* * *

Ochii cărnii sunt rivali
Ochilor spirituali:
Primii se-adâncesc în tină
Ceilalţi caută lumină
Că-aspiraţia li-i divină.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oryana Rusus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, pentru a putea deschide aceşti ochi spirituali, care văd aspecte mai subtile ale realităţii, trebuie închişi ochii fizici. Alteori, dimpotrivă: închizând ochii fizici îi închidem pe cei spirituali şi deschizând ochii fizici îi deschidem pe cei spirituali.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri

Ochii noştri sunt făcuţi pentru lumină.
Probabil poartă în sine esenţă divină,
Căci îi simt cum deosebesc adeseori
Culorile norilor dintre culori.

Ochii noştri poartă în sine
Aripi de înger şi raze senine.
De aceea privesc lung în noapte
Şi cred răsăritul întotdeauna aproape.

Ochii noştri caută. Mereu asta fac.
Oglinzile în care se descopăr le plac,
Deşi ştiu că sunt o minciună
Imaginea ce li se oferă de bună.

Ochii noştri în întuneric vor lumină.
De-i pui sub obroc se vor stinge în tină.
Însă idealul lor e să devină
Candelă ce arde şi face lumină.

Ochii noştri poate nu ştiu
Să privească atent în negrul pustiu!?
De aceea pentru ei ce nu are culoare
Nu are nici gust, nici valoare.

Ochii noştri nu pot nici în vise
Să vadă frumoasele idealuri promise.
În lumea lor cuvântul, se pare,
Este o minciună întâmplătoare.

De aceea, cred, ar trebui să-nvăţăm
Lumea şi în negru s-o colorăm.
Să obişnuim ochii să ne iubească,
Trăire interioară să ne dăruiască.

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă o şoaptă divină:
Dacă bezna te doboară
Şi tu crezi că ai lumină,
Ai un crez ce te omoară!

catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oryana Rusus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară divină

Zare senină, albastră,
Pătrunde-n retină
Şi-o pace sublimă,
Pătrunde măiastră,
Adânc în inimă.

Primăvară divină
Să înflorească,
De har şi Lumină plină
În inima noastră
Şi-o sfântă rutină.

Rutină cerească
Şi iubire senină
Din ea să rodească
Până-o să vină
Minunea Cerească

"Pe Nor", în Lumină
Să ne răpească.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constant

Unii caută înţelesuri în lacrimă,
Alţii- în nimicurile inflaţiei...
Şi unii şi alţii convieţuiesc.

Atât cât e necesar- firul ierbii creşte.
Nu cere socoteală, nu ţipă...
Aşa îi este dat- să fie!

Malformaţiile sunt taxate şi mor!

Primii caută naturalul,
Studiază malformaţia-
Dar nu o taxează, ci cred în vindecare...

Al doilea caz e mult prea simplu şi sec!
Şi totuşi malformaţiile trebuie salvate-
Doar dacă merită!...

Atât cât e necesar- primii caută înţelesuri...
Când nu mai e necesar, caută în continuare.
Văd totul în compromis- pentru a ajunge la lumină!

Al doilea caz e compromis,
Iar primul caută înţelesuri
În material... căci dincolo e ceea ce fiinţează!

Şi astfel creează constant!

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiule, apucă calea
străjuită de lumină;
Căci cinstind Legea divină
o să fii scutit de jalea
care-o să inunde valea
vieţii-n vremea ce-o să vină.

Ioan Hapca în Reflecţii
Adăugat de Marian Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul este un om ca ceilalţi, dar care nu înţelege de ce ceilalţi nu se înţeleg cu el.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, neputincioasă tină

"... neputincioasă humă, lumina Lui îţi ia privirea...
Toate câte le văd ochii, câte nu le văd dar sunt.
Toate sunt la a Lui vrere, sus în cer şi pe pământ...
Şi El data tuturora libertatea a alege.
Între ce este virtute şi ce este fărdelege.."
Vasile Militaru

O, neputincioasă tină
Lumina Lui îţi ia privirea
Până de lut îţi e retină
Cum poţi privi tu nemurirea?

Din sfânta-I vrere e lumină
Şi-n cer şi pe pământ Îi e ştirea
O neputincioasă tină
Lumina Lui îţi ia privirea.

