Golul ca un plin mutilat

am risipit lumea
şi darul ce mi s-a dat
prin degete nisipoase
îngerii au cedat si au cazut
la poalele muntelui
de cazut din rai de cazut din gratie
zac o mulţime de papusi
cu gaturile sucite
in piepturile lor
inimi cusute din carpe
si inima mea abatuta
acul s-a rupt
ramasem eu singura
fara inima aceea
de plus rosu
o padure de bolduri
infipte in miezul stupefactiei
am iubit oare
cu aceasta lipsa
locul fiind gol
dar ce rau doare golul
ca un plin mutilat

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îşi ţine frunza respiratia
are în leagan pui de cazut
toamnei în poala

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingerul

Ingerul isi priveste imaginea
in mare:
e doar un chip rupt de valuri...
O lacrima de intuneric coboara
sapand adanc in carnea
obrazului de marmura.
Coboara apa in apa,
sare in sare.
Ingerul acesta e pierdut.
A cazut din cer.
L-au alungat,
l-au ocarat.
Si- pierdut o aripa
si a cazut pe taramul
iluziilor.
E doar o alta stana
ivita in desertul viselor.
Ingerul e bolnav de
cuvintele oamenilor.
Grijile i-au ros obrajii.
Fata lui nu mai lumineaza
de mult in noapte.
Ochii lui nu mai inglobeaza
lumea in stralucirea lor.
Doar inima pulseaza
la amintirea trecutului,
la vremea cand oamenii
meschini il venerau.
Atunci el era rasfatatul,
era minunea divina
nascuta din Cuvant.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Sorana Mihail
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine isi cunoaste propria inima, nu se va grabi asa tare sa condamne pe fratii lui de credinta care au cazut in pacat.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai stins

Inca o petala cade rostogolindu-se in gol
Facandu-si loc printre atatea vise
Pe care le zdrobeste in cadere...
Insa aceasta petala e unica in felul ei,
E ultima petala, ultima speranta.
Ultima speranata tocmai s-a desprins
Din inima mea care sa deprins
Doar cu speranta.
Inima mea, o floare plina de petale...
Si iata ca inca o petala s-a desprins
E ultima petala, ultima speranta
Ce imi mai ramasese. Dar acum ce mai am?
Si daca speranta moare ultima,
Oare in urma ei ce mai ramane?
Cine poate oare acum spune?
Ce mai ramane?
Caci aceasta e ultima speranata... Era,
Caci tocmai a murit...
Ultima petala a cazut...

Pe cer, o stea straluceste puternic, caci arde.
In stralucirea ei, osciland mereu, incalzeste totul in jur,
Dar aceasta stea arde, caci doar asa straluceste, arde
Putin cate putin, pana se mistuie, pana se consuma.
Acum straluceste tot mai putin, acum nu mai straluceste.
A obosit. I-a trecut timpul. Acum abia se mai vede.
Acum nu se mai vede: s-a stins.
A stralucit pana la ultima picatura de substanta ce continea,
Pana la sfarsit.
Acum a incetat!
S-a transformat intr-o amintire...

Asa si tu:
Chipul tau, plin de substanta, plin de prezenta,
Stralucea intens in inima si mintea mea...
Totul se transforma in bucurie si fericire,
Orice neimplinire, chipul tau o transforma in succes,
Si era bine...
Chiar daca te eclipsa cineva,
Eu tot asteptam plin de sperante, de petalele inimi mele inca pline,
Sa apari, iar tu, ca o sarbatoare apareai mereu.
Apareai, caci acum totul s-a schimbat.
Treptat, ai ajuns la epuizare, apoi te vedeam din ce in ce mai rar,
Iar uneori te vedeam doar in mintea si in inima mea,
O fictiune reala, apoi si mai rar,
Pana cand te-ai transformat intr-o amintire placuta.
Am incercat sa te astept neincetat, dar petalele au cazut,
Speranta a murit, asa cum steaua stralucitoare de altadata s-a stins,
Asa ai murit tu in inima mea.
Iar acum, mai tin o mica faclie aprinsa in a mea inima:
O amintire de la tine, asezata frumos intr-un coltisor
In mintea mea: imaginea chipului tau,
O stea ce candva a stralucit si pentru mine.
Acum s-a stins, iar odata cu ea, s-a stins si o parte din mine.
Soarele a apus, dar cerul plin de stele
A ramas gol,
Caci s-a stins acel astru arzator, acum inghetat.
S-a sfarsit...

