos
Credo
Lasă-i să pună piciorul peste tot;
Apoi deschide-mi vinele, să înot
Spre tine, Doamne! prin lacul de rubin;
Capul ars de foc mi-l pune-n țeapă și-n
Vânt împrăștie cenușa care sunt.
Cum, Doamne, știi atomii toți, în amănunt,
Cred că-ntr-o zi mă vei recupera din colb
Și-oi învia cu drepții din nimicul orb.
***James Graham (1612 - 1650) General scoțian regalist și poet..
Versuri scrise pe geamul celulei în noaptea dinaintea execuției
poezie de James Graham, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre monarhie sau poezii despre Scoția
Deschide-mi o fereastră
Deschide-mi o fereastră către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu,
Mă ostenesc să te ascult mai bine
Și când mă rog mă rog la Dumnezeu.
Sunt o făptură mică neînsemnată -
O gâză într-o lume de povești -
Dar mă mândresc că am în cer un Tată
Că Tu ești Tatăl meu și mă iubești.
Așa cum sunt am fost creată-anume,
M-ai modelat cu palmele din lut,
Mi-ai dat un trup și-apoi mi-ai dat un nume
Și-n toate după Tine m-ai făcut.
Mi-ai dat iubire și mi-ai dat credință
Că voi ajunge iar în casa Ta
M-ai învățat că totu-i cu putință
Că nu-i nimic ce Tu nu poți ierta...
Deschide-mi o fereastra către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu
Apleacă-Ți îndurarea peste mine...
Sunt doar un om, dar strig la Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre mândrie sau poezii despre Dumnezeu

Doamne Isuse Cristoase, deschide-mi cartea vieții: privește să vezi ce au făcut sfinții pentru Tine. Toate acestea aș dori să le fac eu pentru Tine, să îndur pentru Tine, să rabd pentru Tine!
citat din Sfânta Tereza de Lisieux
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre sfinți, citate despre dorințe sau citate despre cărți
Depresie?
Mi-e frică-n viață de ceva
De draci, de moarte, ori lume rea,
De ce nu mai pot îndura?
Și liniște nu pot avea,
Căci n-am nimic, cu nimenea
Și viata mea e grea.
Căci, doamne! Lumea e nebună,
Alergătură, zbucium, ură,
Îți râd în față, în dos crimă,
Te dă deoparte, te sfărâmă,
Și te-ar zdrobi, ți-ar lua din mână,
Tot ce-ai mai bun,
Să n-ai odihnă.
Cât de prietenie, doamne!
O! Nici copiii, nu mai știu,
De mici, au răutatea-n ochi,
Pe buze, vorbe de ocară,
Și te uimesc, când stau doi, trei,
S-asculți, doamne!
Ce învățară.
De-aceea, doamne, eu te rog,
Lumea-ncearcă a îndrepta,
Mi-e frică-n viață de ceva,
De care nu mai pot scăpa,
Și să mă mint, nu pot,
Că liniștea-mi, voi căpăta,
O! Doamne sfânt.
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 1991)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre odihnă, poezii despre minciună, poezii despre draci sau poezii despre copilărie
Fărâmă de nimic
Cu fața la altarul cerului mă-nchin,
Căci nu știu ce taine
Dincolo de el ascunde,
Tu, Doamne! De ești al meu stăpân,
Mă îmbarcă pe a ta corabie.
Mă simt fărâmă de nimic,
În universul tău misterios și infinit de mare,
Mă întreb, ce rol are al meu destin?
În teancul tău, de suflete rătăcitoare.
Că mi-ai dat minte să gândesc,
Dar vai! Ce minte scurtă,
Care m-ajută să trăiesc
Și să-mi învârt destinul
în juru-mi pe orbită.
Și, Doamne! Cum să nu doresc
Să știu, în infinitu-ți univers
viața mea și-a celorlalți
Oare la ce ajută.?
Cu fața la altarul cerului mă-nchin,
Fărâmă de țărână și nimic ce sunt,
Ție, Doamne, de ești al meu stăpân,
Îți mulțumesc acum, cât mai am timp.
Până al meu pământ voi părăsi,
Știu ce am fost, dar nu și ce voi fi,
Decât că sunt un suflet rătăcit,
Fărâmă de țărână și nimic,
Ca toate celelalte,
deci exist.
poezie de Valeria Mahok (27 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre marină, poezii despre infinit, poezii despre existență sau poezii despre ajutor
Rugăciune
Doamne! Eu ție mă închin,
Cu-adâncă umilință,
Mă iartă, căci până acum,
Eu n-am fost cu credință.
Până eu bucurii aveam,
De ce să mă mai rog?
Și rar îți mulțumeam,
Pentru al meu noroc,
Uitând de pocăință.
Păcate, nu mi se părea,
Că am făcut prea multe,
Dar am eu dreptu-a judeca,
De am, sau nu păcate?
Acum eu ție mă închin,
Cu-adâncă umilință,
Ascultă rugăciunea mea,
Ce-i spusă cu credință.
Mai rabdă-ne, dacă mai poți,
Păcatele din lume,
Căci nu toți, încă-au înțeles,
Ce scump, vor plăti mâine,
Nu-ntoarce fața de la noi,
Căci avem copilași,
Care aș vrea să crească-n pace,
Nu prin pustii orașe,
Cu oameni disperați.
Doamne! Eu ție mă închin,
Cu adâncă umilință,
Nu fă s-ajungem să vorbim,
Cu toți aceeași limbă,
Și totuși de nebuni ce suntem,
Să nu ne înțelegem.
Ferește-ne de minți bolnave,
Ce vor să ne conducă,
Căci pacea-n lume e fragilă,
Și viitorul, parcă-i o nălucă.
Eu, doamne, ție-ți mulțumesc,
Că ne mai dai lumina,
Și al naturii verde,
Iar pașii mi i-ai îndreptat
Către a ta chemare,
Când viața mi s-a clătinat,
Și ai pus-o la-ncercare.
Abia acum eu am ajuns,
Să văd cu ochii minții,
Căci Raiul, Iadu-i pe pământ,
N-aveam decât s-alegem.
rugăciune de Valeria Mahok (21 februarie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre pocăință sau poezii despre plată