Pescari de suflete
Inima doare...
Nimeni nu știe cât!
Au venit pescari de suflete
Să prindă perlele existenței..
Talpa frământă neputincioasă durerea.
O udă cu sânge...
Sufletul plânge!
Brațele se întind ca o caracatiță
Pe catafalcul cunoașterii.
Unde sunt oamenii?!
Un mediu acid care nu se mai poate numi Umanitate...
Toxic destin viitorul planetei
Va contopi.
Va răsări un deșert al tăcerii
Și moarte...
Nu vor mai exista verbe,
Nici noapte, nici zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.