Portretul doamnei B

Dulce bicicletă cu ochii albaştri,
Roţi cu spiţe ai în loc de fiaştri,
Buza de sus, supărată, e doar un ghidon
Aşezată deasupră de far-papion,
Mâna dreaptă şi stângă, ascunse în albe
Mănuşi mângâie lanţul. De salbe.
Iar pe deget – inel cu piatră subţirică -,
Roşu crud, sălbatic, ochiul de pisică.
Discreţia nu-i deloc vioară ruginită
Nu spun, zise bicicleta domnişoară de la pension,
Cin' sfielnic astăzi m-a luat de ghidon
Şi mi-a trimis buchet de romaniţe
Să mi-l pun diseară între spiţe,
Dar, vă rog, la valsurile vieneze,
Când dansez cu el,
N-aruncaţi, în sală, pioneze.
Din cauza gravitaţiei, căderea Bastiliei
Închide, mamă, fereastra cum ştie doar
Guvernanta Clermonda.
Afară bicicletele se joacă, pe moarte,
de-a Fronda
şi din Palatul de la Valetta
la radio le vorbeşte Domnul Motocicletta.
Culcaţi sub ferestre,
bicicliştii bi-cauciucaţi
ascultă fluierând în şoaptă
înduioşaţi cum tricicletelor,
‘nainte de culcare,
li se povestesc poveşti cu motoare.

poezie de Petrişor Militaru din Bicicleta van Gogh
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino!

Rămâi şi alege iubirea,
De pleci, voi visa numai iarnă,
Închide fereastra şi vino
Şi lasă doar visul să cearnă.

Închide fereastra şi vino,
Afară doar ploaia lipseşte,
Mi-e chiar întuneric în suflet
Lumina din gânduri citeşte.

Închide fereastra şi vino
Şi pune-mi sub cap doar tăcerea,
E toamnă, nu vreau s-aud vântul
Împinge afară durerea.

Închide fereastra şi vino
Şi uită să pleci dimineaţă,
Se-adună pe cer numai stele
Şi ploaia ne pleacă din viaţă.

poezie de Corina Mihaela Soare (2017)
Adăugat de soarecorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barca neacoperită

"Când războiul se va sfârşi (zise Dan), de parcă n-ar fi fost niciodată,
Unii vor fi iarăşi, ca odinioară, prieteni cu Fritz la toartă...
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU (zise el cu voce tare) –
Domnul ştie cât de rece-i noaptea-ntr-o barcă neacoperită pe mare!"

"Unii, când ultimul pariu şi ultima bătălie-s câştigate sau pierdute,
Cred că nu-i nicio problemă dacă bei un ţoi cu foştii adversari în lupte,
Dar NU EU (zise Dan marinarul), ce-i setea poate să ştie şi priceapă
Numai Domnul, când în barca neacoperită nu-i un strop de apă."

"Când minele-s pescuite şi navele nu mai explodează-n apa rece sloi,
Unii vor cina cu germanii cum au făcut-o şi-nainte de război;
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU, fiindcă ce-i foamea are habar
Numai Domnul, când în barca neacoperită pesmeţii-s amintire doar."

Când pacea revine şi tratatele-s semnate, iar comerţu-i pe cai mari,
Mulţi vor da mâna cu neamţul, uitând de sângele curs atâţia ani,
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU, mă jur pe apa cea sfinţită,
Domnul ştie ce simţi când îţi moare prietenul în barca neacoperită..."

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

şcoala şevaletelor

mă înduioşa subtil vederea
pentru prima dată ţineam
strâns un ghidon de bicicletă
transformat în şevalet
aproape scârţâia dar mai mult scurma
era vopsit în roşu
celelalte stăteau de lemn
aliniate de spaimă în magia
unui atelier mare fără obloanele trase
era controlul disperării
pânzele stăteau unse
îmi venea să îmbrăţişez
şevaletul meu vopsit în roşu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia gravitaţiei

Din cauza gravitaţiei nu pot pleca săgeţile plopilor,
din cauza gravitaţiei ziua se întoarce în noapte,
din cauza gravitaţiei ne întoarcem şi noi în pământ.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec ştrengăresc

doar roţile treceau prin pulbere.
casele rămâneau în urma mea
de-a stânga şi de-a dreapta
mai lătra câte un câine
îşi mai luau zborul bobocii de gâscă
de pe marginea şanţului
unde apa înverzise de la ultima ploaie.

printre frunzele duzilor
soarele îşi vâra snopii de raze
până în spiţe
opintindu-le
dar genunchii juliţi
nu încetau să se mişte
sus - jos
sus-jos

în capu' uliţei
câmpul deschidea o gură de rai
expirând fluturi
şi inspirând bătăile exacerbate
ale inimii mele.

