* * *
Mulți vor Cerul (într-o doară)
Căci n-ar vrea nicicum să moară...
distih de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sebyelanescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mulți zic...
Mulți zic "viața e amară"
Dar nici ei nu știu de ce,
Unii zic că-ar vrea să moară
Numai nu știu pentruce,
Alții-n disperări coboară
Că-ar urca dar n-au pe ce,
Unii însă, bună oară,
Speră, dar nu știu în ce!
Ce - e oare ce-nconjoară
Mintea noastră cu - ori-ce?!
Că mulți, crezând oarece,
Cred doar, și se înfioară...
Doar atât! Deoarece...???
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Diverse
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bani și tupeu - 2
Cu năravuri și într-o doară,
totuși, este în Parlament!
N-are nici un pic de școală,
are bani și e "atent"...
epigramă de Ioan Hapca din Reflecțiuni diverse
Adăugat de Sandra Glorían

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ultim "te iubesc"
Mai spune-mi înc-o dată "te iubesc"
Să pot lua iar cerul subsuară
Și chiar de mi-o vei zice într-o doară,
O clipă să mă mint că mai trăiesc!
De mână să mă ții, fermecătoare,
Să simt de pulsu-ți e rostogolit ;
Deși-i doar un post-scriptum, negreșit
Și-un ultim răsărit naiv de soare.
O rază se va rupe-atunci din soare
Să-mi fie călăuză-n asfințit
Căci iezerele-n ochi mi s-au topit
Și-n beznă par, încet, să se coboare.
Mai spune-mi înc-o dată "te iubesc"-
Tăcerile din noi mă înfioară ;
O stea era de rând, pe cer, să moară
Și, Doamne, eu cât sunt de pământesc!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminează-ți cerul
Într-o lume îndurerată
Și mereu preocupată
Doar de propria-i durere,
Cu vederea tulbură
Din orice punct de vedere;
Fii lumină adevărată
Plin de har și de Putere
Cum Sfânta Scriptură cere
Că-astfel Cerul ca răsplată
Ți-L dă Domnul cu plăcere.
poligramă de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că nici n-ar exista "proști de dau în gropi", dacă n-ar exista,, deștepți'' care le sapă!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de sara

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți muritorii vii, sunt morți până într-o zi... Necazul e că cei mai mulți rămân morți pentru totdeauna!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de George

Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ajungi sus pe al vieții drum
Să nu fii înfumurat
Căci astfel s-au înecat
Mulți în propriul fum
Și-au ajuns tăciuni și scrum
Pe drum aruncat!
citat din volumul de versuri Reflexii de Ioan Hapca
Adăugat de Tudor Morosanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Păcatul și rătăcirea
Chiar din vremea cea străveche,
Ne distruge bucuria!
Mulți se fac într-o ureche
Ignorându-și veșnicia!
Însă, știți zicala veche
- "Se plătește nebunia! " -
Ioan Hapca în Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Laurențiu Validan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eșaloanele extincției
... mai pun de-acum încă vreo douăzeci și cinci de ani,
adăugați la mult, de când mă știu pe mine
și-un leat complet, de peste șase miliarde, o să dispară,
poate mai mulți; și ceva tinerei contemporani
vor părăsi coperta pentr-un conținut "mai bine"...
și nu mă dumiresc cum pot atât de mulți... atâți să moară?
... păcat că nu-i întregul, tot, o uniformitate
de început, cu toții de o zi cum puii de găină
crescându-și puf în pene pentru un pic de zbor,
ce nu va fi nicicând, c-așa e și umanitate;
o iluzorie eternitate din vise plină, plină
și dispărând deodată tot... cât de înfiorător!
... ar fi, o secundă, Terra într-o liniște lugubră,
nici plânset n-ar mai fi, n-ar fi nicicum urmași,
că n-ar avea conștiința încă a amintirii
și-ar fi planeta mult, cu mult mai mult salubră,
debarasată de-nvechit... iarăși vor fi indieni-apași
cu zâne, regi, moși, făt-frumoșii... sufletului, firii.
... mi-aș fi dat tot și-aș da și acum din ce-a rămas,
s-am restul împărțit în astfel de secunde
de pur pe câte-un secol, în iar și iar să fiu,
cum câine credincios la neștiut, chiar dacă-i de pripas...
fără de mâine, ieri, fără din ce și fără nici de unde,
doar o secundă mesager din peste șase miliarde... încă viu!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți greșesc vieții, sensul
Că-au îmbrățișat nonsensul
Și ne îmbrățișând consensul,
Mulți găsesc doar contrasensul.
catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de oana

