Căutarea
Orbi au cutreierat
Prin carnea cuvântului meu
Răstignit pentru iertarea
Prematură a versului.
Îmi bat la ușa sufletului dureri
Și acuze.
Nu am plagiat nici un suflet!
Aici este doar sufletul meu
Ce își hrănește durerea
Din fântâna prieteniei.
Am închis fereastra!
Bate vânt dinspre inima încărcată de ură.
Mă închid în tăceri,
Nelăsând nici o urmă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lacrimă de jar
Oh, viața nu mi-a fost ușoară,
Dar când copilul te doboară,
La ceas târziu, la-ntunecare,
Aceasta și mai grea îți pare.
E-n suflet plâns și-ntinăciune,
Nori negrii-n suflet și în lume...
Plouă la ceas târziu în noapte,
Nimeni în ușă nu-mi mai bate.
Pâlpâie în tăceri uitarea,
Îndoliată îmi e zarea.
Zadarnic plâns, ori fericire,
Eu sunt mormântul de iubire
Ce s-a închis o umbră doar...
Voi, nici nu m-ați iubit măcar!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea dragostei
Puterea dragostei...
Învață să taci! Să asculți vocea sufletului
Ce izvorăște din puterea dragostei.
Prietenia este unică,
Este legătura umanului cu divinul,
Este focul ce nu arde
Și apa ce nu te afundă.
Ascultă!
Nu ai nevoie de cuvinte...
A. D. N.-ul unnește particălele de sânge
Într-o împletitură de tăceri
Pe care nici ura nu o poate învinge.
Ascultă! Atinge!
Oricât ai fii de departe,
Glasul prieteniei se aude în noapte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel în penel
Păsări albe- coliere de aripi, pătează clipa...
De întinăciunea sorții mi s-a murdărit aripa,
Mă înalț în curcubee și lumina mă-mpresoară.
Trec lumină spre înalturi fluturi cu aripi de ceară.
Anotimpuri disecate, sângerânde, pier în noapte.
Puerilă amintire, veșnicia ne desparte.
Nu sunt limite ce-ar frânge lumea morții în dureri,
Nu-i nici zi, nu e nici noapte, nu-i nici mâine, azi sau ieri.
Nu există întuneric, nici lumină, nici culoare,
Este-o noapte mai adâncă, de tăceri, întreaga zare.
Universul ni se-arată fără de sfârșit deodată,
Căci e suflet lângă suflet, parcă,-n lumea cealălaltă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută să înțelegi un om, înainte de a-l acuza, pentru că nu cunoști ce dureri poartă în sufletul lui și nici dacă tu ai putea îndura această povară.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Chiaroscuro: Trandafirul
El
Umple cupa cu trandafiri: știi tu, cupa aceea de cristal.
Așează-te la fereastra dinspre vest. Ia soarele
În mâini ca pe un balon de cristal în flăcări,
Pregătește-i căderea, dar nu-i da drumul încă
Și meditează la frumusețea întregii tale existențe;
La frumusețea frumuseții, că tu, deocamdată, exiști.
Ea
Soarele apune fără să se lamenteze.
Închid ochii, iar curenții simțurilor mele,
Cel puțin în acest moment, vin limpezi înspre mine:
Frumusețea este un cuvânt care nu are nici un înțeles.
Frumusețea pentru mine nu înseamnă nimic.
El
Ultimii stropi străvezii cad din cerul jumătate-înseninat,
Într-o ușoară spulberare de nuanțe rozalii, învăluiți de razele soarelui.
Rândunica în zbor înalt spre valurile norilor reci
Parcă-ar bate din aripi urcând pe uriașe trepte-întunecate.
Stropul de ploaie-își găsește drum către inima mugurelui care se desface,
Dar nici un cuvânt nu găsește calea către inima ta.
Ea
Asta este iarăși clar, în fluxul simțurilor mele:
Că sunt, pentru moment, mulțumită. Lasă-mă cum sunt.
Cât de delicat arată iarba tânără-îmbrăcată în cămașa ploii!
Dar inima este un cuvânt care nu are nici un înțeles.
Frumusețea pentru mine nu înseamnă nimic.
El
Voi merge până la marginea lumii și mă voi întoarce, iarăși și iarăși,
În zboruri ale minții și, cu toate acestea, te voi găsi întotdeauna aici,
Îndepărtată, palidă, inaccesibilă... O, Circe cu ochi limpezi,
Veghindu-ți amuzată gândurile, tigri lingușitori,
Lupii tăi, maimuțele tale grotești înduplecă-te, înduplecă-te!