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea de mare

O stea de mare

Licariri albastre
De pasare maiastra,
stralucesc prin umbre cenusii,
Le observ jocul privind de la fereastra...

O picatura de soare imi stropeste obrazul rece,
Deschid ochii brusc,
- E o stea de mare! se aude o voce din intuneric...

O ating, o simt, o strang incet la piept...

Ea e legatura dintre ceresc si acvatic,
Imi spune cum intr-o seara a cazut,
A cazut lin si apoi mult prea repede;

A cazut in acest lac straveziu...
Din astra a devenit stea de mare,
Desi e albastra...

Ochii ei radiau a caldura,
Dar apa era inghetata!
Nu intelegeam...
Era o stea de mare care a atins cerul;

Va amintiti cum priveam de la fereastra?
Printre acele umbre cenusii,
Radiau licariri albastre
Ale unei stele singuratice;

Era comoara din adancuri...
"Singura sansa de a cunoaste fericirea", imi spunea ea,
"E sa te inveselesti descoperind complexitatea
Lucrurilor simple, acelor lucruri care stralucesc doar daca le observi...

Magulire, uimire...asta simteam
I-am recunoscut intelepciunea
Veche de mii si mii de ani...

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu locul il mantuieste pe om ci vointa lui. Adam a cazut din Rai, in timp ce Lot s-a pazit chiar in Sodoma.

citat din Sfântul Efrem Sirul
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumii ii spuneau padure

Adevarat, cei crescuti cu osul de ceara
din intamplare pe fata de lucru
si nu pe cea de sarbatoare a lumii
se incapatanau sa-i spuna padure

iar cel mai mic dintre strainii de serviciu
plange pentru altcineva, cazut langa un far stins
aproape de buza orizontului
langa mana ta, asezata perpendicular pe tais

rictusul de pe fata vreunui pretins zeu
se sterge de dosul palmei
unui descult ce ne inventeaza inca o data
si apoi urneste din loc o stanca
de pe sufletul nostru colectiv...

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-ŢI ESTE ?...

Nu-ţi este dor de ziua-n care
Şi tu si ea, deci fiecare,
Fara sa fie o carare,
In ziua plina de culoare
Plecati, spre-o noua intamplare?
.
Nu-ti este dor de ziua-n care,
Ea alergand, tu traversand...
Placandu-va si fara gand,
In bratele-ti deschise... asteptand,
Ea a "cazut", nimic spunand.?..
.
Nu-ti este dor de ziua-n care
Tacea, simtind, cum energia ta
Trecea prin haine -ncet, numai
La ea?... Iar buzele-ti puneau
Pecetea, sigiliul, zilelor de mai.?

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intens... (O inima curata)

Cuvinte asternute pe hartie,
Cuvinte fara noima, fara sens
Compun divina melodie... a inimii...

Intens... intens bate si ea fara-ncetare,
neobosita si inflacarata,
intens iubeste fara de hotare
aceasta inima...

Curata... curata fara pata, fara indoiala,
fara minciuna, egoism si sila...
Vezi tu acum, Tu cititor de rele?
Asa iubeste-o inima umila.

poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de iarnă

Bulgări astăzi am facut
Din zapada ce-a cazut
Şi-i rostogolesc spre tine
Cu viteza in zecime
De secunda, fara scut
Iutesc pasul si m-ascund
Sa nu fie bumerang....
Dar ma-mpiedic de un prag
Cad in pat de tufanele
Galbene ca niste stele
Si sarut pamant cu frunze
Aramii si cam ursuze....
Uite asa s-a intamplat
Când cu iarna m-am jucat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bietul rus

S-a încontrat cu KGB-ul
Şi brusc i-a cazut "clişeul"...
Azi nu "cântă", numai ţipă,
E căzut... într-o aripă...

