Fuga
esplanada adoarme
învinsă de tremurul fierbinte
al nisipului
s-a terminat fiesta
doar farul veghează
în ochiul stins al pescarului
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Între nimic și nimic doar vântul atinge mireasma nisipului din sud...
aforism de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Apa nu are amintiri; ea plânge durerea nisipului.
aforism de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ochiul furtunii
era atât de aproape.
Tu despicai apa
în două, și clădeai
podul de gânduri,
altarul din care mă rog
să nu fim noi
jertfa din ochiul ce arde.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
copil al meu
prieten drag
daca-o să știi
candva
ca nu mai vad
cu ochiul stang
sa ii alungi pe toti
nici sa nu simt
vreo rasuflare de strain
pe patul meu croit
din frunze epocale
să-i lași tribut
doar toamnei
abia insinuata
și ochiul drept
chiar mana dreaptă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă noaptea
peste stuful din bălți
steaua doar ea mângâie
adâncul negru al apei
să nu plângi
taci
ascultă cum vuiește
în ochiul de apă rănit
singurătatea
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crabii și setea
au fost cândva
spațiul rotund
al spumei dintre valuri
un roșu sângerând
în unduiri de vânt
din adânc
eterizate trecuturi
în vaietul mării
scântei ce încrustează
pe țărm
setea nisipului
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Percepție
Câtă vreme țin
ochiul deschis
înseamnă că sunt.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi
cu un vis mai aproape
de țărmul fierbinte
ultimul val
sparge sarea din el
și naște un altul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
moartea e albă
ca un câmp blestemat
să fie în timp
doar pământ
din care vor răsări
cândva
viorele
ulcele frumos decorate
cu flori din lutul fierbinte
de asta nu înțeleg
semnificația
cocardelor negre
puse în piept
doar așa
în semn de protest
sau victorie
când totul se duce...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sub raza lunii
marea pare anostă
vântul sau plânsul
mari cristale de sare
surâd în ochiul nostru
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
fie că e noapte sau zi
mie îmi pare a fi
altceva scurs din ochiul perfid
fie că-i zi sau fie ce-o fi
brațele mele nasc timid
o clepsidră
și uit să mă tem de
orice ar fi să se-ntâmple
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fața arborilor mei
chip fără mască
fața arborilor mei
apoi
și apoi
și pentru totdeauna
e luciul unei oglinzi
tremurul apei
izbăvirea
viața mea de iarbă
neatinsă de somn
absentă în această tăcere
din care începe ruptura
și ruga
în
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
e ultimul spațiu si timp
când soarele adoarme
În raza ucigașă a Lunii
e ultima seara
când se revoltă lumina
și toate stelele plâng
Maria îmi este aproape
mamă și soră născătoare
de tot ce-am iubit si sunt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sub raza lunii
marea pare anostă
iar lumea un port devastat
râsul și plânsul sau vântul
mari cristale de sare surâd
în Ochiul Lui Dumnezeu
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
așa cum văd
cu ochiul meu de sticlă
în nopți ce curg spasmodic
peste zăgazuri cosmice
mi se arată
milenii obsesiv compulsive
în albia singurătății
copilul împinge o roată
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată la fel
ce stare de bine adie
peste ochiul sării din mare
se-aud muzici divine
dinspre pleoapa desprinsă brutal
de țărmul ce și el plânge
de parcă o lamă fierbinte-ar tăia
în adânc
nisipul de om
omul de câine
și totul se zguduie
capătă alt sens
în ochiul furtunii
ce m-a înrobit
fără de sens
atât de aproape
niciodată la fel
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
lumina s-a ascuns
în ochiul căprioarei
ucise de glonț
iar serile noastre
toate nopțile noastre
tresaltă a lună plină
în dimineața fatidică
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud
păduri ce plâng
mult mai sălcie apa
în mănăstiri din munți
cu mult mai tristă tâmpla
ce sprijină cerul
rămas-a ochiul orb
în șuierul luminii
copaci decapitați
cad în genunchi
și îi aud
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în viața asta
cât un zbor de săgeată
de la degetul prim
spre vânatul ce știe
că viața lui stă
în ochiul celui ce trimite săgeata
mereu am zâmbit
niciodată n-am plâns
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea
pe umerii șarpelui
se sprijină păcatul
mărul se disipă în frunză
când Eva adoarme
cârtița duce
greul pământului
fragilitatea ierbii transcede
în seva copacilor
și Adam plânge
apăsătoare și dulce
rămâne privirea
șireată a vulpii
ce cară în spate o sferă
din care se nasc
oameni plăpânzi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!