încă simt căldura acelor veri
cum mă arde pe piele
şi mi-e dor
şi mi-e dor
să mai pot suspenda timpul de minutar
aşa cum sprijineam pe un cric
bicicleta aceea
marca Pegas
care mi-a înaripat copilaria.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de câmp

Am strâns astăzi curcubeul în buchet cu flori de câmp,
Am pus vara în clepsidră să se scurgă-ncet în timp,
Din nuanţe tricolore ROGVAIV-ul am făcut,
O speranţă de căldură pentru sufletu-mi pierdut

Şi am strâns în albăstrele un azur luat din cer
Să mi-l pun iarna la grindă când se cântă Lerui-ler
Şi când plouă sau când ninge şi e totul trist în jur
Să-mi ascundă norii negri paravanul de azur...

Iar din soare-n sânziene am pus raze aurii
Pentru când lumina moare noaptea-n orele târzii
Şi din albe margarete aripi îngerilor pun
Să-mi aducă pacea-n suflet când se zbate în taifun

Macii ard ca nişte torţe cum a ars iubirea-n piept
Cu-n buchet de flori de câmp ţes un curcubeu........ şi-aştept!
Hai să împletim cunună, eu te-oi aştepta sub tei
Tu să-mi faci inel din lună, să pui stele-n ochii mei!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

desen epidemic

‚Sufletele morţilor
Sunt atmosfera terestră.
Respirăm sufletele lor,
Sufletele lor îşi înfig câte un deget
Adânc în respiraţia noastră.’
(N. Stănescu – ‚Omul-Fantă’)

imaginează-ţi nişte guri
plasate epidemic pe nişte feţe albe
ca şi cum nu ar fi de ajuns
visele negre

şi-acum descide ochii
nu se ştie câţi cm sunt între gând şi glas
cert este că albul se murdăreşte
iar ochii orbesc
fără nici o ameninţare sau alarmă de prevenire

imaginează-ţi nişte pietre
lipite aleatoriu pe un tablou vid
ca şi cum nu ar fi de ajuns
grotescul lumii

şi-acum deschide ochii
nu se ştie dacă pietrele-s moarte sau doar hibernează
cert este că le poţi şlefui
cu ridul mâinilor tale

acum
imaginează-te pe tine
din afara ta, desprins din tine
ca un fulg din plumb menit să-nece glasuri
şi să topească pietre

apoi
închide ochii şi mori încet
la capăt de suflet o mamă se zbate-n chinurile naşterii
copilul ei eşti tu
cel dinafară

poezie de Dana Muşat
Adăugat de Dana Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar floarea

Când floarea îşi pierde petale şi moare,
Nu piere, de sine se înfructă.
Îşi dă timp sămânţă, îşi dedase şi miere
Şi atâta parfum... frumuseţea ce-a suptă.

Se adulmecă singură floarea, pe ierburi se culcă,
Se închide în sine-şi, îşi dăruie seva şi carne.
Din ram se coboară, odată cu frunze ce cad, nu mai urcă...
Se împrăştie toată la lume... vrea vis de-a renaşte să toarne.

Alungă tristeţea de moarte, aminteşte de naştere într-una,
Se rupe pe sine, să încânte în buchet cu candoarea
Cui se dă-n sacrificiu. Nu-i ea ţel, chiar de vază-i, nu-i zâna,
Stăpâna... E dorul în fond; c-a renaşte din scrum, doar ea ştie, ea floarea!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Variaţiuni ale lui Yin şi Yang

