Immigraniada

hai savuraţi ziua bre că io
mă pun la sforăit de dimineaţă
io am fost de noapte
am făcut dragoste cu munca

io sunt rupt în străini
pe arătură aşa
ca la casa
de cultură

dar nu fii paranoid omule
ai gărgăuni în stomac
toţi vin să-ţi citească lumina
şi să-ţi ia banii

păi ieşi omule la soare
ce tot migreaţă migreaţă

bine că totul e insipid şi ce
muma pădurii leşinării ei de treabă
le tot cârâim?

eşti papagal gravid?

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comori ascunse

Omule sărman, să-mi ceri,
Şi-am să-ţi dau un colţ de pâine,
Căci mereu îmi mai rămâne,
Din lumeştile-mi averi,

Omule sărman, să ştii,
Că mai am şi pentru tine,
Un vremelnic gând de bine,
Şi că pot a te iubi,

Chiar de soarta ta e tristă,
Şi de eşti răzbit de boală,
Chiar de nu ai fost la scoală,
Şi de n-ai în jeb batistă,

Chiar de casa ţi-e sub scară,
Şi averea un rucsac,
Pentru tine pot să fac,
Un crâmpei de primăvară...

Doar speranţă de ţi-am dat,
Nu mai multă de un leu,
Tot pe-atât câştig şi eu,
Căci am suflet mai bogat...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă gândesc la nimic. Da, măi. Simt totul de trăsneşte!

o să fii pe deplin fericit
mi-a spus viaţa
dar prima dată o să-ţi rup oasele
ca sā devii puternic
pe urmă inima să simţi
toţi dumnezeii
dement de vii ai iubirii

sentimentele vin sau sunt
acolo mereu
numai oamenii pleacă şi sunt
mereu prea departe de tine

doar oamenii tac cu obstinaţie
chiar din ambiţie
aşa
ca să îţi minimalizeze apropierea

iată motivul pentru care se vine
se simte
da se simte
şi nu se mai pleacă niciodată

tot ce pleacă nu pleacă din iubire
tot ce tace nu tace din inimă
de fapt dezertează silenţios
în utilitarisme nenoricite

da omule te-am învăţat
să gândeşti ca mine
te-am simţit că simţi ca mine
dar niciodată n-o să-ţi dea
nimeni puterea şi bucuria
să iubeşti ca mine

pentru că
mie viaţa mi-a rupt oasele
mie mi-a sfâşiat inima
şi eu sunt ultimul
din specia mea
de mattador dement iubit
de cel mai animalic dumnezeu

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule

O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară.
Îţi trebuie putere şi comoară.
Îţi trebuie palate şi veşminte
Să-ţi zacă-n ele hoit şi oseminte.
Morminte, omule, morminte.

Avidă, mâna ta se strânge.
Storci aur şi se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete
Şi-n beciul tău zidit îngheaţă
Neprihanita oamenilor viaţă,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.

Îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leo: Ei, îţi plac pozele, omule?
Hyde: Da, omule. Sigur că da.
Leo: În regulă, eşti angajat, omule.
Hyde: Pur şi simplu? Nu trebuie să mai vezi şi alţi candidaţi?
Leo: Nu a mai venit altcineva, omule.
Hyde: Şi ce trebuie până la urmă să fac pe aici?
Leo: Păi, nu am aşteptări prea mari, omule. Adică, dacă dugheana nu ia foc, înseamnă că a fost o zi bună. Şi chiar dacă ar lua foc, omule, ar fi în regulă, pentru că mai am vreo două-trei magazii din astea pe undeva. Hei, fii atent. Dacă vezi vreuna din ele, ai putea să mă anunţi şi pe mine, omule?
Hyde: Sau şi mai bine. I-aş putea face o poză.
Leo: Uau, o poză cu o dugheană unde se fac poze. Cred că ar fi un fel de artă sau ceva. Hei, ascultă. Sper că nu te superi că te plătesc cu bani gheaţă. Nu-mi place ca "fratele cel mare" să se amestece în treburile mele, înţelegi tu.
Hyde: Omule, ţii guvernul deoparte. Sunt alături de tine.
Leo: Nu, fratele meu mai mare, omule. Vine mereu la mine să-mi ceară bani.
Hyde: O, pentru că tu eşti cel responsabil?
Leo: Da, e ca un blestem, omule. Hei, eu trebuie să plec. Trebuie să fac ceva într-un loc.
Hyde: Da, omule, înţeleg. Şi vrei să închid eu după ce termin?
Leo: Să închizi? Uau, e o idee grozavă, omule. Hei, eşti unul din ăia care au tot felul de idei, nu-i aşa?
Hyde: Da şi poate într-o zi tu vei fi cel care lucrează pentru mine.
Leo: Serios? Asta ar fi grozav, omule. Hei, dar aş putea să-mi iau sâmbătă seara liber, nu-i aşa? Grozav!

