Întruparea luminii

La Cincizecime,
s-a pogorât Duhul Sfânt,
ca nişte limbi de foc,
peste Apostoli,
pentru ca Lumina,
să poată fi semănată
de ei,
oriunde voia Domnul
să ajungă.
Adică şi acolo,
unde l-a trimis cândva pe Zalmoxis,
solul învierii din moarte,
să-i înveţe pe daci nemurirea.
De aceea,
oamenii acestui tărâm
au primit cu bucurie Lumina,
care s-a întrupat,
în unul născut,
nu făcut,
Eminescu.

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit din înălţime

Doar Isus ne-a pregătit
Şi lumina şi speranţa
Şi El doar ne-a limpezit
Sufletul azi înnoit
Şi ne-a dat pe veci viaţa

El e Cel ce s-a născut
Ca un prunc în Betleem
Să ne fie-un veşnic scut
Dumnezeul nevăzut
Şi al vieţii sfinte semn

A venit din înălţime
Ceru-ntreg El l-a lăsat
Pentru a omului mulţime
Prin a Lui înţelepciune
Omul să fie curat

Şi-a venit ca un copil
Să ne aducă mântuirea
Coborî la noi subtil
Cu un chip aşa umil
Să ne ofere fericirea

Şi lumina Lui curată
A umplut tot Israelul
Oamenii ca fără pată
Să îşi dea inima toată
Celui Sfânt ce este Mielul

Domnul a venit la noi
Să ne fie o lumină
Să nu fim de Sine goi
Ci a slavei Sale ploi
Ca pe fii dar să ne ţină

S-a născut Isus Mesia
Şi a fost de trebuinţă
Să ne aducă veşnicia
Viaţa sfântă — bucuria
Să trăim toţi prin credinţă

El Isus lumina noastră
A venit să ne înveţe
Viaţa sfântă cea mai castă
Să-i dăm inima dar toată
Dup-a Domnului poveţe

Şi-n lumina mântuirii
Toţi acei ce au crezut
Să lăsăm povoara firii
Şi pe braţele iubirii
Hristos să ne fie scut
22-12-2019 Emanuel

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

El este firescul
Luceafăr al poeziei.
Este Eminescu
Lumina României.

Eminescu va fi
Pentru noi făclia.
Versul lui va dăinui,
Cât va fi România.

Cum soarele îşi pune
Lumina peste astre,
Eminescu rămâne
În inimile noastre.

Cântecul şi poezia,
Eminescu ni le-a dat.
Stăpâni peste România,
Dumnezeu ne-a aşezat.

În "ţara" lui "de glorii",
În "ţara" lui "de dor",
Înscriem noi istorii,
Sub mândrul tricolor.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea Vieţii-Eu sunt

Ioan 6: 31-40
Din cer — nu Moise pâinea v-a dat
Ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine
Ca voi să aveţi un duh curat
Şi fiinţa voastră — în slujba Lui ca să rămâie

Pâinea Lui Dumnezeu este cea care se coboară
Din cer şi lumii — viaţă-i dăruieşte
Făcându-i calea mai uşoară
Căci Dumnezeu pe oameni îi iubeşte

Şi atunci evreii — Domnului i-au cerut
Dă-ne Doamne această Pâine-ntodeauna
Căci vrem ca Tatăl să ne fie scut
Cât soarele va fi pe cer — şi luna

Eu sunt Pâinea Vieţii — Domnul le-a vorbit
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Şi cine crede în Mine veşnic părăsit
El nu poate ca să fie — căci viaţa-i este dată

Dar iată voi nu credeţi deşi azi m-aţi văzut
Şi cu urechile voastre Cuvântu-aţi ascultat
Pe cine Tatăl azi mi-l dă — eu îi voi fi scut
Şi cel ce vine la Mine — afară nu va fi dat

Căci Eu m-am pogorât pentru voi din cer
Nu ca să fac doar voia Mea
Ci voia Celui ce m-a trimis — pentru cei ce pier
Prin credinţa în Mine — ei să primească mântuirea

Şi voia Celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic
Ci să-i înviez pe toţi în ziua da apoi
Veniţi de aceea azi la Mine — Eu vă zic
Ca să trăiţi o viaţă nouă să fiţi cu toţii — oameni noi

Căci voia Tatălui Meu din cer este ca oricine
Pe Fiul aici îl vede şi din inimă se-ncrede
În a Lui Fiinţă chiar — să primească-n veşnicie
Ca un dar viaţa-n sine care pururi nu se pierde

O veniţi dar la izvoare — apă vie voi să beţi
Să mâncaţi din Pâinea Vieţii — Tatăl Sfânt ca să vă fie
Şi sprijin şi adăpost — pururi fii să-i rămâneţi
El Însuşi ca să vă dea — pentru veci din Pâinea Vie
18-01-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUMINA DINTR-O LUMÂNARE

Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,

De-aceea viaţa e Lumină,
Vin nopţi degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopţi, nici bani, nici mari de nume;

Lumina e în fiecare
Şi Dumnezeu ne însoţeşte,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfinţeşte.

Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieţii,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeţii!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a făcut să fim o rouă

Nici n-a fost şi nu va fi
Nimenea ca şi Isus
Să trăiască cum trăi
Domnul sfânt venit de sus

El a fost pururi curat
Fără pată fără vină
Omului cum nu s-a dat
Să trăisacă în lumină

Doar Isus a împletit
Adevărul cu lumina
Căci a fost desăvâşit
Şi iubire-ntodeauna

Numai El este viaţa
Creatorul în mărire
Ce ne spală-n rouă faţa
Şi ne-mbracă în iubire

Plin de Duhul Sfânt era
Şi în milă şi-n răbdare
Pentru oameni El trăia
A vieţii vii cărare

El era Lumina lumii
Ce pe om îl luminează
De pe căile minciunii
Pe stâncă El îl aşează

Şi-l tranmsformă-ntr-o lumină
El însuşi să lumineze
O viaţa mai deplină
În sine el să creeze

Reazim sfânt şi sprijin dulce
Pentru om Domnul a fost
În lumina-i ce străluce
Ne-a dat viaţă ne-a dat rost

Pe cărarea Lui Divină
Pe atâţi Domnul ne-a luat
Ne-a spălat şi fără vină
Pe stâncă ne-a aşezat

Ne-a făcut să fim o rouă
Pentru a Sa împărăţie
De e soare ori de plouă
Mire veşnic să ne fie

Glorie dar Lui Mesia
Slavă cinste şi onoare
Căci ne arată veşnicia
El fiindu-ne salvare

poezie de Ioan Daniel Bălan (31 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Mesia

A venit Isus Mesia să ne dea învăţătură
Cum viaţa s-o trăim împlinind Sfânta Scriptură
Cum să fim neprihăniţi trăind doar în părtăşie
Ca s-avem deschisă calea înspre cer spre veşnicie
Şi-a venit Mântuitorul până lângă cel sărman
Ca să fie liberat de păcat şi de Satan
În lumina Lui cea sfântă Isus iată ne-a chemat
Să trăim curată viaţa să fim slobozi de păcat
Spălaţi dar şi-n curăţie toţi de aicea să trăim
Fii ai Celui Prea Înalt pentru veci de veci să fim
Şi-n lumina Lui cerească pe atâţia ne-a zidit
Câţi în inima sărmană pe El Domn dar l-am primit

Şi Isus Hristos Mesia din robi ai nelegiuirii
Ne-a făcut să fim cu toţi — robi îns-ai neprihănirii
În lumina Lui cea Sfântă cu toţi dar să ne scăldăm
Şi Cuvântul Lui Cel Sfânt din iubire să-l urmăm
El ne-a învăţat lumina toţi să fim azi pe cărare
Trăind viaţa-n curăţie şi-a Lui sfântă îndurare
Ne-a-nvăţat de Tatăl Sfânt şi ne-a spus că ne iubeşte
Şi că Tatăl lângă Sine pururea El ne voieşte
Dar ne cere prin Scriptură viaţa nouă s-o trăim
Ca ai Lui în veşnicie cu toţii dar noi să fim
Haideţi dar în sfinţenie noi astăzi să-l onorăm
Şi întreaga noastră fiinţă pentru veci dar să i-o dăm

Slobozi să fim de păcat de orice nelegiuire
Să trăim viaţa nouă doar prin har şi prin iubire
În lumina Lui cea vie Domnul şi astăzi ne cere
Să trăim în sfinţenie doar prin har şi nu-n vedere
Ci-n credinţa Lui cea sfântă noi cu drag să ne scăldăm
Cântând dar cu bucurie pe Isus noi să-l urmăm
Prinşi în dragostea Lui sfântă să trăim astăzi prin har
Osteneala noastră-ntreagă să nu fie în zadar

