(Co)joc în două tabere

Doamne văd că ceea ce văd nu e
adevărat ating flacăra şi e rece
haosul pare a fi ordonat
întunericul îmbrăcat în
lumină şi nu ştiu pe unde să scot cămaşa de
forţă e complicat să ai discernământ
să fii simplu văd
în locuri sfinte lupi care afişează pe cerul
gurii crini şi trandafiri albi iubirea de
aproapele în dinţii lor e mai presus de Tine şi
înţeleg cum în gaură de şarpe poate
ţâşni izvor de apă dulce e
Cuvântul Tău bisturiu şi balsam
mulţumesc că ne-ai arătat
celor mici

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Cuvântul Tău

Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Eşti acolo, Doamne, în Cuvânt.

Dincolo de ce-aş putea eu crede
Dincolo de ce-aş putea eu şti
Dincolo de tot ce nu se vede
Eşti doar Cuvântul şi a fi.

Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârşit zidirea
Şi prin el la Tine ne-ai adus.

Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip şi nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.

Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău...

poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea e un înger

fulgerele nopţii sfâşie întunericul te
temi de tunete
fantome ce foşnesc frenetic
pictate pe perdeaua
străvezie e secunda în care va fi ora zero
te întrebi dacă va veni
mâine
e la celălalt capăt al pământului
moartea e o uşă
după uşă aşteaptă un înger alb
sau unul negru
căzut din cer cine poate să nege că
nimicul nu există
dincolo te aşteaptă casa construită aici

unde crezi că are temelia
poate în unul din cele douăsprezece ceruri sau
spânzurată de colţul adâncului

Doamne porunceşte să
fie lumină

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi"

dar Doamne, unde e acest aproapele?
am obosit să fiu eu
ai obosit să fii tu
de vină sunt el şi ea
noi vom face,
voi aţi stricat
ei, ele... oare la ce se uită?

cum să-l recunoasc?
asta e greşeala celor mulţi.
tu vrei să recunoşti şi apoi să iubeşti
recunoştinţa vine şi ea după iubire
yin yang, el şi ea, cald rece
dar iubirea nu caută
iubirea se revarsă

şi mai ales... cum să mă iubesc?

atât de mult am iubit lumea...
încât m-am frânt trup în trup, oferindu-mă
şi m-am jertfit împărtăşindu-mă
din unu în doi, din doi în unul
căci sângele apă nu se face
ci cuget şi fiinţare

şi am iubit: lumină şi întuneric, foc şi apă
bogat şi sărac, prinţ şi cerşetor
curajos şi laş, sincer şi ipocrit
sfânt şi păcătos. laolaltă
m-am iubit când mă uram
şi am iubit chiar când nu mai puteam

iubirea arde, pustieşte. iubirea urăşte.
iubirea potopeste. ş iubirea pribegeşte
iubirea este stâlp de sare
iubirea este întrebare
iubirea te coboară în moarte
şi te înaltă ridicându-te din mormânt

Lazăre?
îţi urmez Doamne...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mulţumesc!

Mulţumesc Dragoste că nu mă uiţi
mulţumesc Doamne
Mulţumesc Prieteni că existaţi
mulţumesc Doamne
Muţumesc Iubito că eşti aşa de frumoasă
mulţumesc Doamne
Mulţumesc Poezie că-mi dai voie să-ţi fiu mire
mulţumesc Doamne
Mulţumesc Duşmanilor că sunteţi alături de mine
mulţumesc Doamne
În fine
muţumesc tuturor fetelor şi femeilor
că fac suportabile viaţa şi moartea
în egală măsură
mulţumesc Doamne
Mulţumesc lume şi nelume
că sunteţi de neînlocuit
mulţumesc Doamne
Azi şi-ntotdeauna
Mulţumesc Doamne
ps
Mulţumesc şi lui Costel Zăgan că-mi permite să-i folosesc numele
drept
pseudonimul meu cel de toate zilele
VĂ MULŢUMESC TUTUROR
celor văzuţi şi nevăzuţi
de aici şi de pretutindeni
Îţi mulţumesc MULŢUMESC!