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule pribeag

Tu, omule pribeag, te uită la soroace
Şi aminteşte-ţi că totul se sfârşeşte,
Întreabă-te mai des: "Cu viaţa ce voi face?"
Căci niciodată nu ştii apusul când soseşte.
De vei umbla aiurea prin ceaţă, fără rost,
Dând lungă amânare la timpul mântuirii,
Vei spune prea târziu: "O, Doamne, prost am fost
Că am pierdut cărarea şi ziua izbăvirii!"

Şi-atunci te vei ruga, să-ţi vină-n ajutor
Toţi cei de lângă tine, dar va fi în zadar,
Vei alerga-n genunchi pe drum rătăcitor,
Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar.
Căci aţa cea subţire se strânge pe mosor
Şi nu îţi lasă vreme s-o mai întinzi odată,
Ajungi pe negândite condus de un sobor,
La locul tău cel veşnic, în cripta-ntunecată.

De-aceea om pribeag, nu amâna unirea
Cu Dumnezeu căci iată, de furi vei fi răpit,
Cu umilinţă rogă-L să-ţi dea din fericirea
De-a fi de-a dreapta Lui curat şi mântuit.

poezie de Rodica Constantinescu (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, ce ai cu mine?

Cu privirea rătăcită,
Ţine în lăbuţe, strâns,
Pâinea tare, învechită,
De foame, sete constrâns.

Tolănit pe-asfaltul rece,
Şi cu firmituri în jur,
Se uită la om cum trece,
Şi cum îi vorbeşte dur.

"- Ieşi de-aici, făptură slută,
Poate-oi fi câine turbat!
Asta-i belea absolută,
Să fiu de tine muşcat!

Vă-nmulţiţi ca şobolanii,
Umblaţi pe stradă hai-hui,
Hingherii ne iau toţi banii,
Dar mai lasă câte-un pui...

De ce mi-aş lua de la gură,
Ca să-ţi dau, potaie, zi?
Tu mi-ai da o-mbucătură,
Om pe lume, dac-ai fi?

Plini de boli şi de căpuşe,
Blana vă miroase-urât,
"Stimaţi" căţei, căţeluşe,
Ca nodul îmi staţi în gât!

De mi-ar rămâne mâncare,
N-aş împărţi-o cu voi,
Javre! Javre ordinare!
Aş arunca-o-n gunoi."

Şi pleacă, lăsând în spate,
Căţeluşul suspinând,
Nu are glas, însă poate,
Să îi răspundă în gând:

"- Nu ţi-am făcut niciun rău,
Omule, ce ai cu mine?
Of, de-aş fi în locul tău,
Aş fi mai om. Decât tine..."

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruire

Omule, ce urci pe scheli mereu
Cărămizi, de dimineaţa până seara,
Cum aş vrea să-ţi port şi eu povara,
S-o-mpărţim - să nu-ţi mai fie greu!...

Omule, care-ai bătut la uşa mea
Gol şi flămând şi-aproape fără grai,
Ia-mi hrana mea şi cel din urmă strai
Şi bucură-te cât vei mai putea.