Unul pe altul dar întruna — fraţi dar să ne sprijinim
Şi robi ai neprihănirii pentru veci dar noi să fim
Să-i cântăm dar biruinţa Mielului Lui Dumnezeu
Ce ne-a dat pentru vecie să îi fim poporul Său
Noi să-i fim turma cea sfântă păscută pe acest pământ
Şi crescută-n floarea vieţii doar prin Duhul Lui cel Sfânt
În miresmele iubirii haideţi toţi să îl slăvim
Pe Isus Mirele Sfânt ce de-a pururi îl iubim
El ne-a dat a Lui lumină şi de toate ne-a spălat
Să avem în veşnicie un duh nou pururi curat
Glorie dar Lui Mesia — Tatălui în veci onoare
Căci iată dar prin Hristos ne-a dat veşnică salvare
21sept. 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să întregească lumina

cuvântul vine dinspre eminescu
ca duminica purtând azur pe gene
în care îngeri cu aripa frântă se reculeg

când ziua poartă în pântec ziua de apoi
lumina este ziua noastră dintotdeauna
fără de care luna nu s-ar vedea
pe cerul invadat de stele moarte
el este uleiul din candela
călăuză pentru arca lui noe

poemul însângerat pluteşte în duhul
cu miros de floare albastră
peste îngrijorări şi iubiri efemere
împresurându-le cu vălul împăcării

el vine într-o adiere înrourată
cu sunet de bucium
să tămăduiască rănile pricinuite
cu şiş de ger în carnea sufletului

el este pentru că trebuie să fie cu noi
pe sine redându-se în perpetuă învrednicire
a bobului de grâu înglobat
în raza etern născătoare de adevăr

să-i păstrăm jilţul din capul mesei
la cina cu răsărit de lună şi cântec de greier
întru împlinirea cuvântului fără de care
lumina nu ar fi întreagă

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ pentru mama

Jur că peste ani cândva
Eu voi fi lumina ta
Şi îţi voi şterge lacrima

Mă rog bunului Dumnezeu
Să legene pe faţa mea
Lumina chipului tău
Şi tu priveşte mamă dimineaţa
în oglindă ochii verzi
ai tăi sau pe ai mei
din depărtări
îi vezi? lacrima de bucurie a ta
de dor şi de durere a mea

poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolior Tăi, pe Acela Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie... Încă aducem Ţie această sfântă slujbă duhovnicească şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte. Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău. Iar ceea ce este în potirul acesta, cinstit Sângele Hristosului Tău. Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt, Amin, Amin, Amin.

în Rugăciunea Epiclezei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina bunătăţii imperiale străluceşte peste omul pe care Duhul Sfânt îl mângâie şi îl întăreşte.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmin: Da, cred că tu eşti aceea cu care pot trece dincolo... acolo unde mai există speranţă şi vis... unde oamenii au rămas oameni...
Raluca: Sa mă duci acolo şi pe mine! Să mă duci neapărat!

replici din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruţ
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doamne, fa din mine unealta Pacii Tale
Acolo unde este ura s-aduc iubire,
Acolo unde este ofensa s-aduc iertare,
Acolo unde este dezbinare s-aduc unire,
Acolo unde este greseala s-aduc adevar,
Acolo unde este neincredere s-aduc credinta,
Acolo unde este disperare s-aduc speranta,
Acolo unde este intuneric s-aduc lumina ta,
Acolo unde este tristete s-aduc bucurie.

O, Stapane, nu te-am cautat atat
Spre a fi consolat... cat pentru a consola,
Spre a fi inteles... cat pentru a intelege,
Spre a fi iubit... cat pentru a iubi.

Deoarece:

Dand... primesti,
Pierzand... gasesti,
Iertand... esti iertat,
Murind... reinvii la viata eterna!

poezie celebră de Sfântul Francisc de Assisi
Adăugat de zinadorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Valerian Lică la 77 de ani

Nu uitaţi, la o adică:
Treceţi pe la domnul Lică
Să-i daţi inimii, ca hrană,
Un strop de VALERIAN(Ă).

epigramă de Dumitru Botar-Tabor din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

An cu an de-a rândul

An cu an de-a rândul,
De Crăciunul sfânt,
Îl vedem pe Domnul
Pruncuşor plăpând.

Case-au fost destule,
Dar el nu-i primit;
Într-un grajd Mesia
S-a adăpostit.

Stă culcat în iesle
Copilaşul blând;
Îngerii deasupra-i
Se aud cântând.

Slavă sus în ceruri,
Slavă celui Sfânt;
Pace între oameni,
Pace pe pământ.

Plini de bucurie
Îngerii-l privesc
Şi în ochii gingaşi
Dorul i-l citesc.

Parcă-ar vrea să spună
Soli ascultători,
Mergeţi şi-mi aduceţi
Oameni iubitori.

Dragostea de oameni
Trainic m-a-ndemnat
Să devin eu însumi
Om adevărat.

Tatăl meu cel veşnic
M-a trimis la ei;
Eu le sunt prieten,
Ei sunt fraţii mei.

Eu, Stăpânu-a toate,
Cel far-de-nceput
Să-i câştig pe oameni
Slugă m-am făcut.

Viaţa mea întreagă
Lor le voi sluji,
Pentru ei pe cruce
Viaţa-mi voi jertfi.

Chiar de-aici, din iesle,
Vreau să le vorbesc,
Vreau ca ei să simtă
Ce mult îi iubesc.

