Dacă ar fi să caut sfârşitul, ar fi in zadar. E mereu în urma mea, fără să ştiu, l-am lăsat să se sfârşescă singur.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trecut prin gândul tău şi n-am găsit nici o urma de mine, de tine, de noi...

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nciodată nu am aparţinut cuiva, Nici măcar mie. Voi fi mereu doar a cuvintelor ascunse în gând.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

azi cerul meu e fără de ferestre
prin ramuri razele nu mai străbat
o frunză-n prea înalt se zbate
în adieri nebune de oftat.

catren de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş reface dintr-o risipă de gând, strânsă undeva în mine, fără să ştii şi te-aş iubi pe ascuns în fiecare clipă.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorului îi stă bine să viseze, apoi să-şi aştearnă visele pe pereţii învechiţi ai timpului.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt atât de sincere uneori încât te pot ucide, crezându-le... Moartea e mai aproape când te încrezi în ele.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... cu rosul buzelor de foc te-acopar
şi cu magia frunzelor din vii
cand asfintitu-i rastignit printre ruine
şi se rasfata-n miros de gutui.....

catren de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot promite nimănui nimic, nici viaţa nu mi promite că mâine mă voi trezi.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus.
Cât de-aplecată e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
O oră mare rămasă în mine fără făptură
Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

anotimpul iubirii e doar pentru noi
epopee eternăace-i scrisă-n destin
mai sus de răscruce, mai jos de pământ
ne batem cu bulgări de dragoste-n gând.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de puţin ne trebuie să fim fericiţi pentru totdeauna, dar plătim cu suferinţa pentru fericirea de o zi...

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

actul întâi răsună înghiţind noaptea
zările sunt cuprinse de cântecul lor
doi pescăruşi ce se-alintă în neguri
şi ochi-mi sarută, mă-nalţă în zbor.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să crezi ce poţi atinge, ce poţi strivi cu degetele, lăsând urmă, dar niciodată într-un pumn de litere bine gravate.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aştepta prea mult, nu oferi prea mult. Ambele te pot dezamăgi.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

eşti primul val ce bate în fereastră
când marea-nvolburată răsună
şi îşi cheamă cu scâncetul spumei albastre
adâncul lagunei în care suntem.

eşti prima poveste ramasa in urma
pe nisipul fierbinte si ud
un cuvant din sideful pietrelor planse
invelite in naframa de asfintit.

eşti marea uitata in mine de vreme
pentru clipa in care nu te mai stiu
să-mi trezesti simtamintele moarte
când te caut pe tarmul infinit

te-am uitat cand talazul inimii noptii
se surpa cu fiecare ecou
ca o grota flamanda inghitind
picaturi de lumina in magia gurii de foc.

eşti. eşti primul val ce mă trezeşti
sărutandu-mi visul in care ma pierd
eşti glasul mării ce-şi strigă iubirea.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii steaua mea

te-aş fi iubit cu cea din mine, ascunsă
cum nu te pot iubi cu cea din ochii tăi
fără vreo taină de inimă răpusă
şi fără teama îngerilor răi.

te-aş fi urcat acolo sus unde ţi-e locul
şi poate-aş fi-ngrădit cu ce n-ai fi aflat
aş fi venit şi m-aş fi-ntors cu totul
şi-n urm-aş fi lăsat doar un argat.

ne-am fi-nvăţat deodată ce-i iubirea
nici eu nu ştiu, nici tu nu ai simţit
din graiul nopţii ascultând tăcerea
cu nerăbdarea-n tâmple de-a fi un infinit.

rămas în gând, doar bob de rouă stinsă
aşa mi te închipui şi acum
privind la flacăra din mine ce-i aprinsă
şi desluşind gravura dintr-un vis ce-i scrum.

te-aş fi iubit de-aş fi ştiut vreodată
c-a ta e şoaptă ce buzele-mi strivesc
dar te-am urcat pe steaua cea mai 'naltă
şi nici nu ştiu de-n Carul Mare te găsesc.

rămâi să mă alinţi în fiece visare
nu vreau vreodată chipul a-ţi vedea
fii steaua ce-am urcat-o c-o magică suflare
să te iubesc aşa cum vreau în mintea mea.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi poate