Omule, care-ai trecut pe lângă mine
Purtând tăcut dureri ce nu le spui,
Dacă-ai iubit durerea orişicui,
Dă-mi sarcina tăcerilor din tine.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stranieri. Inimi nenormale. La cap

aha tot e bine aici în Olanda
te uiţi pe geamul maşinii
care te zboară la muncă
şi nu înţelegi nimic
din reclame şi destinaţii
aşa că mai bine
te uiţi la mâinile tale tatuate de cicatrici
şi e cu strângere de pumni
şi e cu strângere de inimă
dar nu le înţelegi nici pe ele
cum morţii ei de viaţă
te pot duce acasă în
cea mai grozavă şi liniştită dragoste
ca apoi tot ele
să te readucă
în travaliul bolnav din străini

Olanda nu e tărâmul morilor de vânt
şi al saboţilor pictaţi
e doar o ţărişoară plată
plină de sere lalele
canale şi broaşte
dada aici plouă cu broaşte
în fiecare noapte

Rolland spune că strânge din dinţi
ca să nu strângă din ochi adună bănuţii
ca să-şi opereze ochii sau
Aneta îngrijeşte o bătrână
e cam dementă zice ea
nu am gram de timp pentru propriile nevoi vise bucurii
care frumuseţe care mamă
şi mai ales care libertate?

În sfârşit George al vostru e acelaşi
văduv vesel pe care-l simţiţi
în fiecare poem cu o aceeaşi iubită
moartă după alţii
acelaşi George visător diurn
la propria casă
fără de care - spune el- nu se uită
nici muma pădurii la mine
şi George al vostru e copil de ani gata
şi George al ei a murit şi ea e fericită moartă şi
bântuie de mână cu vreun marinar rătăcit

dar George al vostru
chiar nu ştie nimic
doar simte totul
şi totul e bine dragilor
dement de bine
când se termină cu tine

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina iniţiatului

Ziua din urmă. Omule, e-adevărat:
din tot ce-a fost,
nimic nu s-a schimbat,
roteşte sus acelaşi cer,
se-ntinde jos acelaşi pământ.
Dar un cântec s-a iscat în larg,
mare şi tainic, în larg.
S-ar zice că sicriile s-au desfăcut în adânc
şi din ele au zburat
nenumărate ciocârlii spre cer.
Omule, ziua de-apoi
a ca orice altă zi.
Îndoaie-ţi genunchii,
frânge-ţi mânile,
deschide ochii şi miră-te.
Omule, ţi-aş spune mai mult,
dar e-n zadar ¬-
şi-afară de-aceea stele răsar
şi-mi fac semn să tac
şi-mi fac semn să tac.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă, omule singuratic! Fără oameni ca tine, viaţa ar curge foarte urât. Mergi înainte, nu te opri! Tu eşti făcut pentru o mare lumină. Luptă, omule singuratic!

citat din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruţ
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

TREZEŞTE-TE OMULE DIN GREAUA TA BEŢIE
Trezeşte-te Omule din greaua ta beţie
În care te afunzi cu propria-ţi inerţie
Şi aripi largi să-ţi crească în zborul spre menire,
Că tot ce e creat pe lume se datorează ţie.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule iubit şi drag

Omule iubit şi drag
Orişicare-ţi este starea
Dumnezeu aşteaptă-n prag
Să-ţi aducă eliberarea,

Deschideţi uşa inimii
Şi-L pofteşte în a ta casă,
Spargeţi uşa profunzimii
Şi adu-I tot ce te-apasă:

Adu-ţi pierderile toate
Cu regretele la rând,
Şi mulţimea de păcate
Ce le-ai săvârşit în gând,

Adu-ţi lupta ta aprinsă,
Adu-ţi rănile murdare,
Adu-ţi inima învinsă;
Tot ce-o bucură şi-o doare,

Tot ce doare dar sfinţeşte,
Tot ce-n flăcări se mistuie,
Tot ce-arzând se împlineşte,
Tot ce-omori şi iar învie...

Adu-ţi amintirile
Şi coşmarurile toate...
Lasă împotrivirile,
El e Cel ce totul poate!

