Iubeşte-mă

Iubeşte-mă!

Desenează-mă!
Ia- mi mâna şi desenează-mă!
Mută- mă de fiecare dată
pe altă tablă de şah!
Astăzi să fiu nebun,
mâine să fiu regină!
Şi-acum....
Să-ţi fiu!

Îndrăgosteşte-mă!
Ia- mi inima şi îndrăgosteşte-mă!
De fiecare dată,
mută- mi inima la tine în piept
şi umple-mi-o cu dor!
Alină- l!

Cutreieră-mă!
Ia- mi paşii
şi du-mi-i pe văi şi munţi!
Apoi,
coboară-mă pe ape!
Lasă-mă să anin de salcie,
să urlu şi să strig.
Nu-mi şterge lacrima!

Îngroapă-mă!
Fă-mi groapa
la margine de şah,
de inimă, de salcie.
Cădeşte-mă şi cântă-mi Psalmii!

Iubeşte-mă!

poezie de Simona Moise (aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă, femeie

iubeşte-mă femeie într-o noapte
o noapte mai cer
iarăşi şi iar
astăzi şi mâine, mereu
mi-e aprig dor de a ta fierbinte chemare
peste ţărmuri întinse de mare
iubeşte-mă femeie
pe câmpuri de flori, pastelate culori
buzele, o atingere lină, eternă,
sânii, tainic fior în zorii cei noi
iubeşte-mă femeie în dorul nespus
şi vântul să-ţi poarte cuvântul suav
pe întinsele ape
iubeşte-mă femeie
în lacrima crudă a ploii
sărutul descânt
să vină cuvânt peste şoapte
iubeşte-mă femeie, o dată
dă de pereţi cu dureri şi tristeţi
nu rătăci din poartă în poartă
iubeşte-mă femeie pe pagina goală
mai scrie un poem
o dată, în grabă
iubeşte-mă femeie
acum ori niciodată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iubire

iubeşte-mă femeie
o dată. încă o dată
în aşternutul duios al iubirii
mi-e dor de sânul tău
să dorm o clipă, o clipă îţi cer
iubeşte-mă femeie ca marea
şi lasă-mă să pier pe braţe de dor
în astă lungă noapte
între ţipătul iubirii şi foşnetul suspinelor
iubeşte-mă femeie
sub frunze de arţar
un ciob dintr-un suflet curat
îţi dau azi în dar
lasă-mă să-ţi acopăr trupul fierbinte şi gol
cu dulci, suave sărutări
printre cuvinte şi şoapte
eşti sublimul iubirii, eşti dulce visare
eşti taină, eşti chemare
iubeşte-mă femeie, în mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă...

Iubeşte-mă cu aceeaşi pasiune
Şi caută-mă iarăşi între nopţi,
Nu te lăsa condus de raţiune,
Nici de lăstarii zorilor necopţi.

Iubeşte-mă sedus de nostalgia
Trecutelor galante primăveri
Ce dragostea a fost sau nu magia
Dospită-n miezul fragedelor veri.

Iubeşte-mă cum soarele iubeşte
Un enigmatic şi mirific univers,
Cu patimă din nou îndrăgosteşte
Şi dă-mi sărutul buzelor din mers.

Iubeşte-mă cum luna străluceşte,
Cum stele sidefate hoinăresc,
Cum ziua ne petrece şi sfârşeşte
În asfinţitul astrului ceresc.

Iubeşte-mă cu-aceeaşi inocenţă,
Cu-acelaşi dor nebun de-a cuceri
Ce ieri înflăcărat şi cu ardenţă
Ai frământat sub gândul de-a iubi.

Iubeşte-mă şi spulberă-mi căinţa
Cât temerile-n piept neliniştesc,
Cât inima îmi vântură dorinţa
Să pot, să vreau, să ştiu să mai iubesc.

Iubeşte-mă, e tot ce viaţa-mi cere
Şi nu-mi dă pace până n-oi vedea
Că zaua ce-am unit în veci nu piere
Şi nici de lacrima ne va durea.

