Iubirea mea nu doarme

Se rup zorii din noapte, sărut de buze dulci,
Tu ştii cum intră-n soare bezne, trup de năluci...
Printre mijiri de raze ori învieri de pleoape
Simt parte de lumină delirând, Luna aproape.

Şi-acum stă trează geană din ultima-ţi mirare.
Iubirea mea nu doarme, venită-i satelit
Cu tot cu Cer în spate, opaiţ şi ardoare,
Strajă, de luminare-n humă cu raiul înmiit.

Pot spune că mi-e armura albă, m-au înflorit cireşii,
Azi, Floarea mi-e în tine, la rangu-ţi se ridică
Boboc gingaş, alăturea-ţi în piept, aleşii...
Să-i văd lumina mi-a trebuit orbire, frică.

Se rup de straiul nopţii mănunchiuri, stol de vise
Numai din tine rămâne val, foşniri duioase
Acelea de ocean, păsări de slavă scrise
Drept vulturi de iubire, aceia tatuaţi în oase.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filă de iubire

te aştept să vii
să vii, să vii femeie, într-o zi
printre duioase şoapte şi tainice suspine
să strâng cu dragoste, cu dor nebun
un vis, un sân, un gând
să fii o stea în nopţile târzii
să fim un doi, doar noi
pe fluvii întinse de dor
să ne dezbrăcăm de prejudecăţi
să ne azvârlim în ape
să plutim apoi, goi, nebuni şi puri pe aripile iubirii
să îţi spun cuvinte duioase, line
să te pierd printre şoapte
să te trezesc în zori cu un sărut
zorii vântului în ţipătul pământului
mi-e dor nebun de tine
ştii iubire, ştii...
eu sunt nebunul ce îţi cântă
sub balconul sufletului tău
în fiecare noapte al meu dor
mi-e dor să te dezbrac de stele
să te învelesc apoi cu ele
ele, cele
să te trezesc
din clipa pătimaşă de iubire
goală de gânduri, lângă mine
nemărginirea iubirii mă cheamă
iar şi iar, la tine
în cascade de amor
ce plâng, ce ard, ce dor
da, te doresc, fiindcă iubesc
e vina, e păcatul meu
iubirea mea păşeşte către tine
te vreau mereu, te vreau cu mine
tu eşti fila existenţei mele
născută de a fi iubită şi dorită
iubeşte-mă femeie aşa cum te iubesc şi eu
ce va mai fi, de va mai fi
vor scrie cronicarii, într-o zi...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta

(mi-e frică de întunericul nopţii, pentru că sufletul vrea lumină şi lumina e iubire şi iubirea, e viaţă)

În noaptea asta, mamă,
Mă simt străină-n lume
Aş vrea să îţi sărut şi mâna
Şi să te rog să ţii lumina,
Că e târziu şi trece Luna.

M-aşez pe trepte lângă nori
Să-ţi fiu aproape, să-ţi fiu dor
Şi fulgi de nea îmi sunt iubire
Şi nu ştiu, mamă, de sunt bine.

Miresmi de cetină de brad
Şi clopote se-aud pe deal
Şi chipul tău între luceferi
Ca o icoană prinsă-n stele.

În loc de beteală ţi-aş prinde
Iubirea mea pe flori de sticlă
Şi lacrimi de dureri cântate
De ceteraşi porniţi prin sate.

Ce noapte tristă, mamă,
Dac-aş putea s-o trec uşor
Să fiu cu tine până mor
Şi să mă ţii mai mult in braţe,
Sub mângâieri, să uit de toate.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor...
Mi-e dor de tot ce ar fi putut să fie
Mi-e dor de viaţă, ca de bucurie.
Mi-e dor de tine, vis neîmplinit
Mi-e dor de clipa fără de sfârşit.

Mi-e dor de vise care-s împlinite
Mi-e dor de taine nedescoperite.
Mi-e dor de tot ce e frumos pe lume
Mi-e dor de mine şi mi-e dor de... Tine.

Putea să fie, dar păcat, n-a fost
Acum, când îmi doream mai mult un rost
Unde am greşit şi ce-am cerut eu oare?!
Lasă-mi măcar speranţă-n inima ce doare.