Mi se pare că ţi s-a umflat un obraz
şi ochiul îţi pare puţin mai mic,
jumătate din tine s-a umflat,
jumătatea egoistă,
atât de compătimită de partea stângă a corpului tău frumos.
Nu ai decât atâţia ani şi ţi se pare că numai tu ştii
că se circulă regulamentar pe partea dreaptă a trotuarului,
că se merge de mână pe trotuar
cu orice femeie care ştie că în partea stângă este inima,
dar nu ştie că sunt mai multe trotuare
şi că pe unele tu nu poţi merge decât singur,
nu poate merge decât dreapta corpului tău frumos,
egoistă şi minunată,
încât asta mă face să cred că a te descurca singur în lumea ta egoistă
a fost visul atâtor sute dintre predecesorii tăi,
pe vremea când mergeau cu ochii închişi.
Şi m-am gândit să pictez pe ochiul drept,
pe care odată îl ţineai închis,
voiam să îţi pictez o ramură de măslin pe pleoapa dreaptă
şi apoi să te las în pace,
mă săturasem să îţi sărut ochii şi mâinile doar la modul fictiv,
mă simţeam ca o parte stângă cu întreg corpul,
de la un capăt la celălalt
şi nu a fost nevoie decât ca tu să mă atingi pe creştet
ca să mă simt mică sau bolnavă, poate doar emoţionată,
mă simţeam întreagă lângă partea ta stângă şi partea ta dreaptă,
dar ştiam că doar una dintre ele mă ştie lângă tine.
Şi brusc nu am vrut să mai pictez ramura de măslin,
visam să fiu doar porumbelul ei,
cu ciocul în aripile dintre ramuri,
şi doar ideea de a ma simţi împăcată m-a făcut să plâng
atunci când tu erai cu ochii închişi
şi mă rugam să îi deschizi doar pentru mine,
fără să mă vezi, să îi deschizi şi să te simţi întreg când eu dispar,
fericită că lipsa mea a redat stângii tale dreapta care i se cuvine,
de care avea atâta nevoie.
Şi tu eşti acum pe de-a-ntregul o jumătate stângă imensă de cer,
mereu seninul l-am găsit în partea stângă a cerului,
cea albastră şi fără de obstacole.
Stau şi te privesc de la fereastră,
mi-am ascuns aripile în măslin
şi pacea mea este acum în admiraţia pentru reîntregirea ta sublimă
de ordinul stâng.

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete?

Lasă-mă să-ţi spun acum
despre femeia fără degete:
A venit într-o seară,
pe când lipeam cearşaful de ferestre,
ca să fac baia de seară.
Eram gol până-n deget
şi ea era femeia oarbă şi fără niciun deget
în deget.
Când m-a pipăit gol, s-a speriat
şi mi-a spus să-i pun mâna pe sân să-mi confirme;
când mi-am agăţat degetul de sfârcul ei alb
mi l-a furat în ventricul
şi a dispărut cum a venit.
Şi la prietenul meu din camera vecină,
şi la vecinul prietenului meu din camera vecină,
tot câte un deget.
Clădirea fără deget este porecla clădirii noastre.

Aceasta-i povestea femeii care n-avea niciun deget.

poezie de Gherasim Luca din revista "Alge", nr. 13
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa îţi dă perspectivă, iar perspectiva îţi dă o privire de ansamblu, nu stai cu nasul în ghidon să te sperii de cel mai mic obstacol şi să nu mai vezi pădurea din cauza uscăturilor dintre copaci.

citat din Sandra Pralong
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poliţistul: Domnule, ştiţi că aţi trecut pe roşu?
Andy: Drăguţă bicicletă. Ţi-a murit calul?
Poliţistul: Domnule...
Andy: Cred că eşti într-o formă excelentă. Ia să-ţi văd coapsele.
Poliţistul: Arătaţi-mi vă rog permisul de conducere şi talonul maşinii.
Andy: Când arestezi pe cineva, îl pui pe ghidon sau pe portbagaj cu mâinile în jurul tău?
Poliţistul: Coborâţi din maşină.
Andy: Hai, mă. Pe bune? Glumeam şi eu. Eşti un poliţist cu pantaloni de ciclist. E adorabil.
Poliţistul: Sunt înarmat.
Andy: Gata, gata.

replici din filmul serial Weeds
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti de spus înainte de culcare

Când fiica ta îţi cere să-i spui la culcare poveşti,
poveşti de felul celor cu care ai crescut tu mare, sper că
vei folosi versiuni mai bune.

Sper să-i spui înainte de culcare poveşti în care prinţesa nu-i
doar o prinţesă, ci o fecioară-cavaler care înfruntă
balaurii acestei lumi. Sper să-i spui poveşti în care
prinţesele salvează regatul tatălui lor de la pieire.
Sper că-i vei spune poveşti în care fetele se apără singure
în faţa oricărei adversităţi.
Şi că nici monstru, zmeu sau rege-al întunericului,
nu le vor putea vreodată opri să facă ceea ce vor.

poezie de Nikita Gill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

bicicletă

Bicicleta este cel mai civilizat vehicul cunoscut de om. Alte forme de transport se dezvoltă până devin de coşmar. Doar bicicleta rămâne curată la inimă.

definiţie clasică de Iris Murdoch în Roşul şi verdele
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul tău, măicuţă bună

Şi azi aud, măicuţă bună,
Cum de la joacă mă chemai.
Mă luai, mamă, de mână,
Cu dulci cuvinte m-alintai.

Cum puteam să nu răspund
Glasului ce mă chema?
Era un glas atât de blând,
Că eu nicicând nu-l voi uita.

Când în joacă mă răneam,
Tu îmi alinai durerea
Cu sărutul ce-l primeam.
Că era dulce ca mierea.

Glasul tău duios, de mamă,
Aş vrea şi astăzi să-l aud.
E drept că şi azi mă cheamă,
Dar numai sunt copilul crud.