Iubeşte-mă cu toată dăruirea
În numele candidului trecut,
Iubeşte-mă şi-aprinde iar iubirea
Cu-aceeaşi flacără de la-nceput!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă în octombrie

Iubeşte-mă-n octombrie
cu fiecare strop de noapte
ce coboară peste zi,
cu fiecare frunză ruginită
ce-şi doarme fericirea de o clipă...
Iubeşte-mă în amintirea
păşilor tăcuţi
ascunşi în scorburi de uitare...
Iubeşte-mă ca la-nceput de lume...
în timpul îmbrăcat în veşnicii,
în zborul păsării născută dintr-un nume
ce-şi strigă lacrima printre făclii...
Iubeşte-mă în şoaptă de durere
Şi iartă-mi rătăcirea în cuvânt,
m-ascunde-n timpul care piere
-fir de nisip gustat de vânt -
Iubeşte-mă, iubeşte-mă şi-atât!

poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă cât sunt în viaţă

Iubeşte-mă fără reţineri,
Acum, cât suntem încă tineri.
Iubeşte-mă ca pe-o comoară
Descoperită prima oară.

Iubeşte-mă cât sunt în viaţă,
În fiecare dimineaţă,
Iubeşte-mă la prânz şi seara,
Cât încă nu mă plânge ceara.

Iubeşte-mă în miez de noapte,
Spunându-mi la ureche şoapte,
Iubeşte-mă în pat de rouă,
Cât încă Luna este nouă.

Iubeşte-mă cât încă soarta,
Deschide inimilor poarta,
Iubeşte-mă cât încă visul
Deschide-n suflet paradisul.

Iubeşte-mă ca pe-o magie
Cu vers şi ritm de poezie,
Iubeşte-mă, citindu-mi cartea,
Cât încă nu mă cheamă moartea.

Iubeşte-mă fără orgoliu,
Nu aştepta o zi de doliu,
Iubeşte-mă cât încă vântul
Ţi-oferă darul meu, cuvântul.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (8 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

iubeşte-mă femeie într-o noapte
la sânul tău adorm
e tainic vis, e dulce amăgire
offf, Doamne, cine ştie...
iubeşte-mă femeie pe un ţărm de mare
şi mâine vom fi iarăşi înapoi
ce dulce legănare între curenţi marini
iubeşte-mă pe pajişti de munte
în labirintul vieţii să ne pierdem paşii
ne vom întâlni pe culmile visării
vor suspina ferigile pe drum
în crângul crud
unde într-o noapte am sărutat o fată întâia dată
cu lacrimi pe obrazi te pierzi în braţele iubirii
şi surădeai suspinului dintâi
eşti mare, eşti pădure,
eşti vraja clipelor ce vin
iubeşte-mă femeie, încă o dată, într-o noapte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă!

Iubeşte-mă când plouă,
Iubeşte-mă când râd,
Când lacrima e nouă
Şi râsul e flămând.

Iubeşte-mă când ninge,
Iubeşte-mă de plâng,
Când zâmbetul atinge
Zăpada mea din gând.

Iubeşte-mă când poţi
Sărutul să-l îngropi,
Când ochii mei netoţi
Bat la nouă porţi.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă, iubito

Iubeşte-mă, iubeşte-mă, iubito!
Aşa cum numai tu poţi să o faci
În clipa care tocmai a zbughit-o,
Spre o câmpie roşie... de maci.

Iubeşte-mă, iubito! mă iubeşte,
Cu îndrăzneli şi unduiri... feline,
În patul care visele-mi sfinţeşte,
În dimineţi de rouă şi rubine.

Iubeşte-mă, iubeşte-mă iubito!
De parcă asta-i clipa de final,
În care inocenţa.. ţi-ai pierdut-o
Întâmplător, accidental... banal.

Iubeşte-mă, iubito! mă iubeşte,
Pasional, nebun şi indecent,
Atinge-mă şi mă înnebuneşte
Cu trupul ireal, incandescent.

Iubeşte-mă, iubeşte-mă, iubito!
Ascuns în infinituri de argint
Şi mă învaţă tu! neprihănito,
Plăcerile... ce sufletele mint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de timp

Tu stai la un capăt al universului,
iar eu la altul.
Tu înţelept şi răbdător cât un mileniu,
eu, cât o oră.
Atâta timp şi spaţiu şi stele-ntre noi,
doar gândurile răzleţe ni se mai întâlnesc uneori.
Îţi simt respiraţia în nopţile când lupii tac
şi luna urlă,
iar vântul se joacă cu valurile mării.

Inimile noastre îşi dau întâlnire în fiecare zi
la margine de timp.
Dar întârzie de fiecare dată cu o bătaie.
Şi inima ta şi inima mea.

poezie de Eugenia C. Creţu (12 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia C. Creţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă acum!

