Fenomenul Philadelphia (varianta românească)

Dintre sute de vapoare,
Ce subtilizară hoţii,
Câte mai vedea-vor, oare,
Apărând în port... nepoţii?

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circuitul dosarelor penale

Dintre sute de dosare,
Ce-au umplut sertarele,
Câte au vreo baftă, oare,
Să mai vadă soarele?!

epigramă de Gheorghe Păun-Ulmu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre mii de gânduri care

Dintre mii de gânduri care
Zi şi noapte te frământă
Câte-s edificatoare,
Câte duhu-ţi înfierbântă,
Câte sânt folositoare,
Câte inima-ţi încântă,
Câte-or fi dăunătoare,
Câte doar te înspăimântă,
Câte-s ne vindecătoare,
Câte zelu-ţi înmormântă,
Câte-s apă şi mâncare,
Câte sufletu-ţi mănâncă
Câte-s răni usturătoare
Sau fac rana mai adâncă
Câte-s conştiente oare
Sau inconştiente încă...
Nu răspunde la întrebare
Ci întreabă-te; "sunt pe Stâncă?!"

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (29 iunie 2021), traducere de Adelina
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muritor ocazional

Oare câte vise
stau în mine la pândă
ca-ntr-o rană deschisă
privesc în oglindă

Hoţii sau vardiştii

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Parchet

Printre sute de dosare,
Ce-au umplut sertarele,
Câte au vreo baftă oare
Să mai vadă soarele.

epigramă de Gheorghe Păun-Ulmu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ imunitar

Dintre sute de mandate,
Evident, parlamentare,
Câte pot fi transformate
În mandate... de arestare?!

calambur epigramatic de Eugen Coţa din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte

Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?

Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Şi dorinţe infinite
Câte, oare sunt în ele?

Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Şi decizii mai greşite
Câte sunt şi nu au leac?

Câte răutăţi sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?

Câte zile nesfârşite
Numără un om la care,
Viaţa este pe sfârşite
Câte, când speranţa-i moare?

Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?

Câte clipe trec în viaţă,
Fără ură şi minciună
Ce-ţi fac inima de gheaţă
Câte, nimeni n-o să spună?

Câte speranţe deşarte
Are cel care greşeşte,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căieşte?

Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???

Câte omul pătimeşte
Într-o viaţă din trufie?
Multe şi-l nemulţumeşte
Câte, nimeni n-o să ştie!

Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?

Câte zile are omul?
Câte zile are-n viaţă?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranţă!?

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homo Sapiens Futuris

*

Câte dintre sistemele, structurile, hotarele,
câte dintre cutumele, culturile, popoarele
pe cale de dispariţie, vor fi renăscut?
Câte dintre convenţiile, dogmele, credinţele,
câte dintre invenţiile, normele, tendinţele
pe care de apariţie, vor fi dispărut?

**

Peste milioane de ani
după ce toate continentele se vor fi ciocnit
oare cum va arăta acel supercontinent, acea Pangeea Ultima
poate privirea noastră se va înălţa
spre visul dintâi şi cel de pe urmă
de parcă tot ce va conta, va fi că şi atunci
ceea ce ne închipuim că e Raiul, va rămâne
locul preferat.

Peste milioane de ani
după ce toate rasele umane se vor fi diluat
oare cum va arăta acea rasă hibrid, acel Homo Sapiens Futuris
poate trupul nostru va reînvia
din ADN-ul dintâi şi cel de pe urmă
de parcă tot ce va conta, va fi că şi atunci
ceea ce reprezintă anafura, va rămâne
corpul preferat.

Peste milioane de ani
după ce toate limbile se vor fi amestecat
oare cum va suna acea limbă universală, acea Nova Esperanto
poate vocea noastră va răsuna
în limbajul dintâi şi cel de pe urmă
de parcă tot ce va conta, va fi că şi atunci
ceea ce numim iubire, va rămâne
cuvântul preferat.

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepoţii mei

Aşa cum vede orişicine,
Mă port cu ei cât pot de bine,
Le scriu pe cărţi autograful,
Ei îmi vor scrie epitaful...

epigramă de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o merge

De-o merge treaba tot aşa,
Când ne vor creşte mari nepoţii,
Pe magistraţi vor judeca,
Şi le vor da pedepse... hoţii...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ad Calendas Graecas

Stă şi-aşteaptă biata ţară
Ca un Ţepeş să apară.
Poate-or apuca nepoţii
Când bătrâni vor fi şi... hoţii

epigramă de Georgeta Vătavu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la femei

Dintre-atâtea frumuşele,
Ce enigmele dezleagă,
Oare câte dintre ele
Pot să tacă-o oră-ntreagă)!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu este rima prelungirea palmei calde oare,
apărând candela rostirii? Astfel este dorinţa limbii,
să strângă lumea la piept cu braţe-alinătoare.

poezie de Derek Walcott din Omeros, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare hoţii se fac politicieni sau politicienii hoţi?