Virtutea dat-a El creştină
Pe toţi de întrebi îşi dau părerea
Prin mila lui mai şterge vină
De nu-ţi alegi fărădelegea şi durerea
O, neputincioasă tină,

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-aşi bucura de stele

Nu m-aş bucura de stele
dacă acestea n-ar avea
o aşa lumină în ele,
nici nu aş putea vedea
frumuseţea lor divină
dacă noaptea n-ar şedea
ca un sfeşnic să le ţină
vie splendida lumină.

epigramă de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

VINDECAREA ORBULUI DIN NAŞTERE

Eu frumuseţea lumii-o sorb
Din ochi, uitând că sunt un orb,
Şi-admir sculptura într-o coastă
Făcută de o mână castă,

Cum ochii mei nu au văzut
Născutu-a tot ce-a fost născut,
Ştiu doar că a născut Cuvântul
Din El şi Cerul şi Pământul

Ca mulţi sunt orb şi mult aş vrea,
Să vii Tu, Doamne,-n calea mea
Şi ochii să-mi mânjeşti cu tină,
Să văd ce taină-a fost la Cină,

Dar cum nu vii, Cuvântul Sfânt
L-aud, chemându-mă-n Cuvânt
Şi-n Biblie găsesc Lumină
Şi Te văd, Doamne,-acum din tină!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii doresc şi caută să obţină putere... Cei care o caută în Sfânta Scriptură, ajung biruitorii lumii!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Roxana Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rod al Marii Îndurări

Sunt un nor de stări profunde
Cernând raze de lumină
Într-o noapte cristalină
Care taine mari ascunde
Despre Zorii ce-au să vină

Şi cât picură secunde
Înnoind templul de tină,
În divin să se afunde
Tot răstimpul, să devină,
Viu când "trâmbiţa " se-aude.

Şi din nor de stări şi stări,
Abur risipit în ceaţă,
Adunat din depărtări,
Voi fi-n "Zori" de "Dimineaţă"
Rod al Marii Îndurări.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diacronia existenţei mele

Un vis născut din lumea tristă
Rămân ceva ce nu există
Decât în inima oarecui
Ce-a fost ca mine-a nimănui
Dar cu-existenţă realistă
În timp şi înafara lui.

Nu pot găsi cuvinte anume
Să spun ce văd prin ochii Lui
Cercând lăuntrul mele-i hume,
Dar ştiu că, (slavă Domnului!)
N-am fost nicicând al nimănui
Doar că provin din altă lume,
Ce n-o pot dovedi oricui...

Şi din postum scriu la antume
Privind cu ochii de lumină
O mult mai minunată lume,
Din veci şi până-n veci divină.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Bogdan Talmas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apleacă-ţi urechea...

Apleacă-ţi urechea la duhul ce-ţi plânge
În surdină...
Ascultă-ţi tăcerea ce cheamă şi strânge
Lumină...

Apleacă-ţi urechea la cântul ce naşte
Plăcere divină
Şi ascultă Divinul ce-n duh îţi renaşte
Pace deplină.

Apleacă-ţi urechea la Pacea divină!
Ea-i garanţia
Că-n tine e plin de Cer şi Lumină,
Sporind veşnicia...

Apleacă-ţi urechea la pacea ce cheamă
La luptă
Căci pacea din suflet uşor se destramă
De-i lupta întreruptă.

Apleacă-ţi urechea la lupta ce geme
În duh,
Luptând să-auzi Glasul gata să cheme
În văzduh...

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din Comorile de har, Zidire Spirituală
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătorii spirituali ai noii paradigme văd lumina în ceilalţi şi îi încurajează. Ei nu închid ochii în faţa întunericului, dar ştiu că acesta, în cele din urmă, nu are nicio importanţă.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te uram, dar am văzut că nu sunt singura, că ura mea are rivali în tot oraşul. Şi uite aşa, din silă pentru ceilalţi, mi-ai devenit atât de drag!

aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au gust de tine...

Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
şi râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
şi atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui şi verzi în lumină
aşa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci şi nu poţi,
sau ca atunci când stelele
nu ştiu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
aşa sunt ochii mei
scrişi să vadă cu tine....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem fi spirituali decât atunci când cei care ne înconjoară sunt şi ei spirituali. Cocoşul degeaba le cântă raţelor, acestea nu-l aud.

aforism clasic de Carmen Sylva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este o minune divină dată pentru a descoperi Divinitatea.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de George
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul lui Dumnezeu asigură sufletului omenesc bucurie şi companie divină!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Elis
Comentează! | Votează! | Copiază!