epigramă de Constantin Enescu (noiembrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Am intrebat ghioceii de ce sunt asa albi,
mi-a raspuns vantul pe dupa inima,
am intrebat vantul de ce suiera sperantele,
mi-a raspuns movul din stele cazut peste vise,
apoi nelinistit am intrebat stelele de ce lucesc
si mi-a raspuns o bufnita prividu-mi ochii mirati
ca-i lumina din dragoste pentru sufletele singure,
ca-i mangaiere de sus pentru oameni rataciti.
Am mai intrebat campurile de ce-s verzi
si mi-a raspuns sangele albastru de rac,
ca-s albe, nu verzi cum le crezi
si totu-i lucitor pe-al sufletului lin ogor
ca alb si mov sau rosu si galben, albastru si verde
in magicul taram al inimii se pierde
caci totu-i iubire sosita de sus sa aline...

poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza verde de albastru

Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora,
am zis os de un schelet,
am zis hot de om întreg,
si privire-am zis de ochi
si ca-i boala ce-i deochi.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
ca am zis doar un cuvânt
despre întregul pamânt,
si de bine-am zis de morti
si de sase-am zis la sorti,
si am zis unu de doi
si zapada de noroi,
si am vrut sa fac cu gura
focul ce-l facea arsura
ca n-am fost trezit, ca dorm
pe un cal cu sa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân' la sapte -
de la sapte pân' la zece
mi-a cazut o viata rece,
de la frunza pân' la umbra
mi-a cazut o viata dubla
ca pamântul si cu luna,
noaptea când stau împreuna.
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
pe care ma tin calare
cu capul la cingatoare,
cu calcâiul la spinare
si cu ochiul în potcoave,
si cu inima-n silabe
de ma duc mari, ma duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza alba
de la floarea de zapada...
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
potcovit pe luna plina
cu miros de la sulcina,
înhamat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
si tinut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
ca mi-a fost crescut pe umar
de din doi în doi un numar,
tot din trei în trei o iarba
si din patru-n patru-o salba,
si din cinci în cinci un pom,
si din sase-n sase-un om.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
vad în fata mov si verde,
coloarea care ma perde,
corcov vad cu veselie,
coloarea ce nu se stie,
mai aud si-un sunet sus
care nu a fost adus
în timpan de oameni vii,
în a fi si a nu fi,
când îmi cade umbra lunga
pe sub ochii grei cu punga.
Si-am zis aripa de pene
ca sa zbor cu ea prin vreme,
si-am zis mar ca sa zic sâmburi,
si-am zis pom ca sa zic scânduri,
si-am zis nord ca sa zic suduri
si dulceata ca sa sudui,
si-am zis inima la piatra
si cântec la tot ce latra,
si potcoava
la octava,
si uscata la jilava,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieras de os,
din osul de la picior
care-mi cânta cu fior,
si din osul de la mâna
fluierând o saptamâna,
din osul de la arcada
recea lumii acolada
peste doua oase mari
unde stau ochii polari.
Si-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncalecare pe-o sa,
pe o sa de cal maiastru,
foaie verde de albastru.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba lui Marin Betivu'

Pe o stanca neagra,
Intr-un vechi bordei,
Unde curge-n vale un rau mititel,
Plange si suspina
Batrana Marghioala
Acra si zbarcita ca o muratura.

Caci la carciumioara,
Marin al ei iubit,
A plecat de-o ora
Si n-a mai venit!
Ceasul cu cuc suna,
Noaptea-i jumatate.
La bordei in poarta
Oare cine bate?
-Eu is fa Marghioala,
Marin, al tau iubit.
Io-s si de la crasma
Ma intorc... pilit.
Dar deschide usa!
Cainii ma-nconjor,
Am cazut in balta
Si mi-e frig de mor!
-De esti tu acela,
Nu-ti sunt soata eu.
Tu la carciumioara
Te tot duci, mereu.
De esti tu Marine
Du-te inapoi
Si -ada o damigeana
S-o bem amandoi!

parodie de Adina-Georgiana Tabacaru, după Dimitrie Bolintineanu (17 noiembrie 2011)
Adăugat de Adina-Georgiana Tabacaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsa ta...