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (8 ianuarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senin

Senin îmi este sufletul acum
Gândindu-mă la tine puiule,
Senină Doamne îmi este inima,
Cu gândul la iubirea Lui mare.
Ce-a fost dovada marii Lui iubiri
În taină totul făcând pentru mine
Lăsând doar miere să-mi curgă-n vine.
Mulţumesc Doamne pentru a Ta iubire,
Ce este Doamne a mea fericire,
Mulţumesc Doamne Sfinte pentru tot,
Aş vrea să pot, dar Doamne nu mai pot.

poezie de Oana Alexandra Călin (17 iunie 2016)
Adăugat de Oana Alexandra Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e puţin pînă-n seara lumii

Doamne, mai e puţin pînă-n seara lumii
Şi încă n-am făcut nimic pentru Tine.
Atîta dragoste în inimă-mi coboară,
Cuvînt şi faptă voi găsi pentru slujire?...
Aş clădi o cetate
Cu ziduri puternice, cu turnuri înalte
Cu porţi deschizîndu-se larg
Spre departe
Cu temple-ncărcate-n balsam de-nchinare
Să intre oricare
Spre rugă, iertare...
Dar, Doamne, port în gîndu-mi
Cetatea mult promisă
Ce-aşteaptă pregătită în cerul Tău
Cel sfînt
Minunea m-atrage-aşa de mult
Că uit de-orice cetate pe pămînt

Aş săpa o fîntînă
Cu limpezi izvoare curgînd într-o pace
Deplină
Ca şi cum apa ei
Ar putea să-Ţi fie-alinare
Pe drumul fierbinte spre cruce
Ca şi cum stropii ei
Ar putea să mai strige-acel strigăt
"Mi-e sete"
Dar, Doamne,
Am auzit de apa vie
Din fîntînile cerului
Cu cumpenele lor sprijinite de stele
Şi nu mai ştiu decît s-aştept
Să-Ţi văd iubirea oglindită-n ele

Aş aprinde o lumină
De parc-aş mai putea cu ea
S-alung întunericul din noaptea trădării
Să fac să se vad-adevărul
În pridvorul roman
În care Pilat
În loc să-şi spele conştiinţa
Îşi spală mîinile...
Aş aprinde o lumină
Şi-aş pune-o la răscrucea rătăcirilor
Acolo unde bîjbîie lumea
Neştiind încotro...

Dar, Doamne,
Am auzit de-o ţară a luminii
La Tine sus, în care heruvimii
Te laudă zburînd printre jerbe de stele...
Şi de atunci mă tot întreb
Ce lumină să-Ţi aprind aş putea?

Poate doară
Inima mea...

poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te neiubesc

Dacă nu eşti cuminte, te-nchid într-un poem
De unde să te scot, ori de câte ori vreau,
Căci tu îmi eşti iubirea preschimbată-n blestem,
Cu tine vreau şi nu prea vreau să stau.

De mă amăgeşti, am să te bat cu cuvinte,
De-acelea care sufletul îţi şfichiuie,
Să te doară cum mă doare şi să ţii minte,
Iubirea dacă nu alintă, biciuie!

Dac-ai să pleci, mai înainte lumea-mparte
În mod egal: iubire şi neiubire,
Oricum te voi găsi şi-n gaură de şarpe
Căci te iubesc şi neiubesc în neştire!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru sângele vărsat

Pentru jertfa-ţi de pe cruce
Vin Isus şi-ţi mulţumesc
Prin lumina-ţi ce străluce
În iubirea cea mai dulce
Numele eu ţi-l slăvesc
Te laud — te preamăresc

Îţi aduc cinste şi slavă
Şi iubirea Ta o cânt
Căci în lumea rea bolnavă
Cu-o viaţa ca de pleavă
Ai venit pe acest pământ
Şi ne-ai dat al Tău Cuvânt