Îngeraşii pleacă,
Şi se-opresc în zbor,
Lângă ciobănaşii
Stând cu turma lor.

Unul dintre îngeri,
Crainic luminos,
Plin de fericire,
Spune-aşa duios:

Nu vă fie teamă,
Nu vă tulburaţi
Ci e voie bună
Să mă ascultaţi.

Bucurie mare
Astăzi vă vestesc,
Pentru voi şi pentru
Neamul omenesc.

folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde sunt?

Eu sunt de acolo de unde
străbunul meu e Decebal,
bunicul este Eminescu,
în codrii cântă un caval,
Balada lui Porumbescu.

Ceasul de daci e inventat
stă acolo, într-o poiană,
mulţi de atunci au venit
să vadă frumoasa ţară
şi timpul cum e împărţit.

Avem un Mureş, şi un Olt,
avem şi-un Jiu, şi-un Prut,
cu apele lor vin de-nălbesc
pământul care este sfânt
românii mult îl mai iubesc!

poezie de Ion Răduţ din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde cultura lipseşte, săracii cu duhul se cred Apostoli.

aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biruinţa prin Domnul Isus

Isus Hristos ne poartă în biruinţă
Şi ne dă harul mereu să ne bucurăm
Să semănăm lumina vieţii în întuneric
Şi-n urmă bucurie vie să lăsăm.

Să aducem lumina în cei doritori
Ca pe Dumnezeu să-L cunoască
Să fie şi ei buni creştini şi roditori
Ca din apă şi Duh să se nască.

Împărăţia Lui Dumnezeu ei s-o vadă
Şi să rămână surprinşi şi în uimire
Să poată şi ei vorbi ca alţii să creadă
Şi să umble în credinţă şi neprihănire.

Vrem biruinţa aceasta prin Domnul Isus
Să ducem lumina sfântă la cei păcătoşi
Şi să se bucure cei din răsărit şi din apus
Şi să nu mai fie slabi şi necredincioşi.

Pentru aceasta Doamne-ţi mulţumim
Căci Tu te grăbeşti să ne ajuţi
Şi Împărăţia Ta o dai ca s-o primim
Acelora ce-s din apă şi din Duh născuţi.

poezie de Constantin Sferciuc
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuind cerul

Am fost piatra
Si am trait viata pietrelor
Depinzând de lumina soarelui.

Am fost planta
Si am trait viata plantelor
Depinzând de lumina soarelui
Si de apa.

Am fost animal
Si am trait viata animalelor
Depinzând de lumina soarelui,
De instinctele mele
Si de apa si de hrana.

Am fost om
Si am trait viata oamenilor
Depinzând de lumina soarelui,
De lumina lunii si a stelelor,
De instinctele mele si ale voastre,
De apa si de multe feluri de hrana.

Am fost de fiecare data ceva,
De fiecare data am trait viata
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce eram
Si murind doar moartea aceea.

Voi mai fi cândva si înca altceva,
Voi trai si viata aceea
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce voi mai fi,
Voi muri si moartea care a mai ramas.

Si voi visa ca cercul sa se-nchida:
O data, macar o data, va fi sa fiu lumina
A soarelui si-a stelelor
Si apa
Si multe feluri de hrana
Pentru cel care va fi sa vina.
Si viata aceea a lui,
Depinzând doar de mine,
Va fi si de piatra si de planta
Si de animal si de om
Si de înca altceva
Al carui nume nu-l stiu.
Si el va fi fara de moarte
Caci eu voi fi murit
Si moartea care a mai ramas.
Lui îi va ramâne sa locuiasca cerul
Lumina în lumina
Pentru fiecare din voi
Când veti mai fi si înca altceva.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Liszt

A venit aseară cu-o trăsură –
L-a adus un înger mai de sus.
Nu voia să vină, dar, supus,
A bătut tot drumul o măsură

Şi trăsura lui era de ceară,
Dar venind jandarmii cu toptanul
Şi mandate pământeşti, să-i ceară
Acte şi să-i vadă gemanatanul,

A trecut ca duhul prin pereţi.
Nu-l simţiţi în suflet cum adie?
De aceea nici n-o să-l vedeţi
Domnul Liszt e numai ARMONIE!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptorul

După ce a cioplit,
În văzduh,
Coloana
Pe care
Sufletele
Eroilor
Puteau urca
La cer,
Artistul
A dăltuit
Masa,
Unde ei
Puteau să ia
Cina
Dinaintea crucii,
Cu cei doisprezece
Apostoli.
Şi,
Pentru a nu le tulbura
Nimeni
Tăcerea,
Sculptorul
A dăltuit
O poartă,
Deschisă
Spre ei,
Doar celor
Care au învăţat
Sărutul
Infinitului.

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!