Fii și tu o dată mai puțin circumspectă: a venit seara.
Ea
Dar dacă închid ochii, ce urlete mă întâmpină!
Fără persuasiuni. Fii calm. Aici este carnea
Cu toți demonii ei. Ia-o, satură-te.
Dar gândurile mele lasă-mi-le mie.
poezie de Conrad Aiken, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecarea
plecarea cu toate simțurile prin fereastra nebună
lasă întunericul între pereți.
singurătatea alb văruită încape într-o vorbire.
liniștea e împrumutată versului nehotărât
ce călătorește pe distanța dintre noi.
o dibuire prin reverberația adâncului
aduce la suprafață gândurile indecise.
nicio secundă nu curbează orbita
pentru trezirea pașilor visători.
în memorie e altfel,
un colț cu rămășițe verzi dinspre frunze
nu reține durerea și nici uitarea,
ceva dintre tine și tine înaintează lent pe întuneric.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
În consecință
Corbii mi-au sfârtecat trupul
Și l-au pus, în fâșii, la uscat.
N-am uitat de catapeteasma prieteniei
Sub care
S-au strecurat lacrimi amare.
M-ar putea durea golul
Din carnea mea,
Dar mai tare mă doare
Remușcarea ce mușcă din voi.
Sângerez, în spațiul închis
Ce-mi oferă imunitatea cuvântului.
Mă dor de singurătate
Amintirile toate.
Mă dor amintirile despre voi,
Prieteni ce m-ați lăsat la nevoi.
Ați așteptat prada înjunghiată,
Ați petrecut
În anotimpul trădării.
Iudaice suflete cu înfățișare șireată!
Șleată slutită, călită de iadul
Iubirii din voi,
Zadarnic te târăști prin noroi.
Oh, cioclii uciși de dorința de-a fi,
Ma veți pierde-ntr-o zi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet pentru Rodica
În caz cā dragoste nu este,
În viațā, n-ar mai fi nimica,
N-ar exista, vai!, nici Rodica,
Nu s-ar mai scrie vreo poveste...
N-ar exista nici nopți celeste,
Nici cutezanța și nici frica,
N-ar mai cânta nici turturica,
Pentru iubite și neveste.
Nu ar mai fi nici cerbi în rut
Și nici izvoare cristaline,
Ah!, nici sfârșit, nici început
Și nici ochi verzi, nici coapse fine,
Nici relativ, nici absolut,
Ar fi doar inimi în ruine...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul versului de jar
Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi li cuvinte.
Îmi aduc și-acum aminte
Cum mă recheamă iar și iar.
Din ceruri am primit un dar
Plin de dor și simțăminte,
Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi și cuvinte.
Plâng astăzi sângeri pe altar -
Gând cu suflet de părinte.
Stau și îngenunchi cuminte
La poarta visului solar.
Din sânul versului de jar.
rondel de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul versului de jar
Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi și cuvinte.
Îmi aduc și-acum aminte
Cum mă recheamă iar și iar.
Din ceruri am primit un dar
Plin de dor și simțăminte,
Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi și cuvinte.
Plâng astăzi sângeri pe altar -
Gând cu suflet de părinte.
Stau și îngenunchi cuminte
La poarta visului solar.
Din sânul versului de jar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Univers închis
O dată doar să te mai văd,
Să-ti simt apropierea,
Să-mi las fruntea pe mâna ta,
Să nu mai simt durerea.
O dată doar să-mi fii aici
Și să-mi respiri iubirea,
O dată să mă-mbrățișezi
Și să-mi săruti privirea,
Sufletul să mi-l descânți
Ca să-mi alini iubirea.
O dată-așș vrea să fiu a ta,
Naiadă-nlăcrimată,
Să simți cum bate inima,
De tine-ndurerată.
Trăiesc în lumea mea de vis,
Tărâm de basm, de nedescris,
O lume virtuală, un univers închis.
poezie de Elena Vlădescu (29 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâna așteptării
Și ne cad pe mâini iar stele
Cu vibrații de cuvânt
Să te scalzi mare prin ele
Dar cu aripi mici de vânt
Și cu umbre azi de pași
Împletește-te-n lumină
Să rămâi mereu același
Fără pată fără vină
La fântâna așteptării
Un pic stai și te oprește
Să vezi palma îndurării
Mersu cum ți-l rânduiește
Pune-ți azi închipuirea
Ca o piatră de hotar
Nelăsând lipsă iubirea
Din al timpului chenar
Și pe drumu-nchipuirii
Lasă-ți inima să zboare
Pasărea vie-a iubirii
Inima să ți-o măsoare
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 noiembrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerii
Au bătut la poarta sufletului meu
Mesageri ai fericirii eterne...