Acuma am copilul meu
Şi-n amintirea ta,
De la joacă îl chem eu,
Ca să-l pot îmbrăţişa.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aici se poate scrie

o poezie pe o factură bancară
se poate
trece pe zebră pe la parcul etnobotanic
încăleca
pe o şa de bicicletă comunală (?!) pe corso
se poate
să prinzi şi velopiste virgine - o
personală
părere ar fi să nu te mai ţii
de ghidon
ca de o cruce cromată pe vară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara şi virusu

A-nceput să-nmugurească
Pomii iarăşi prin grădină
Unii chiar să înflorească
Căci e soare şi lumină

S-a-ncălzit şi pe afară
Primăvara a venit
Să ne mângâie acum iară
Domnul cum a hotărât

Înverzesc şi se albesc
Multe locuri azi în jur
Din pomi mulţi azi înfloresc
Aerul — e tot mai pur

Primăvara ne topeşte
Ochii astăzi şi privirea
Chiar pădurea înverzeşte
Clătinându-ne amintirea

Dar cu primăvara iată
Un virus a apărut
Răsturnând planeta toată
Cu chipu lui nevăzut

Şi la moarte pe atâţia
De oriunde i-a trimis
Le-a luat l-atâţi viaţa
Şi ochii aici le-a-nchis

Geme-ntrega omenire
Nimeni capu nu-l ridică
Căci la moarte şi pieire
Iată cât de mulţi azi pică

A pierit acum mândria
Nu mai e ca altădată
Când omu-şi vede pieirea
La uşă aşteptând să-i bată

Toţi suntem iată smeriţi
Şi atâţi spre Dumnezeu
Strigăm să fim izbăviţi
Din necazu acesta greu

Domne îndură-te acum
Şi ne oferă Tu salvarea
Al vieţii noastre drum
Să capete-nviorarea

Fă-ne dar copiii Tăi
Să umblăm doar în lumină
Nu pe calea celor răi
Ci în dragostea-ţi Divină
08-aprilie 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe

Aş vrea să mă întrec cu peştii
În ape de cleştar,
Aş vrea să mă înalţ cu păsări
În albastru zbor,
Aş vrea să cânt la cer
Ca Lia ciocârlia,
Aş vrea să fiu iubită
De toţi ca şi Maria,
Aş vrea să fiu din nou
Copil nevinovat,
Să mai trăiesc nemuritoare
Clipe de altădată.
Aş vrea să înţeleg
Izvorul dulce când vorbeşte,
Şi vântul, când este turbat,
Şi în geamuri vuieşte.
Aş vrea să am rochiţe,
Ţesute cu mândre flori de mai
Şi să dansez cu fluturii-n alai,
Aş vrea să înţeleg,
Limbajul şi verdele pădurii,
Aş vrea să fiu copilul
Sălbatic al naturii.
Aş vrea să fiu prietenă
Cu luna şi cu mândrul soare
Căci ele ştiu de dor,
Când inima mă doare.
Aş vrea să pot muta
Măreţii munţi din loc,
Oamenilor să le aduc noroc,
Aş vrea să cânt, să scriu,
Cu-atâta măiestrie,
Şi inima de piatră,
Cântul şi versul să-l mângâie.
Şi câte nu aş vrea...
Dar poate cineva să-mi ia
Dreptul minunii de-a visa?

poezie de Valeria Mahok (20 septembrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea urmelor...

e vremea urmelor rănite,
e vremea nopţilor cernite
ce m-au bătut în câte ţinte

mi-e mâna dreaptă obosită
şi stângă îmi este amorţită,
una de scris, una de nemuncită

mi-s ochii tot mai mici sub pleoape
şi sunt secaţi de-atâtea ape
ce ieri mi-au curs doar să mă sape

picioarele mă dor întruna,
mă dor de drumuri şi furtuna
împinge înspre mine luna

trupul mi-l simt cu oboseală,
a adunat atâta boală
şi simt în el cum se răscoală

aud mai bine cu ecou,
aud şi puiul scos din ou,
aud ce-mi face bunul rău

mi-e mâna dreaptă obosită
şi stânga îmi este amorţită,
picioarele mă dor întruna,
trupul mi-e boală, nu doar una,
aud mai bine tot ce zboară,
cu ce folos? viaţă banală...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zise Domnul

Sunteţi doar experiment
Zise Domnul vorbind lent,
Pe-o planetă, nume, Rai
In sistem solar bălai.

Sunteţ inimă in trup,
Cap rotund de cantalup
Cu sinapse, neuroni,
Întrerupte uneori...

Sunteţi doar experiment
Cu natura la pachet.
Absorbiţi de Infinit
Zise Domnul adormind.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!