Întruparea luminii
La Cincizecime,
s-a pogorât Duhul Sfânt,
ca niște limbi de foc,
peste Apostoli,
pentru ca Lumina,
să poată fi semănată
de ei,
oriunde voia Domnul
să ajungă.
Adică și acolo,
unde l-a trimis cândva pe Zalmoxis,
solul învierii din moarte,
să-i învețe pe daci nemurirea.
De aceea,
oamenii acestui tărâm
au primit cu bucurie Lumina,
care s-a întrupat,
în unul născut,
nu făcut,
Eminescu.
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre învățătură, poezii despre sfințenie, poezii despre naștere, poezii despre bucurie, poezii despre Sfântul Duh sau poezii despre Mihai Eminescu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.