Le-am deschis și i-am întrebat ce vor
Iar ei mi-au zâmbit...
Acum... mă poartă îngeri pe pletele cerului
Și brățări de lumini
Îmi alunecă la tâmplele însorite
De iluzii, pe pleaopa moale
Ca așternutul de nea al tăcerii.
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt,
Sorb din fântâna cunoașterii,
Pentru a zidi în mine,
Dincolo de cărămida uitării,
Altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea și întunecarea
Spre a-ți putea da brațul
Să ne zidim împreună
În marea iubire,
Cu un cortegiu de îngeri!
Să învățăm să fim
Cuptorul încins
Nu doar în viață, ci și dincolo de ea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai eu
În suflet neaua e de foc
Și viața toată e un joc,
Abisuri și păreri de rău,
Tăceri, durere... numai eu...
Nimic concret, nimic corect,
Un anotimp efervescent
De ploi și de păreri de rău...
Și toate-ncep cu... numai eu...
Un sentiment, un gând, un vis...
Progres?! Spre transcendent și stins,
O lacrimă, o pierdere,
Un lampadar de suflete.
Mă-ntreb când fi-voi doar nimic
Piedestal morții-anotimp,
Fluture-doliu, plâns târziu,
Pentru cei mulți, ce pot să fiu?!
Un număr jalnic risipit
Fidel lui "minus infinit",
Plină de praf, o amintire,
Dar nici o urmă de iubire...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnele zborului
Luminișul din pădure
Nu-i deloc întâmplător;
Nici lăsat de vreo secure,
Nici pământ neroditor,
Nici un loc doar pentru mure,
Nici măcar pentru izvor.
O poiană luminoasă
Nu-i doar pentru sadină,
Pregătită pentru coasă,
Nici un fel de padină,
Adăpost de gadină,
Nici atât urmă de casă.
Luminișul este pus
Prin păduri, ca semn, de sus.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt tristă
Sunt tristă în sufletul meu...
Chiar dacă vă zâbesc,
Nu sunt eu.
Durerea doare,
Se strânge inima-n piept,
Sunt o furtună,
Plâng și aștept...
Multă iubire regret...
Se sting irișii, caută spre început,
Lacrima curge tăcut,
Somn ușor!
Port în suflet atâta iubire
Că nu pt să uit,
Nici cine sunt eu...
Scormonesc după iertare,
Căci am iubit fără hotar,
Inima doare și plânge...
Dar e-n zadar!
Amnar îmi e sufletul,
Dar mulți l-au pus să ardă pe jar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tributul
Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulți, sufletul nostru moare,
Înlocuiește viața, de artiști.
Eram săraci, săsraci suntem și-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul și minciuna
Și poate un colindător calic
Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzește trupul
De viața, mult prea grea și mult prea sumbră.
Dreptate vrem și-o viață mai bună,
Sinceritate, liniște și pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescari de suflete
Inima doare...
Nimeni nu știe cât!
Au venit pescari de suflete
Să prindă perlele existenței..
Talpa frământă neputincioasă durerea.
O udă cu sânge...
Sufletul plânge!
Brațele se întind ca o caracatiță
Pe catafalcul cunoașterii.
Unde sunt oamenii?!
Un mediu acid care nu se mai poate numi Umanitate...
Toxic destin viitorul planetei
Va contopi.
Va răsări un deșert al tăcerii
Și moarte...
Nu vor mai exista verbe,
Nici noapte, nici zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă în sufletul meu
Plouă în sufletul meu...
Eutanasiați-mă!
Doar astfel nu mai pot simți durerea...
Se propagă reț de câteva secunde
O altă durere,
Apoi se pierde-n neant...
Incinerați-mi trupul osândit
De griji și de boală!
Nu vreau să fiu o povară.
Apoi azvârliți-mi cenușa în vânt!
Mă voi împărți fiecărui muritor, pe pământ.
Nu mă puteți închide-n mormânt!
Mă strânge tăcerea din jur
În lanțurile nepieritorului timp.
Sunt un suflet liber!
Amazoana ce dă sărmanilor
Bucata de fericire
Pe care alții au uitat s-o ofere...
Este singura mea vrere
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!