Adu-ţi casa şi familia,
Tot ce-ţi fură bucuria,
Tot ce-ţi curmă veselia,
- Dumnezeu este tăria! –

Adu-ţi falimentele
Şi dezamăgirea întreagă,
Adu-ţi toate luptele
Şi-orice vicii ce te leagă,

Adu-ţi omule valoarea
Ce ţi-a dat-o Dumnezeu
Chiar de-i prinsă-n închisoarea
Şi în lanţul celui rău!

Adu-ţi omule fiinţa
Cu-ntreg cugetul robit,
Adu-ţi toată neputinţa,
Spune-I tot ce te-a orbit...

Adu-ţi sufletul la Domnul,
Pune-l înaintea Sa,
Fiindcă El cunoaşte omul
Şi îi ştie patima!

Adu-ţi temerile toate
Şi cugetul alterat,
Hai la Cel ce totul poate
Şi vei fi eliberat,

Ba mai mult, are să-ţi dea
Şi o nouă identitate,
Prin care să poţi avea
Totul în Eternitate!

Şi El n-o să-ţi amintească
De trecutul tău murdar...
Vrea numai să-ţi dăruiască
Viaţa veşnică în dar!

Dar nu poate de nu vrei
Să te-aproprii prin credinţă
Cu inima ta să iei
Minunata-I biruinţă!

Poate-ai căutat mereu
O soluţie, doar una...
Dar soluţia-i Dumnezeu
La toate pe totdeauna!

Vino aşa, cu tot ce scrie
Pe segmentul vieţii tale;
Dumnezeu vrea să te înscrie
În Cartea vieţii Sale!

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, oricine ai fi, nu eşti tu acela care vii extenuat de munca profesiei tale, acasă şi simţi cum te energizezi înălţându-te spre zenit, aproape de Dumnezeu, ca într-un zbor uşor, obsedându-te, peste tot, zgomotele nevinovate ale copiilor tăi, care întorc totul pe dos, după logica şi pretenţiile lor? Sau când se apropie încet şi delicat ca nişte graţii, fetiţele tale, să-ţi ceară ceva sau să te întrebe despre ceva?

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de azi

Munceşte mult că n-are stare,
Îşi face el o casă mare:
Betoane omule, betoane.

Un gard înalt să nu se vadă
Omul ce trece pe stradă.
Astea sunt ale lui toane:
Betoane omule, betoane.

În curte iarbă să nu fie,
O face ca în farmacie.
Şi peste astea vrea să toarne:
Betoane omule, betoane.

Când timpul e să plece
Că viaţa-i scurtă, iute trece,
Face ceva, parca sunt vane:
Betoane omule, betoane.

Gândeşte doar de azi pe mâine
Şi-n urma lui vezi ce rămâne:
O casă mare, garduri, vane...
Betoane omule, betoane.

poezie de Adrian Timofte (ianuarie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rory: Aţi fost nemaipomeniţi. Chiar a fost incredibil.
Dave: Mulţumim.
Zach: Omule, te-ai descurcat bine, pe bune. Dar te-ai apropiat prea mult de mine când ai cântat în microfon.
Brian: M-am apropiat cât a fost nevoie.
Zach: Nasul tău mi-a atins obrazul, omule. A fost prea aproape.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurd one

Orice ating se preface în aur.
Merg în pustiu, îl caut pe Dumnezeu, pe Faur.
Am părăsit câmpia înmiresmată.
Nimic nu există, totul pare, deodată.
O buhă-mi ţipă-n urechea stângă,
Lacrima râsului începe să plângă.
Cuvântul fugar se strecoară cu teamă,
Ca un lup către stână.
Fericirea cu moartea se-ngână.
Azi, iarna vrajbei noastre,
Cu vrajbă nouă s-a-năsprit,
Dar lupul, că-i flămând e pedepsit.
Spune ce bei, lupule?
Lapte negru, omule.
Spune ce bei, focule?
Şoaptă, geamăt, omule.
Spune, ce bei, ştreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonţule?
Sânge,. Spaimă, omule.
Ah, atuurile morţii,
Ah, absurdele proporţii.
Trump of Doom, tritonule.
Spune, spune, omule.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursita

În toate e destinul şi în mine,
Nu gravitează singur, în derivă;
E rău, e bun, loveşte deopotrivă,
Surprins, nu bănuieşti de unde vine,

Iar dacă te aşezi lui împotrivă
Te vei scălda în lacrimi şi suspine;
Tu, Omule, să faci ce crezi că-i bine,
Să speri în judecată milostivă.