Rămâne doar o amintire dragă
E trist, dar pentru o viaţă-ntreagă...
Iubire veşnică de tu vei dărui,
Dragoste nemărginită vei găsi.

poezie de Mariana Simionescu (10 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai ştii că nu mi-e bine

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu ştiu ce ritmuri bate
A mea o ştii şi nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te priveşte
Privirea ta şi-a ei chemare
Aşteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută eşti în ele
Şi cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschişi veghează
Cum te aşez pe-un rând în carte

Şi iar ţi-am scris o poezie
Şi tu din nou nu ai citit-o
Şi iar te desenez pe-o foaie
Şi toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit şi iar buimac
Cum ameţesc şi nu mi-e bine
De-ai ştii cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Şi pieptul simt că mi se sparge
De-ai ştii iubire - nu-mi e bine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai ştii că nu mi-e bine

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu ştiu ce ritmuri bate
A mea o ştii şi nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te priveşte
Privirea ta şi-a ei chemare
Aşteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută eşti în ele
Şi cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschişi veghează
Cum te aşez pe-un rând în carte

Şi iar ţi-am scris o poezie
Şi tu din nou nu ai citit-o
Şi iar te desenez pe-o foaie
Şi toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit şi iar buimac
Cum ameţesc şi nu mi-e bine
De-ai ştii cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Şi pieptul simt că mi se sparge
De-ai ştii iubire - nu-mi e bine!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai ştii că nu mi-e bine

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu ştiu ce ritmuri bate
A mea o ştii şi nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te priveşte
Privirea ta şi-a ei chemare
Aşteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută eşti în ele
Şi cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschişi veghează
Cum te aşez pe-un rând în carte

Şi iar ţi-am scris o poezie
Şi tu din nou nu ai citit-o
Şi iar te desenez pe-o foaie
Şi toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit şi iar buimac
Cum ameţesc şi nu mi-e bine
De-ai ştii cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Şi pieptul simt că mi se sparge
De-ai ştii iubire - nu-mi e bine.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ştii din noaptea nopţilor

Dacă-ai ştii la mine-n piept cum se gudură lumina
N-ai mai da vina pe sorţi ori că razele-ar fi vina
Tainicei, capcană ţie când în cale îi ieşişi,
Inimei, volbură plină de tăciunii mei nestinşi

Dacă-ai ştii, la mine-n piept suflul ia alte destine,
Se amestecă cu tine, dragoste în tot ce mişti,
Mă supun la veacul tău, orizonturi clare, pline
De şoptirile-ţi divine, faimei în care perşişti

Dacă-ai ştii la mine-n piept câte frunze au rămas
Verde viu, când trebuia să le fie de-întomnare;
Şi astăzi mai stau furtuni fără mâini şi niciun glas
Nu mai vine, nu mai pleacă, îmi eşti tu neînsingurare

Te îndeamnă pulberea-ţi fină, esenţă a luminii
Să mă înşfaci cu zorii din forma suferindă;
Dacă mă laşi acum, jur c-o să-i porţi strai vinii
De a nu şti, în veci, câtă mi-e inima murindă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi numai dor...

Şi sunt momente când te aştept să-mi vii,
Clipe de speranţă, când simt un dor aprins...
Când şi ţie îţi este dor să-mi fii,
Când dorul ne pătrunde, şi-ncet ne-a învins!

Şi sunt clipe în care, adânc îmi amintesc,
Cum mă iubeai cu sete... cum mă priveai zâmbind...
Şi mă gândesc la tine... poate mă amăgesc,
Că şi tu simţi un dor... despre noi, iubind...

Ştii? Te-am iubit mai presus de mine...
Regret că n-ai ştiut a preţui!!
Inima mi-e toată de sentimente pline,
Şi te iubesc iubire! Exist pentru-a iubi!...

La ceas târziu de noapte, mă trezesc cu tine...
Mi-e plină amintirea şi mintea mea te cheamă,
Iubeşte-mă iubire, căci ştii atât de bine
Să mă iubeşti aprins, fără nicio teamă!

Mi-e dor atât tare, încât lacrimi apar,
Simt pentru tine, o dragoste nebună...!
Şi mă gândesc la noi... şi zorile apar,
Şi mă consum iubire! Mi-e dor până la lună...!

Iubirea mea frumoasă! Nicicând nu vei mai fi,
Aşa iubit de nimeni... cum eu iubesc mocnit...
Că vreau să te întorci... asta vreau să ştii,
Să mă iubeşti pierdut... să fii împlinit!

Şi numai dor...
Şi mă trezesc... dorind să înţeleg...
De ce nu mergem oare mai departe...?
Şi fir cu fir, confuză eu aleg,
Să descifrez povestea, parte cu parte...
Şi numai dor...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Mi-e teamă, ştii?
Paşii greşiţi şchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi strivesc chipul
Când păşesc...

Mi-e teamă, ştii?
Mâinile mele au degete triste,
Le vezi?
Au mirosul tău pe vârfuri;
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit parfumul
Când le strâng....