Printre sunetele roase şi obosite ale vieţii te caut,
în tăcerile sufletului te iubesc.
Durerea degetelor cu pielea crăpată simt acut
şi inima cufundată în melancolie oblojesc.
Iubeşte-mă acum, înainte ca seara să poarte cu ea
întunericul ce acoperă cu mantia sa
pămantul fertil şi paşii noştri îngemănaţi,
de urmele trecutului atârnaţi.
Iubeşte-mă în zori, îndepărtează de la faţa mea
sarea acidă, arzătoare a Luceafărului de dimineaţă
şi cu suspinele ochilor tăi recheamă roua soreaţă
să spele ale mele lacrimi scoţându-mă din ceaţă.
În rotunjimea Universului eu te iubesc...
Vino, iubeşte-mă acum, învaţă-mă iar să trăiesc!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă acum

Tu iubeşte-mă acum,
deşi nu mai este cazul.
Nu mai am aşteptari de la tine,
nu mai vreau nimic
şi chiar dacă tu eşti dispus să oferi,
eu nu mai vreau să accept
pentru că am hotărât
să merg mai departe,
îndemnată de sufletul meu.
Tu iubeşte-mă acum,
doar ca să mă vezi altfel
aşa cum e să-ţi ceară sufletul ceva
şi tu nu-i vei putea oferi niciodată.
Tu iubeşte-mă acum,
doar ca să simţi acea suferinţă,
cum am simţit-o eu ieri.

poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea din ocean

La noapte voi face dragoste cu poezia ta, ca în fiecare noapte
Căci sunt doar o floare aruncată în ocean,
Fără întrebare.
Şi mă întreb oare cât voi putea să mai respir atâta iubire,
Prin porii mei de catifea?
Iubeşte mă aşa cum poţi ca într-o vară sau primăvară
Şi nu mă lăsa să mor căci fără tine sunt
Doar ea femeia fatală
Iubeşte-mă în fiecare zi cu un cuvânt.
Universul mi se deschide sau o poezie mă alintă
Iubeşte-mă cum numai tu o şiti a face
Iubeşte-mă pentru o eternitate
Eu, acea floaea ce miroase a iasomie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă Fidel, îmi este foarte dor de tine şi mă gândesc la tine în fiecare zi. Trăiesc, spre dezamăgirea administraţiei americane. De fiecare dată când te văd la televizor sunt foarte mândră de tine. Inima mea îţi aparţine pentru totdeauna, ţie şi Cubei. Am făcut un infarct şi am şoldul distrus. Cea mai mare dorinţă a mea este să te mai văd o dată.

Marita Lorenz în scrisoare către Fidel Castro (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă in alb ori negru

Iubeşte-mă în alb ori negru
Iubeşte-mă aşa cum sunt
Iubeşte-mă cu adevărul pus
În negrul cuvintelor de despărţire.

Iubeşte-mă rostind doar adevărul
Iubeşte-mă ţinându-mă de mână
Iubeşte-mă în alb prietenos
Să-ndur un punct sfâşietor iubirii.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Lasă doar natura să iubească-n curcubeu
Tu iubeşte-mă în nonculorile de bază
Născătoare de dureri ori bucurii.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Chiar dacă din ele răsar doar Ierni
Lungi suferinţe de-aşteptări şi lacrimi
Că nu te pot avea chiar dacă mor.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Chiar dacă Dumnezeu se lasă-n curcubeu
E legea Lui să prindă-n Lume viaţa
Cu toate tonurile infinite de culori.

Iubeşte-mă în adevăr de nonculori
Îmi este simplă citirea şi simţirea
Sunt antrenată pentru astfel de picturi
În care Destinul pune punct iubirii.

Învaţă să iubeşti în alb ori negru
E-un sfat de viitor probat de mine
Din nonculori se naşte sigur Raiul
Ori faci un nod la tot ce te ucide.

Învaţă să iubeşti cu Da şi Nu
Învaţă să iubeşti cu alb şi negru
Învaţă să iubeşti cu adevărul pus
În grai în ochi şi-n gândurile inimii.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Să-mi scoţi o inimă din curcubeu... înlăcrimat!
Iubeşte-mă în alb ori negru
Să ştiu de vine Iarna.... cu nopţi de insomnii şi fulgi.