În iubirea Ta adâncă
Tu ne-ai prins şi ne-ai legat
Ne-ai urcat Doamne pe stâncă
Adevărul Tău Isuse încă
În noi Tu l-ai inserat
S-avem sufletul curat

Tu ne-ai învăţat să fim
Plini de milă şi iertare
Oamenii să îi iubim
Şi-ntr-un mod curat sublim
A sfinţeniei cărare
S-o urmăm prin îndurare

Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Iubire şi-nvăţătură
Pe atâţi i-ai vindecat
Şi le-ai dat un duh curat
Chiar o nouă aici făptură
Să umble după Scriptură

O Isus îţi mulţumim
Pentru a Ta învăţătură
Tu ne-ai vrut fraţi să îţi fim
Aşa viaţa s-o trăim
Pin Cuvânt şi prin Scriptură
Duh şi suflet şi făptură

Ca s-avem un duh curat
Să trăim neprihănirea
Viaţa tu Isus ţi-ai dat
Căci la moarte condamnat
Ai fost Doamne căci iubirea
Ţi-a adus Isus jertfirea

Şi viaţa pentru noi
Tu ţi-ai dat atunci pe cruce
Să nu fim de Tine goi
Ci în viaţa de apoi
Faţa Ta cum îţi străluce
S-o vedem Isuse dulce

Ai murit ca un tâlhar
Dat la moartea cea mai crudă
Ca-n al milei sfinte har
Să ne prinzi Isuse iar
Dragostea-ţi cum ne inundă
S-o vedem — şi ne ascultă

C-ai murit în chip nedemn
Şi în chinuri mari nespuse
Prins în cuie sus pe lemn
În al vieţii noi îndemn
Să-ţi dăm viaţa o Isuse
Floarea lacrimilor scurse

Cei de azi îţi mulţumim
Pentru sângele vărsat
Şi Isuse te iubim
Noi viaţa-ţi dăruim
Fii de-a pururi onorat
Căci Tu Doamne ne-ai iertat

Ţie Isus ne-nchinăm
Şi viaţa-ţi dăruim
Iată azi te lăudăm
Şi ne vrem să te urmăm
Ai Tăi Doamne-n veci să fim
Din suflet îţi mulţumim

Glorie o Mire drag
Cinste slavă şi mărire
Al iubirii sfinte prag
Îl vrem astăzi chiar în larg
Veşnic în neprihănire
Să trăim a Ta iubire
04 iulie 20120 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am îmbrăcat în trandafiri...

M-am îmbrăcat în trandafiri
Să fiu şi mai frumoasă
M-am îmbrăcat, dar ce folos...?
Că n-am ieşit din casă.

Am răspândit în jurul meu
Suav parfum, anume.
Timid, vântul mi-a şoptit:
Curaj, te du spre lume

Respiră viaţă şi iubire,
În piept să tragi cu forţă
Şi arzi, iubeşte şi trăieşte
Intens, precum o torţă!

poezie de Elena Bulancea
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complicat de simplu

Să fii simplu e complicat
Intr-o lume complexată
Să pară cât mai simplă
Complicând nesiguri
Simplităţi simple
Cercetând, judecând complex
Tot ce e prea simplu
Disecând maladiv
Un simplu gest
Să-i găsească o condiţie
Căutând pentru simplu
Un complicat motiv
Motivând simplul
In scopuri ce nu sunt înţelese
Prea complexaţi să fie simpli
Simplu e foarte complicat
In lumea complexată
De tot ce e simplu
O nebunie prea frumoasă
Simplitatea de a fi simplu

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea Ta o cânt -- Isus

Îţi cânt Doamne o Isus
Şi viaţa şi Fiinţa
Căci lumină ne-ai adus
Chiar din cerul Tău de sus
Să trăim astăzi credinţa

Eu te laud te slăvesc
Şi ţi-aduc Isus onoare
Căci pe Tine te iubesc
Doamne cât o să trăiesc
Şi-o să umblu pe picioare