... şi poate nu-i trecutul dus aşa departe
şi poate-n vremea ce-o veni va răsări
dintr-un lăstar de amintiri zidit în şoapte
în urmele din gând când noi ne-om întâlni.

nici nu mai ştiu de dusă-i clipa-n timpuri
sau poate tu, ai strâns-o-ntr-un căuş de vânt
de s-ar întoarce să adie cu un zâmbet printre rânduri
să zbor cu-aripa lui spre cer să fur doar un cuvânt.

din toate câte-au fost, vor fi din nou doar floare
ce-or curge ne-ncetat din-naltul neatins
au luminat destul tăcând alăturea de soare
acum se sting încet în ploi ce plâng fără de vis...

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru din Trusou de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur şi gol

şi ieri te-am văzut pe acelaşi ţărm
prea singur şi gol, cu marea în pumni
o oază pustie şi seacă în noapte
storceai amintiri urcate pe culmi.

cu furie strigi, cu iubire rechemi
şi te laşi străpuns de spumele blânde
parcă ai cere clemenţă furtunii
sau braţele mele pe trupu-ţi urcânde.

ca un zeu al iubirii, ca o pradă a gurii
te laşi îmbăiat în sarea sudorii ce curge
de pe sânii mei flămânzi de sărutul depărtării
şi-ţi priveşti înlăuntru, zvâcnind doar cu mine în sânge.

îţi întinzi braţele sforţoase peste zările toate
şi sorbi ca din buzele mele dulceaţa prelinsă
mă ştii că îţi sunt răsărit şi în miez de noapte
tu singur şi gol într-un gând peste marea întinsă.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce mă cauţi?

De ce mă cauţi?
Nici eu nu mai ştiu
unde m-am rătăcit.
Nu am lăsat firimituri de pâine
în urma mea
Nici flacăra nu am
pentru cale de întors.
Atât ştiu…
Aud dincolo de ureche
o bătaie de inimă
şi dincolo de tăcere
o şoaptă…

Când te apropii
învie lumina
să ştiu că tu eşti
rătăcit pe calea mea…

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt palma vieţii cum m-atinge

şi azi mi-e rău şi parcă nu mi-e bine,
nici ieri nu ştiu cum de mi-a fost
un zâmbet smuls printre suspine
l-aş da şi azi, dar cu ce rost?

pătrund departe, ceru-i ceaţă
sau văz doar neguri împrejur
mai târai doar un pas prin viaţă
un an sau doi, sau trei să-i fur.

hodină caut, greu mi-e trupul
şi visele povară-mi sunt.
pe-un drum străin îmi pierd şi gândul
nici linişte n-aud s-ascult.

pe-un mal de apa tac pietroaie
răsuflu greu privind blajin
c-o lacrimă ce îmi şiroaie
pe-obrazul şters de trai pelin.

simt palma vieţii cum m-atinge
pe-o tâmplă-mi pune flori de-argint
şi iar povara ei mă stinge
nu-i mângâiere, nu-i alint.

cu capul aplecat în poale
şi ochii oglindiţi n-adânc
mă văd străină-n apa moale
un chip de om, răpus, visând.

mă doare azi, la fel şi mâine
cuvântul ce-a lovit din jur
sunt doar străinul hăituit, un câine
bolnav de viaţa dimprejur.

voi merge poate în genunchi
şi nimeni nu mă va cunoaşte,
străbat pământuri şi-un mănunchi
de vorbe las de m-oi întoarce.

am presărat iubire-n urme
că poate îşi vor aminti
de-mbratisari, acum,-străine
şi le-or simţi când nu voi fi.

eu, drumul caut şi mă doare
de l-aş găsi şi l-aş vedea
dar ochi-s orbi şi-n căutare
străin rămân în urma mea.

mi-e rău şi azi şi nu mi-e bine
o rană curge-n piept mereu
aş smulge tot ce doare-n mine
să mai raman un an... şi greu.

aş mai striga dar cin s-audă
nici glasul nu mi-i cunoscut
rămân străin în huma udă
cu trupul îmbrăcat în lut.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!