Şi lipsa ta mă arde pân' la sânge!
Şi dorul mă mistuie uşor...
Speranţa pe zi tot mi se frânge,
Şi uneori, parcă aş vrea să mor...

Şi te-am iubit cu multă pasiune...
Oare cum n-ai simţit ce eu ţi-am dat?!
Inima mea, multe poveşti ar spune
Despre un paradox de rai şi iad...

Şi lipsa ta mă doare tot mai tare,
Trec anotimpuri... tu eşti o amintire!
Vrei să reînvii trecutul oare?...
Mai vrei să fie între noi iubire...?

Dacă nu simţi şi n-ai simţit nici fluturi,
Ce se zbăteau când mă vedeai pe mine...
E timpul printr-o palmă să mă scuturi,
E timpul să uit tot despre tine!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire zadarnica

O mare de apa invaluie sufletul pierdut
In intunericul noptii ratacesc, am cazut
Ajuta-ma sa ma ridic, da-mi din puterea ta
Da-mi o parte din inima care o distruge pe a mea
Invata-ma si pe mine cum e sa fii de gheata
Simt durerea, ranile.. de un an…de o viata
Da-mi verile in care ploaia ne saruta buzele
Verile nesfarsite in care noi, muzele,
Iubeam noptile, luna, confidenta noastra
Veghea imensa peste noi, sfioasa.
Miezul noptii; ceasul nostru de intalnire
Se lasa asteptat, in final ramane o amintire
Acum realizez ce insemni pentru mine
Dar totul e in zadar, un vis, o naruire..
Nu recunoastem nimic si totusi simtim
Ne iubim dar si acum ne mintim.
De ce nu avem putere nici eu, nici tu?

poezie de Larisa Oancea (17 august 2008)
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

lipsa mea de vedere combinată
cu lipsa de vedere a celorlalţi
rezultă o invizibilitate perfecta
în care lipsa mea se suprapune
peste a toată lipsa
ce mult ne iubim
când ne lipsim

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc precum ar fi sa fie...te urasc!

Acum, cand luna se ascunde dupa nori,

Iar aerul e placut inmiresmat de flori,

Eu stau in camaruta mea si ma gandesc,

La cat de mult eu te iubesc.

Dar gandurile-mi sunt intrerupte

De un prim strop cazut pe frunte,

O frunte ce ascunde ganduri multe,

Ganduri, care de multe ori raman mute.

Spulberate-mi sunt si visurile-n culori

De acelasi strop oglindit in sori,

Un strop pornit din acei nori

Formati de un suflet plin cu flori.

Si uite asa imi vin in minte

Amintiri infipte ca un dinte,

Amintiri despre un timp demult trecut

Ce va ramane pe veci tacut.

Insa nu la fel despre mine graiesc

Pentru ca atat cat am sa traiesc

Tot la tine am sa ma gandesc

Si am sa vin la tine sa-ti soptesc: " Te iubesc ".

si dupa aia am sa vin si am sa zic: " Te Urasc ".

poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te doare inima

Te doare inima
Aşa cum pe mine mă doare în fiecare zi
Cuvântul, cu acel vânt puternic
Prin care mă secătuieşti de iubire...
Dar cât o să te mai doară?
Dar cât vei continua cu această stare?
Eu, una nu mai pot rezista...
Mă doare, mă doare, mă doare!
Mă doare şi pronumele pe care-l rostesc
La fiecare sfert al luminii de seară.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea in reci nemarginiri

O stea in reci namarginiri
Au rasarit departe
Si, tremurand, parca s-a stins
Parc-a apus de moarte.

Oricata vreme au trecut
De-atunci si pan-acum,
Oricat viata s-a facut
Pustie, fara drum,

[Ori] cate zile-am risipit,
De n-au ramas pe sfert,
O inima care-a iubit
[Mai spera] in desert.

O inima care-a iubit
Deapururi are glas
Si daca toate au pierit,
Durerea i-au ramas.

Si cum nimic nu sta pe loc,
Ci merg precum au mers,
O umbra-a stinsului noroc
Ramane-n univers.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!