Şi iubirea Ta o cânt
Slava Ta de Dumnezeu
Paşii Tăi de pe pământ
Pentru veci al Tău Cuvânt
Căci eşti Domn — eu sunt al Tău

Cânt Isus a Ta privire
Ca o flacără de foc
Viaţa de neprihănire
Ce ne-ai dat-o prin iubire
În Tine să-mi aflu loc

Mersul Tău Isus îl cânt
Şi lucrarea Ta Divină
Trecerea pe acest pământ
Căci al Vieţii Sfânt Cuvânt
Ne e soare şi lumină

Îţi cânt Doamne a Ta-ndurare
Şi smerenia ţi-o cânt
Chiar Isus a Ta plimbare
Când ai fost Doamne pe mare
Însă plin de Duhul Sfânt

Şi-ţi mai cânt a Ta lucrare
Ce-ai făcut-o pentru noi
Să ne acoperi cu-ndurare
Noi de azi dar fiecare
Să fim toţi — de lume goi

Azi blândeţea Ta o cânt
Mila Ta de Dumnezeu
Şi al Tău Isus Cuvânt
Nouă dat pe acest pământ
Să-ţi dăm slavă toţi mereu

Îţi cânt Doamne stăruinţa
Cu care Tu ai lucrat
Să ne mântui dar fiinţa
Cei de azi s-avem credinţa
Prin Tine — un duh curat

Vrem Isus a Ta lumină
Mâna Ta de Dumnezeu
Pentru veci ca să ne ţină
Toţi să fim fără de vină
Unde totul — e al Tău

Glorie Isuse Ţie
Vreau de-a pururi să îţi cânt
A Ta slava-ntreagă fie
În imensa veşnicie
Şi în cer şi pe pământ
02-11-2021 m.

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinzeaca la raport...

Deodată s-a făcut că plouă
Şi că norii sunt veniţi cu pluta
Eu plângeam cu mâinile-amândouă
Doamne sfinte unde duce suta...

Deodată s-a făcut că ninge
Şi desigur că-mi pierdusem ruta
Sufletul din mine mi se stinge
Doamne sfinte unde duce suta...

Deodată sa făcut că-i soare
Ce frumoasă mi se pare sluta...
Inima aflată la strâmtoare
Doamne sfinte ce înseamnă suta...

Deodată s-a făcut că-i noapte
La terasă a venit şi tuta
Eu cu capul doldora de şoapte
Doamne sfinte unde duce suta...

Deodată s-a făcut că-i ziuă
Cu cinzeaca cucerim reduta
Noi ne-am pus să batem apa-n piuă
Doamne sfinte ce înseamnă suta...

Deodată s-a făcut că-i seară
Sticla de pe masă... ne-nceputa
Ni se confesează,-a câta oară?
Doamne sfinte unde duce suta...

Deodată... n-a fost niciodată
A-început cu mesele bătuta
Ne-am trezit în strada desfundată
Doamne sfinte ce înseamnă suta...

Deodată... în local paltonul
L-am uitat, căciula dispărut-a
Vorbele de-ocară îmi dau tonul
Doamne sfinte unde duce suta!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă să rostesc!