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Își aruncă cu mânie
Toate "cărțile în joc"
Și îi sfârâie-n călcâie
Al neobrăzării foc,
Căci vrea cel dintâi să fie
Și pufăie de furie
Să obțină întâiul loc!
Altă cale nu prea știe
Nici nu i-ar plăcea... deloc!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Oryana Rusus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om mândru...
Vrea mereu să se impună...
Și înafară-i îmbrăcat
Cum nu poate să se spună
Da înăuntru-i dezbrăcat
Nespus de mult de minciună,
Căci n-a fost "iluminat"
De că "impunerea"-i păcat
Și minciuna nu încunună...
Iar mândria duce-n iad!
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Sebyelanescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucifer
Mare, cu renume,
mândru între stele,
într-o zi anume
cade printre ele,
căci văzând că n-apune
a vrut să-și asume
cel mai mare Nume!
epigramă de Ioan Hapca din Gânduri și reflecțiuni
Adăugat de Ana-Maria Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor cântăreți
Lebăda cântă și moare!
Vă întreb așa-ntr-o doară:
Unii, n-ar fi bine oare,
Să nu cânte și să moară?...
epigramă de Samuel Taylor Coleridge, traducere de Traian Gărduș
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Imperativul edificării
Pământul apucă să-mi ceară
O rană-a drepții în ce sunt
Și lumea-mi începe să doară
A dreptate încrustată în pământ.
Adâncul se-aprinde și zboară
Lumină înaltă cerând
Și zborul din fumuri coboară,
Cenușa-n lumină cernând,
Iar cerul senin își separă
Misterul divin surâzând
Din ruina ce-apucă să pară
O candelă-n noapte arzând,
Spre lumea închisă afară.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții, traducere de Carol
Adăugat de Carol

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă s-ar putea transforma invidia în petrol, n-ar mai fi criză de combustibil cât e lumea!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Lavinia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă n-ar fi fost o Cruce... n-ar fi nici o nădejde și unde nu-i o cruce nu-i nici o speranță...
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de sara

Comentează! | Votează! | Copiază!
Comunicat
Particula, ar fi unicat; o suferință, doar plictisitoare,
De singurătate. N-ar fi nicio plăcere încântătoare.
Doar nulitate intrinsecă, că n-ar mai fi dezvăluire...
Nici nu s-ar ști, cunoaște... nu ar fi nicio făptuire.
Căci n-ar fi fapte, că" făcut" oricum, el, nu s-ar ști;
Nici amintiri, nici gânduri, vise nu s-ar povesti.
Nici scris n-ar fi fost, poate nici mimică, cuvânt...
Căci nimeni n-ar citi... nu s-ar săpa niciun mormânt...
... Că n-ar fi cin' să sape, nici bocete n-ar fi.
În fapt, nici n-ar fi "este", că nu ar fi copii!
N-am bea de fericire și n-am ști de frumos...
Că n-am cunoaște pe-altul, guri n-ar fi de folos!
Cât crunt de adevăr este în "împreună"
Din mulți egali, ce fac un tot divers să spună,
Să cânte, să aplaude, să plângă, să se ia de mână...
Ce minunat că din comunicat trăim!... Ne împletim, cunună!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că vântul Duhului "suflă încotro vrea" (Ioan 3,8), omul lui Dumnezeu trebuie să fie pregătit să ridice pânzele și să îndrepte cârma în direcția indicată de El.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sara

Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre minte
Cine-a prins frâiele minții merge-n pace unde vrea
Cine nu, în van e lupta, mintea-l duce cum vrea ea.
epigramă de Ioan Hapca din Gânduri și reflecții
Adăugat de Adelina

Comentează! | Votează! | Copiază!