Mi-e teamă, ştii?
Ochii mici au genele răsfirate,
Le vezi?
Au suflul tău pe pleoape
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi şterg urma
Când clipesc....

Mi-e teamă, ştii?
Vocea are urma ta pe buze,
O auzi?
Are praf de dor pe nuanţe
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit melodia
Când o gâtui...

Mi-e teamă, ştii?
Sufletul meu are goluri din tine,
Îl vezi?
Are vis şi distanţă pe margini
Şi mi-e teamă
Să nu te-alung
Când mi-l caut...

Mi-e teamă.
Ştii?

poezie de Gabriela Chişcari (14 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

nu mi-e frică, viaţă
când sunt o parte din infinit,
o parte din marea forţă a întregului,
o lume mărginită mă înneacă
printre milioane de lumi,
sunt o stea de mărimea întîi
care se stinge totdeauna ultima.
simt timpul curgând ca mierea
şi simt şuvoiul vâscos al nopţii.
nu ştiu altceva decât lumina
eu, pe stâncă în bătaia soarelui,
vreau să dansez cu tine sirtaki
cum dansează primăvara cu cireşii
să mă desfac în braţele tale
cum se desface zborul în comete
scrie-mi, cuvântul e aripa liniştii
inimii mele îi lipseşte pieptul tău
timp- care schimbi vieţi
timp-care nimiceşti umbre
timp-care farmeci epoci
asemeni unui grăunte de sodă,
unui şarpe încolăcit,
unui recif de mare,
timp- ucigaş – fă un pas înapoi!
soarele-mi răsare în piept
până la marginea cu miere suavă
şi-mi spune: stelele
toate pieri-vor de grabă
şi, totuşi, strălucesc fără frică!

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

mi-e sufletul un rug aprins
ard-ard în ploaia de gânduri
ce lungă aşteptare e chemarea
sunt un trubadur uituc
pe unde să mă duc la mândra mea
offf, am uitat, pe unde să apuc
ei, îmi spune cineva, unde e ea
ea cea mai mândră dintre flori
te aştept cu nerăbdare
acolo, dincolo de zare, unde plânge dorul
îmi este gândul la tine
te caut în clipa ce vine
printre chemări, suspine
mi-e drag să strâng duios la piept un tainic fior
în paşi de vals păşesc într-un vis
cu tine, femeie, trăire divină
mângâi un trup, în picătura ultimului sărut
te frângi, te frângi în mine
lacrimi de iubire se preling încet pe tine
adunasem înfinite clipe de iubire
când buzele le-am atins uşor
cu dor sfios şi temător
înima s-a pulverizat în milioane de culori
ce cad apoi pe flori, flori pastele, de lumina iubirii create
te regăsesc femeie, în fiecare răsărit de soare
odată, într-o zi
am pus o dorinţă sub o stea
azi a bătut la uşa ta
s-a cuibărit apoi la sânul tău
într-un cuvânt nerostit, de buze şoptit
iubesc, trăiesc a te iubi
păşesc în cânt şi gândul mi-e descânt
mă pierd în clipe abisale
mi-e trupul ars de sărutări
sărutul meu nu se termină nicicând
respir iubire, trăiesc în nemurire
pe mirifice târmuri de amor
închei acest poem cu un sărut
femeie, lacrimă, suspin şi tainic chin

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi ultimul sărut!

Dă-mi ultimul sărut de despărţire!
A fost un vis, sau tristă amăgire?!
Nu-mi amintesc dacă te-am cunoscut
Cât îmi doream şi-aşa cum aş fi vrut...

Şi-n vis şi trează simt uitat pe buze,
Zbucium gingaş de-aripi de buburuze.
Îmi e nectar, dar mi-e şi dulce chin,
Dar amintirea nu vreau să-i întin.

Rămas în colţul gurii e-o splendoare,
Timid, cu feciorelnica-i candoare.
Mă uit înspre oglinda prinsă-n cui...
Nu-l văd! Pierdut e oare, fiindcă nu-i?!

Corăbiile-mi se-necară toate,
Trăgând cu ele vise spulberate.
Aş vrea, plecând, ultim sărut s-aprinzi,
Să se răsfrângă-n felurite-oglinzi.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TU ŞI IUBIREA TA

Îmi stă martoră iubirea ta clară ca marea de cristal
Ce nu-şi trădează esenţa, tare ca ţărmul de stâncă,
Purpură ce îmi ţine trunchiul drept, neclintindu-i val,
Cu mângâieri pe corola însorită copleşind florile tâmplei.