La început era Cuvântul
Şi Cuvântul era la Dumnezeu
Şi Dumnezeu era Cuvântul.
Fatidic, simplu, mare adevăr,
Pe care oamenii nici acum nu-l înţeleg.
Dar Cuvântul era însuşi Creatorul!
Cum aş putea eu, parte dintr-o consoană,
Un sunet încă nedesluşit,
O adiere dintr-o literă scrisă cu sânge,
O slovă neterminată pe-un caiet de dictando
Să fiu cuvântul, cuvântul care zideşte?
Cum aş putea să m-adun,
Decât în rugăciune adâncă,
Să ţin cerul de torţi
Şi să-l implor pe Ziditor:
—Doamne, dă-mi sunetul care-mi lipseşte,
Dă-mi fiorul care m-ar preschimba,
Dă-mi jumătatea mea de slovă,
Fă-mă o literă întreagă!
Doamne, te rog, preschimbă-mă,
Preschimbă-mă în cerneala ce iese întreagă
din peniţa Cuvântului şi împrumută-mi,
Împrumută-mi,
Din strălucirea mată a unei vorbe!
Doamne, învaţă-mă să rostesc,
Pune în gura mea... cuvinte!
Fă limba mea un amalgam primordial,
O gaură neagră a universului,
O dimensiune paralelă,
Din care să iasă netulburaţi:
Norii gândului,
Petalele cuvintelor,
Muza poeziei,
Marama adorării,
Puterea tunetului,
Strălucirea stelelor,
Limba mamei,
Vocea interioară,
Cascada timpului,
Filele de carte,
Vibraţiile iubitei,
Sărutul copilului,
Copitele cailor celeşti,
Frumuseţea pământului!
Doamne, te rog: Învaţă-mă să rostesc!

poezie de Gheorghe A. Stroia (25 august 2010)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de dimineaţă...

Te-am îndrăgit atât de mult
Te-am întâlnit şi mi-ai plăcut
Din suflet să te scot nu pot
Pentru iubirea ta aş da tot.

E un sentiment de nedescris
Iubirea ce ţi-o port în suflet,
Numai eu ştiu cât am plâns
Când mă gândeam la tine.

Îmi place viaţa lângă tine
Tu ma iubeşti şi asta-i bine
Eu te iubesc de nu mai pot
Eşti mai dulce ca un tort.

Tu într-una îmi răspunzi.
Ca pe mine mă iubeşti.
Însă eu nu te înţeleg
Şi te fac mereu să gândeşti.

Numai cu tine aş vrea eu să trăiesc
Cu tine aş vrea să înfloresc,
Cu tine să îmbătrînesc
Şi tot cu tine-n Rai să mă găsesc!

poezie de Eugenia Calancea (8 iulie 2017)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc Isus onoare

Îţi aduc Isus onoare
Şi te laud şi îţi cânt
Căci ne-ai dat a Ta salvare
Oamenilor pe pământ

Cânt iubirea ta Divină
Şi eu Numele-ţi cinstesc
C-o viaţă fără vină
Tu mi-ai dat şi te iubesc

A ta milă eu o cânt
Şi iubirea Ta cea vie
Cât voi fi pe acest pământ
Căci privesc spre veşnicie

Îţi cânt Doamne a Ta Fiinţă
Pururea eu te slăvesc
Şi Isuse prin credinţă
Fiinţa mea îţi dăruiesc

Cânt Isus a Ta lumină
Al Tău har ce mi l-ai dat
Căci mă vreau fără de vină
Să fiu Doamne mai curat

Mai aproape azi de Tine
Şi Isus de-al Tău Cuvânt
Să văd ziua care vine
Când ne duci în cerul sfânt

În Lumina Feţei Tale
Fiinţele să ne zideşti
Să ne fii izvor şi cale
Pe braţe să ne primeşti

Să fim Doamne o lumină
Din Lumina Ta Isus
Cu-o viaţă fără vină
Şi un duh Ţie supus

Umple-ne de-al Tău Cuvânt
Să trăim neprihănirea
Viaţa-ntreagă pe pământ
Să ne dărui mântuirea

Ca să fim ai Tăi Isus
În veci şi în veşnicie
Să-ţi cântăm în ceruri sus
Slăvit Numele îţi fie
21,21-01-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaura - sclavă neagră în cerul gurii

Îmi înfig dinţii în negrul tău
în colţul gurii îmi curge
o dâră vâscoasă
de umbră
cu mâinile băgate în zulufii lor
îţi dau copiii cap în cap
trec unul prin altul
în trenul unde stăm faţă în faţă
priveşti ochii mei albaştri
oglindiţi în razale soarelui
ce intră prin fereastra murdară
nu merg cu tine
o să cobor la prima
nu îmi ninge în primăvară
ţi-am spus
am o singură coastă ruptă
e loc puţin în egoismul meu Isaura
sclavă neagră în cerul gurii