Dar uneori ursita se răzbună
Ş-atunci să ai gândirea pozitivă,
Să-ţi meargă-n viaţă totul ca pe strună.

Să părăseşti ideea negativă
De a-nghiţi un bob de mătrăgună,
Să-ţi faci din existenţă o cunună.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa şi puterea de a privi spre viitor

Cu ochi de vultur, priveşte mai departe,
Mai pătrunzător, decât iţi bate privirea
Şi simte mai intens decât iţi dictează sufletul!
Fă -ţi timp, măcar o clipă, omule
Să vezi pe unde treci şi ceea ce tu laşi pe-acest pământ!
Nu renunţa la a fi bun şi iertător, cu tine însuţi şi cu cei din jur,
Chiar de te simţi măcar o clipă un suflet rătăcit sau derutat,
De ziua ce-a trecut şi azi te simţi confuz sau răvăşit
Caută spaţiu pentru rezolvări,
Nu folosi ziua de mâine pentru dezertări!
Gerul şi ploaia, drumul anevoios de azi
Te pregătesc, pentru seninul zilei de mâine!
Pentru dragoste şi împlinire!
Căci eu, în fiecare dimineaţă,
Cer Domnului un pic de viaţă...
Măcar o zi... în fiecare zi...
Să pot lupta pentru ce îmi doresc!
Căci am aflat ce e iubirea
Şi nu ştiu de fac rău sau bine,
Dar ma gândesc la tine,
Şi vreau ca să ţi-o dăruiesc!
Şi ţi-o dau ţie, omule!
Căci tu eşti singurul, ce-mi ţii vie speranţa
Să pot lupta cu mine şi cu viata
In fiecare zi... pentru o altă zi din viată!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi etalezi iubiri trecute
E odios pentru cele care vin
Când ai murit din dragoste amin
Nu ne mai desena ia-te şi du-te

catren de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luke: Ai înnebunit?
Friedman: Ce?
Luke: Tipa asta incredibil de sexy mai are puţin şi se jertfeşte pentru tine. Friedman, şansele ca asta să se repete sunt de zero la un milion.
Friedman: Hei, fata nu e genul meu.
Luke: Tu nu ai un gen. Ai reviste. Înnebuneşi pentru că eşti obişnuit să fii tu cel care aleargă după fete. Nu accepţi să se întâmple invers, pentru că ţi se pare că ori te fraiereşte, ori e ceva în neregulă cu ea.
Friedman: Mulţumesc, dr. Freud.
Luke: Te rog, te rog mult, ia în calcul cealaltă explicaţie pentru care e atrasă de tine.
Friedman: Care?
Luke: Omule, nu... nu mă face să încep.
Friedman: Care? Care?
Luke: Eşti un tip inteligent. Ia gândeşte-te.
Friedman: Habar n-am.
Luke: Eşti...(şopteşte) eşti un tip minunat. Ai mult mai multe de oferit decât cred alţii. Eşti sensibil şi atent cu oamenii. Unii ar spune că eşti şi atrăgător.
Friedman: Poftim?
Luke (mai tare): Atrăgător, omule! Eşti foarte atrăgător! (Toţi elevii de pe culoar se uită la ei.)
Luke (încercând să sune viril): Bine, amice, hai să jucăm nişte baschet. (Îi dă o palmă pe spate lui Friedman)
Friedman: Ce? (Îi dă o palmă pe spate lui Luke)
Luke: Baschet, omule! Până aici. Hai să mergem.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!