E însăşi splendoarea ce îmi adie prin nesfârşit
Cu suflări de duh şi şoptirile-i miraculoase,
Mâini ce mă cuprind cu fiorul şi îşi mlădie infinit
Atingeri peste coapsele tandre tresărindu-le, radioase.

Doar tu ştii, slăvite, cum să le alini focul sânilor
Şi să le înalţi gingăşia, odă în slavă;
Odată ajunsă sus, împrospătezi albul cerurilor
Cu lumina din ea, scurgându-i din trup lavă.

Cu un sărut fierbinte îi mai cerşesc templului
Tău înc-o secundă de nemurire şi-apoi pot să plec;
Hrănită întru eternitate, purtată de lespedea timpului,
Mă dau Soarelui şi într-un pumn de raze mă înec.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Şi mă simt atât de goală
Şi totuşi atât de plină.
Zâmbetele-mi zboară,
Sufletu-mi suspină.

Îmi patrund adânc in suflet
Ochii tăi, lumină.
Pe sunet de vioară,
Inima-mi alină.

Braţele tale, strans mă-nconjoară
Pământ şi rădăcină.
Eu sunt a ta fecioară,
Tu intuneric, eu lumină.

Mi-e dor, mi-e dor de tine.
Chipul eu ţi-l uit.
Şi glasul tău cel dulce
Pe buze cerc să-l cânt.

Te vreau aici, aproape,
În braţe să mă ţii.
Vorbele dulci toate
Te rog să mi le spui.

Dar esti departe, stiu.
Unde esti nu pot ajunge.
Aici este pustiu
Şi sufletul imi plânge.

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crispare

mi-e dor, bună dimineaţa, să-ţi spun.
acum, în întuneric.
aştept ore,
lungi şi pline de vise,
cu tine.
mi-e dor de eul meu pur
cu înfăţişarea ta,
crispată.
pe tine aş vrea să-l infăşor
în jurul tău, eu-l meu.
să te sufoc.
mi-e dor de iubire nebună
cu lacrimi şi jale,
cu moarte,
cu tremur şi râsete.
eu pentru tine...
mi-e dor.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă (variantă)

Când eşti departe mamă,
La tine mă gândesc.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor să te-întâlnesc.

Hai, vino-acasă, mamă!
La piept să mă-încălzeşti.
Cu lacrima ta, mamă,
Tot doru-mi potoleşti.

Când eşti acasă, mamă,
Nimic nu mă mai doare.
Mă uit la tine, mamă,
Mă uit ca la un soare.

De când ai plecat, mamă,
Eu nu ştiu să zâmbesc.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor să te iubesc.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!

Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cântec fără moarte!

Vânt hulpav pom cuprinde
Şi frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.

Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.

O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.

poezie celebră de Grigore Vieru (17 octombrie 1994)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezonoptică

E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine
Mi-e trupul mănăstire părăsită
Şi-n loc de sânge parcă vântul vineri
Bătând în piept o toacă răguşită.

E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine
Mi-e sufletul călugăr de pripas,
La miezul nopţii fără să se-nchine
Mi-a poposit în trup şi mi-a rămas.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu!

Numai tu cobori tăcere întrupată-n poezie
Sărutănd pe ochi durerea printr-a lacrimii fereastră
Numai tu legeni pe foaie dulcea mării melodie
Numai eu transform tăcerea într-o linişte albastră

Numai tu îmi cazi pe pleoape de pe cer a veşnicie
Şi te văd strălucitoare ca o rugăciune aprinsă
Mamă! Sfântă născătoare într-a nopţii frenezie
Mă îmbraci în violet delirând de dor cuprinsă.

Numai tu dai nemuririi lung sărut din focul vieţii
Numai eu atins de tine vin în frac, pegas galactic
Timpul se curbează-n cer, cade pradă dimineţii
Numai eu rămân ca mâine, un exemplu! De romantic.