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce amărui sărat

Nu pot să înţeleg ce s-a întâmplat
Parfum de liliac si trandafiri
Un aer dulce amărui sărat
Si visele nocturne-mi dau de stiri

În urmă noastră a rămas
Parfumul tău în sticla de topaz
Un scîncet de usă ca un glas
Cafea rămasă în ibric pe aragaz

Si timpul pare a fi oprit în loc
Mă-nvârt în vârfuri nu găsesc
Cărbuni-s negri stinsi în foc
Într-un târziu eu te zăresc

Esti într-un fulg alb de nea
Ce dă târcoale pe la geam
Cu geru-mi desenezi o stea
Tu te asezi tăcut pe ram

Te iau cu ramură cu tot
Te stâng la pieptul meu cu dor
Te asez să te ncălzesc la foc
Eu mă întorc tăcută-n coridor

Lacrimi din ramuri izvorăsc
Un aer dulce amărui sărat
Din lacrimă doi crini ce înfloresc
O inimă doua suflete fată si băiat

Iubire-n frunze si petale
Sărutul cel duios pe frunte
Rămân cu gândurile mele
Izvor de lacrimi sapă-n munte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura de şarpe

Eu râdeam din gaură de şarpe
Şarpele râdea la gura sobei
în timp ce sobarii alergau după caii de lemn putrezit.
Şura plângea!
Plângea plânsul cu lacrimi de şuier.
Mieunau troienele.
Se scăldau buruienile.
Eu râdeam cu capul pe fluier
într-o gaură de şarpe
de un şarpe păzit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce pact făcut-Ai, Doamne, cu Ancuţa?

Căzut-a toamna-n poezie,
aleile sunt ruginite,
cuvântul intră-n amnezie,
inimile ne sunt rănite.

Voia Domnului să acceptăm,
ne spuseră mereu străbunii
dar Doamne, pare a fi blastăm
când se doboară legea firii.

Căci cea pe care ai luat la tine
era lumină şi candoare,
era nevoie de un mâine
copilului să-i fie boare.

Ce pact făcut-Ai cu Ancuţa
s-accepte pasărea cea neagră,
s-o-mbraci în ie şi altiţa
să-i stea pe piept ca o pelagră?

Eu ştiu c-a întâlnit tăcerea,
cea de mister şi făr' de vină,
o lumânare aprinse-n taină
şi s-a lăsat în a Ta mână.

În călimară-s lacrimi arse
şi giulgiul greu ne stă pe suflet,
‘notăm în rîuri somnoroase,
cruci albe-înghit al nostru urlet.

Ne-ai pus anafură-n cuvinte,
femeie-floare, femeie-stea,
ne-ai spus că ceru-i şi-n morminte
şi cartea vieţii e aievea.

(In memoriam Anca Maria David)

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-ai convins...

Ne-ai convins că în păcat
E totală degradare
De aceea Te-am urmat
Cu elan şi consacrare.

Ne-ai vorbit cu grai duios
Să-nţelegem bine starea
De-a trăi cu mult folos
Să primim încununarea.

Te-am crezut de la-nceput
Când ne-ai arătat cărarea
Teama-n noi a dispărut
Când ne-ai dat încredinţarea.

Siguri că suntem salvaţi
Prin lucrarea jerfei sfinte
Nu suntem îngrijoraţi
Când bat vânturi prin incinte.

Acceptăm, iubit Isus
Darul Tău şi-a Ta rostire
Ţara Ta e făr-apus
Şi ne-o dai ca moştenire.

Ne-ai convins şi ne convingi
C-ai venit nu din genune
Ci de Sus ca să învingi
Ce-i cuprins de uscăciune.

Viaţa noastră nu e vis
Ci-i conecţie cu Cerul
Îţi mulţumim că ne-ai trimis
Răspuns, să-nlăturăm misterul.

poezie de George Cornici (8 mai 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!