Iubeşte-mă în alb ori negru.... chiar dacă doare!!!

poezie de Adelina Cojocaru (18 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego-ul zâmbirilor

O nouă zi, prinsă-n flori de mătase
O nouă ancoră a inimii pasă.
Te strig cumult al zorilor-lumină
Te strig duet al inimilor singure
Te strig cum am strigat lumina
Cântă-mi cu dor şi miez de fericire
Clipe de aur şi stele de-argint să-mi oferi
Printre coline se zbat şi pier, miracole desprinse de ger
Te strig, vis, colac de albe nemuriri
Dezleagă picioarele şi fugi în neştire
Inima ta poate fi o lumină
Nu pierde speranţa şi mergi pe drum
Te vom ridica spre cer şi ne vom pierde văzul,
La intersecţia luminii orbitoare
Negura va fi o altă lumina.
Zâmbetul va cuprinde altă cunună
Cununa-ţi visul cu inima ta,
Zâmbeşte-ţi în fiecare zi când vei putea
Oferă-ţi răgaz pentru iubirea de sine
Nu considera ego-ul ca fiind un străin
El face parte din tine, cum minutul face parte din timp.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

Iubeşte-mă cât sunt;
Cât sunt cuvânt;
Cât mai păşesc pe acest pământ;
Iubeşte-mă ca nu sunt sfânt!

Iubeşte-mă;
Cum florile-s iubite;
Trezeşte petalele adormite;
În dimineţii vrăjite.

Iubeşte-mă în vise;
Când flăcările par stinse;
În nopţi de indigo;
Albastrul nopţilor!

Iubeşte-mă prin roua dimineţii;
Prin alte gânduri, prin alte vieţi;
În tot ce sunt, în tot ce eşti ;
În clipa ce mă regăseşti!

Iubeşte-mă-n culori;
Dincolo de nori;
Când alţi mor, tu n-ai
Să mori!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă oricum...

Iubeşte-mă oricum, dovadă vie a mersului pe Lună,
Iubeşte-mă oricum, plecat pe ţărm să-nece
Acea umbră de rece crescândă-n urma mea.

Iubeşte-mă oricum, prin tainic vrej ceresc,
Şi-n vajnicele pulberi ce-mi năpădesc iubirea,
Până-n fugarnicele clipe ce-mi cuceresc murirea.

Rămân aici, iubeşte-mă oricum, cu-obloanele de ceaţă
Gigante delirări când trupul n-are zvâcnă...
Respir de-atâta tu sevă de constelaţii,

Iubeşte-mă oricum, infern şi rai, lumina mea-i în ochiu-ţi.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mă...

Mai lasă-mă să te privesc o dată
Înveşmântată-n flori de caprifoi!
Să te mângâi, cu degetele roi,
Să-ţi văd din muguri, sânii cum tresaltă...

Sub ale gurii mele buze moi,
Să te-nfiori ca-n unde luna, toată!
Mai lasă-mă să te privesc o dată
Înveşmântată-n flori de caprifoi!

Pe iarba crudă să te laşi culcată,
Ca pe-o enigmă-ncet să te desfoi,
Cu palme de culoare, mai apoi,
Să te pictez zeiţă întrupată.

Mai lasă-mă să te privesc o dată..

rondel de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din inima mea a evadat o lacrimă

niciun simptom şi nicio durere

căzută în mine şi zdrobindu-se ca o piatră
liniştea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
şi mă strig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată şi încă o dată
din când în când îmi privesc neputinţa
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalţă înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele
o margine de soare
îmi loveşte obrazul
mă încumet să mă târăsc
într-un colţ
de sub umbra lămpii
un ticăit de cea îmi tulbură tăcerea

e ultima insultă pe azi

o, doamne!
am lacrimi pe suflet şi sunt trist
mai lasă-mi câteva fărâme din ziua de mâine
ca să-mi pot pregăti sufletul...

poezie de Teodor Dume (28 februarie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din inima mea a evadat o lacrimă

niciun simptom şi nicio durere

căzută în mine şi zdrobindu-se ca o piatră
liniştea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
şi mă strig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată şi încă o dată
din când în când îmi privesc neputinţa
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalţă înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele
o margine de soare
îmi loveşte obrazul
mă încumet să mă târăsc
într-un colţ
de sub umbra lămpii
un ticăit de ceas îmi tulbură tăcerea

e ultima insultă pe azi

o, doamne!
am lacrimi pe suflet şi sunt trist
mai lasă-mi câteva fărâme şi din ziua de mâine
ca să-mi pot pregăti sufletul...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!