Când tăcerea din lăuntrul tău țipă la liniștea adâncă din jur, ești singur. Când tăcerea acută din jur țipă la liniștea profundă din lăuntrul tău, ești cu tine însuți.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de sara

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Tăcerea
Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri și coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu ești lângă mine!
Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puțin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înțeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.
poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn 12
Ea devenise încetul cu încetul cuvânt,
fuioare de suflet în vânt,
delfin în ghearele sprâncenelor mele,
piatră stârnind în apă inele,
stea în lăuntrul genunchiului meu,
cer în lăuntrul umărului meu,
eu în lăuntrul eului meu.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri și semne (1982)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu tăcerii
Îmi place tăcerea...
Îmi place tăcerea, iubesc tăcerea
știu când să tac, cum să tac
unde să tac și când să tac.
Mă cert... tăcând, înjur... tăcând
râd.... tăcând, mănânc... tăcând.
Ascult tăcerea, savurez tăcerea și tac.
Am nevoie de tăcere, de liniștea tăcerii,
tăcerea e fidelă și nu mă parasesste
niciodată.
Îmi place compania ei, și mă conversez cu ea
despre una, despre alta.
Ea mă înțelege, este cel mai bun confident,
nu mă bârfește, nu mă jignește
niciodată.
Mă iubește așa cum sunt...
iar eu, la rândul meu, nu o contrazic
niciodată.
O respect întotdeauna - tăcând!
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C

Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată nu vei putea înțelege zgomotul, dacă nu știi ce este tăcerea. Și să nu crezi că tăcerea este liniște. Nicidecum. Liniștea cuprinde și tăcerea, însă tăcerea nu înseamnă liniște.
citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea
Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.
Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.
Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.
Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.
Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viață-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemnițată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de toamna degeaba
șuieră vântul și frigul de toamnă
zburlește tăcerea
timpul pornește la pas să constate
cum trec norii/ degeaba
mai țipă cocorii...
vâjâie ploaia și chinuie pianul
dezacordat al frunzelor
timpul ia pensula și-ncearcă
să dea o formă culorii/ degeaba
mai țipă cocorii...
degeaba e toamnă/ degeaba
mai țipă cocorii
când timpul constată tăcut cum trec norii
și-ncearcă/ degeaba
să dea o formă culorii...
poezie de Luciana Grosu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu se poate dezvinovăți spunând că el nu-L poate vedea și că nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu, când lucrările Sale grăiesc așa de puternic despre Domnul, când sunt atâtea mărturii atât din afara noastră, cât și din lăuntrul nostru. Și când gândurile noastre care între ele se învinovățesc sau se dezvinovățesc, ele însele sunt o mărturie puternică din lăuntrul nostru. Care dintre noi se poate dezvinovăți că nu L-a putut vedea și simți atât în afară, cât și în lăuntrul său pe Dumnezeu?
Traian Dorz în Cununile slăvite (2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai rea singurătate nu este când ești singur, ci când ești un prost tovarăș... pentru tine însuți.
citat din Jacques Salome
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Țipă și tace
Omul când se naște, țipă,
când moare, tace-întro clipă.
distih de Dumitru Delcă (iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta timp cât trebuie să mergi la o întâlnire cu liniștea înseamnă că nu ești deja liniștea. Dar unde a plecat Liniștea?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plâns când m-am trezit
cearceaful era umed
în casă doar tăcerea vorbea
tu ai plecat pe alt meleag
nu, nu eram eu, cel drag
am plâns,
de dor, de dragul tău
femeie, cine ești
e cerul în lacrimi
te caut nebun
la marginea zărilor
mă ard depărtările
țipă cărările
azi triste și pustii
timpul s-a îngustat
ca urmele pașilor pe nisip
demult te încolăceai sălbatic
pe trupul meu în noapte
ce noapte, ce delir
azi ziduri ne înconjoară
și ceața deasă nu mă lasă
să urc, să urc la cer
tăcerile mângâie depărtările
tu unde ești, eu cine sunt
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Practică tăcerea până ce realizezi că ești Tăcerea. Eu Sunt -este însăși Tăcerea fără nici un practicant al tăcerii.
Satyananda în Beatitudinea Adevarului Ultim
Adăugat de Adelina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau lângă tine
Văd că stai lângă mine clipă de clipă,
Iar tot ce-i mai pur, în mine se-nfiripă
Ești lumina, visul, dorința și iubirea,
Ești căldura, nădejdea și chiar simțirea,
Ești liniștea, calmul, ești flacăra vieții,
Ești raza de soare, prinos a dimineții,
Ești valul, limanul ce-mi dă siguranță,
Ești sprijinul meu, ești vis și speranță,
Ești crezul ce-atestă arzătoare credință,
Ești freamătul viu ce-mi stârnește dorință,
Ești murmurul blând adus de departe,
Și totuși, în tot, ești doar vorbe deșarte,
Și cum timpul trece atunci când sunt cu tine,
De parcă mâine e azi și azi nu e mâine,
Voi reuși vreodată să pătrund în lumea de har,
Sau stau lângă tine și privesc în zadar.
poezie de Eugenia Calancea (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
O, ce tărie dovedești,
Tu însuți să poți rămâne
Și când nu știi cine ești,
Și când știi și ți-e rușine!
catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara

Comentează! | Votează! | Copiază!
O să-ți spun cum să te ridici
Când viața îți dă
o mie de motive să cazi,
te ridici,
Când zilele par întunecate
și nu ai nici o cale de ieșire,
speri,
Când dezamăgirile
țipă mai tare decât visele,
tu construiești.
Când ridurile
se încrucișează cu fața ta,
zâmbești,
Când ești singur,
vino să mă găsești.
O să-ți spun cum să te ridici,
dar îmi spui și mie la fel.
poezie de Eugenia Calancea (22 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ascult tăcerea din suflet
Mi-ascult tăcerea din suflet
Cum cântă un imn născut din Cuvânt.
Ca un "of" la răscruci, un răsuflet
Coboară cu-o gamă-n pământ.
Văzduhu înnegrește-ntr-un urlet,
Zvârlit în adânc de-o candoare de "Vânt".
Tăcerea-și îngână în voie, cântecul sfânt.
Sfințit prin Cuvânt e-al cântului umblet,
Urmând spre Liman neînfrânt.
Invoc fericirea în procesul cu mine
Și-aștept o tăcere făr' echivoc,
Ce-n liniștea densă în liniște vine
Și-n suflet aprinde un foc...
Și-o pace adâncă ce-n flăcări îmi ține
Tot "chipul" "încins la mijloc";
"Ochiul", "piciorul" și "coapsa gândirii" legate ad-hoc
De Țelu împlinirii divine
Prin Duhul "Arvuna" ce suflu-mi primește, zălog
Pentru trupul de slavă, de "mâine".
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Caracter
O, ce tărie dovedești,
Tu însuți să poți rămâne
Și când nu știi cine ești,
Și când știi și ți-e rușine!
epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tăcerea este îndeajuns
Când nu ai un alt răspuns.
distih de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Madalina Farcas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, suflet singur...
Știu că exiști, căci altfel nu se poate
Când un destin te-a prins în rătăcire.
Să nu te plângi că nu mai e iubire
Și calcă peste el cu demnitate.
Eu am să pun în drumul tău, o floare,
Tu, suflete, parfumul să-i aduni,
Să construiești o mare de cununi,
Sfidând singurătatea... când te doare.
Ai stat prea mult în mutele-i tăceri
Din viața asta, care-i doar o clipă,
Dezbracă dar... tăcerea care țipă,
Te-mbracă-n azi și uită ce-a fost ieri.
Eu am să-ți fiu cărarea neumblată...
Și-ai să respiri din umbra mea, mereu.
E timpul să te-mpaci cu Dumnezeu
Și n-o să mai fi singur nicidată.
Tu, suflet singur...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tăcerea nu-i fericită
Când poate fi răstălmăcită!
distih de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Madalina Farcas

Comentează! | Votează! | Copiază!