Toate lacrimile plânse s-au făcut fluvii de dor
Şi-nvelesc în vise Luna ce poartă dragostea noastră
Din a vieţii carte strânse amintiri ca un oracol
Sfera liniştii depline într-un univers semantic

Numai tu pluteşti aproape când tăcerea e de aur
Ca un fulg de nea adamic cad etern iubind în palmă
Şi topind de atunci în mine, mă prefac din om în faur
Să topesc ochiul de gheaţă, să te fac din zeu în mamă

Numai tu faci loc pe soare unui simplu scriitor
Ce coboară să aprindă foc etern pe buze mării
Numai tu prefaci poetul în izvor nemuritor
Numai eu deasupra lumii te privesc cu ochii zării

Împletind de atunci emoţii prinse-n dragoste de tine
Topesc aur în cuvinte dintr-o rază efemină
Unde s-au nascut poeţii lumii să-i spună de mine
Pe-o nicovală albă din zăpadă fac lumină

Numai tu Ană din zidiuri şoptind merele de aur
Mă iubeşti ca marea sarea şi mă-ndrăgosteşti edenic
Mi-ai făcut din slove templu şi din cărţi mândru tezaur
Numai eu ca un Manole mă cobor din cer vulcanic

Numai sta Ana în ziduri, trage soarele pe tine
Toate lacrimile plânse, psalmii sfinţi în amintire
Nesfârşitele tăceri să le-aşterni cuminţi pe mine
Ca o linişte deplină vin în zbor să-ţi fiu trăire!

Bologa Nicolae

Numai tu!

Numai tu cobori promisă întrupată-n poezie
Sărutănd pe ochi durerea printr-o magică fereastră
Numai tu legeni pe foaie dulcea mării melodie
Numai eu transform tăcerea într-o linişte albastră

Numai tu îmi cazi pe pleoape de pe cer a veşnicie
Şi te văd strălucitoare ca o rugăciune aprinsă
Mamă! Sfântă născătoare într-a nopţii frenezie
Mă îmbraci în violet delirând de dor cuprinsă.

Numai tu dai nemuririi un sărut de foc de astră
Numai eu dorit de tine vin în frac pe cal galactic
Timpul se curbează-n cer şi predă iubirea castă
Numai eu rămân ca mâine, un exemplu! De romantic.

Să-nvălesc în vise Luna ce poartă dragostea noastră
Cerc de liniste deplină într-un univers semantic

Numai tu pluteşti aproape când tăcerea e de aur
Ca un fulg de nea adamic cad etern iubind în palmă
Şi topind de atunci în mine, mă prefac din om în faur
Să topesc ochii de gheaţă, să te fac din zeu în mamă

Numai tu faci loc pe soare unui simplu scriitor
Ce-a venit ca să aprindă foc etern pe buze zării
Numai tu prefaci poetul în izvor nemuritor
Numai eu deasupra lumii te privesc în ochii mării

Potcovind de atunci emoţii prinse-n dragoste de tine
Topesc aur în cuvinte dintr-o rază efemină
Unde s-au nascut poeţii lumii să-i spună de mine
Pe-o nicovală albă din zăpadă fac lumină

Numai tu Ană din zidiuri şoptind merele de aur
Mă iubeşti ca marea sarea şi mă edenic
Mi-ai făcut din slove templu şi din cărţi mândru tezaur
Numai eu ca un Manole am căzut din cer vulcanic

Toate lacrimile plânse, psalmi, sunt sfinte-n amintire
Numai sta Ana în ziduri, trage soarele pe tine
Ca o linişte deplină vin în zbor să-ţi fiu trăire!
Nesfârşitele tăceri se le-aşterni cuminţi pe mine

Nicolae

poezie de Bologa Nicolae (2018)
Adăugat de Bologa Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc - Şi eu

Mi-e dat să fii al meu şi morţii mele i-ai fost dat
Căci viaţă fără moarte-i cum cer nefinisat;
De tine-alături cum floarea veşniciei sunt,
Aceasta-s eu, parte definitivă în ceasul tău cărunt

Cetate de ploaie, altar nedespărţit de rouă,
Te pun pe tine, Cer, formă albastră de lună nouă
Deasupra, cu slava în valuri de ambre stelare,
Astfel râvnesc seninul tău, un Mâine ce nu moare

Astfel râvnesc Înaltu-ţi, zvâcnire şi fior în trup
Nu taifun vibrând sunete de moarte-n neştire.
Ce dacă vine toamna, din frunze aripi erup
Să-ţi vâneze gheaţă din sângele nobil, rătăcire

Ce dacă vine toamna, iubire, şi ne plouă cu rouă?
Strâng melase din rima ta şi-mi hrănesc porii cu ele
Iar ochilor tăi mă dau toată, cu mâinile amândouă,
Potir de lumină, să-i sorbi mirul paiete de stele

Căci ele clădindu-şi zborul pe laurii nemuririi
Ne poartă ciorchinii-n nemoarte, grape de diamante
Bătute cu astre de iubire la poale, neînchipuirii
Faguri regali cu nume de zei, vrăji necasante

Spune o dată, spune de două ori;
- te iubesc
- şi eu
-te iubesc
- şi eu
Spune o dată... mereu!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!