Cornel Stelian Popa (noiembrie 2015)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele lui Sisif

împing greu pe munte bolovanul ca Sisif
cu visul meu albastru scăpat dintre coşmare
ca poemul în lumină gravat în catastif
ce-n flux nemărginit vuieşte ca o mare.

o oază de speranţe nutresc ca un calif
în mijlocul deşertului. cămile cu samare
trec dune de nisip cum a trecut Iosif
cu Fecioara Maria în vremuri amare.

în marea de probleme se-nalţă un recif
răstoarnă vapoare. nu-i nici o asumare
a zeului Neptun. poate un logogrif
să mai amintească de o sublimare.

port pe piept o stea ca un şerif
mi-a dat romantismul cu sorţi de afirmare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărână luată de vânt...

oare, de câte ori trăim?
oare, de câte ori murim,?
de câte ori ochii deschişi?
de câte ori ochii închişi?
plătim ceva ce nu vom ştii,
lăsăm păcate celor vii,
călcăm atâtea jurăminte,
ne amăgim apoi oriunde,
suntem atât de falşi în viaţă,
urcăm mereu un vârf în ceaţă,
suntem acei ce nu se lasă
şi când murim ne vrem în faţă
şi pentru ce? şi pentru ce?
apoi de ce? şi-apoi de ce?
acelaşi glod ne e mormânt,
ţărână luată de un vânt...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria

Hoţii pândeau în câmpii să te fure,
Frumoşi şi sălbatici sunt hoţii de cai,
Umerii lor miroseau a pădure,
Palmele aspre a lumină de rai,

Tu te-arătai peste deal ca o rugă,
Cu noaptea pierdută în părul ierbos
Şi drumul se-oprise cu cerbii în fugă
Şi hoţii de cai îngheţau de frumos,

De părul tău negru pierise câmpia
Şi hoţii de cai miroseau a pământ,
Doar sufletul lor te furase, Maria,
În zori la o vânătoare de vânt...

poezie de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicii visează când nepoţii merg înainte, şi nepoţii, atunci când au rădăcini.

Papa Francisc în Iaşi (1 iunie 2019)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ofileşte
garoafa primită-n dar
la despărţire.
Câte trenuri trec prin gară
în nici unul nu eşti tu!

tanka de Ana Ruse din Haiku: Magazine of Romanian-Japanese Relationships (2004)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

Mă-ntrebi cum am înnebunit. Păi, a fost cam aşa:

Într-o zi, cu mult înainte ca zeii să se fi născut,
trezindu-mă din somn, am descoperit
că toate măştile-mi fuseseră furate, cele şapte măşti
pe care le-am modelat şi purtat de-a lungul a şapte vieţi.

Alergam fără mască pe străzile-aglomerate strigând:
"Hoţii, hoţii, blestemaţii de hoţi... "
Bărbaţii şi femeile râdeau de mine,
iar unii, de teamă, s-au ascuns în case;

Iar când am ajuns în piaţă,
un tânăr de pe-un acoperiş a strigat, "Omul e nebun."
Am ridicat privirea să-l văd;
soarele mi-a sărutat întâia oară faţa;
atunci pentru prima dată sufletul mi s-a aprins de iubire
şi-am jurat să nu mai port niciodată mască.
Ca-n transă, am strigat:
"Binecuvântaţi, binecuvântaţi fie hoţii care mi-au furat măştile."

Astfel am ajuns un nebun.
Acum am găsit libertatea singurătăţii
şi siguranţa celui care nu este înţeles de nimeni,
pentru că cei care ne înţeleg iau în robie câte ceva din noi.

Dar, permiteţi-mi să nu fiu prea mândru de libertatea mea –
în închisoare un hoţ este ferit de alt hoţ.

* Extras din "Nebunul – cântecele şi parabolele lui."

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o diferenţă între o carte care are două sute de pagini şi una care din opt sute de pagini este rescrisă la două sute de pagini. Cele şase sute de pagini sunt tot acolo. Doar că nu le vezi.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!