Înălţare

În lacrima credinţei e-nălţare,
Mă bucur să pot plânge din iubire,
Mă-nalţ spre cerul sfânt, spre nesfârşire,
Din bezna cea adâncă, înspre soare.

Cei ce nu cred, blestem fără lumină,
Se zbat cu neputinţa lor de ură...
Dar omul este sieşi doar măsură,
În lacrimă-i spălată orice vină.

Atât de sus, încât ating înaltul!
E-atât de-aproape clipa izbăvirii,
Iar glasul ce-l aud e-al nemuririi,
Când am iertat, m-am contopit cu saltul.

O clipă am văzut nemărginirea:
E visul cel frumos, aprins pe strune,
Nu-i exaltare, este doar minune,
Iar dincolo de moarte-i doar iubirea...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de lumină

Pereţi... Şi dincolo de ei, tumult,
Furtuna ce răzbate din cuvinte.
Nu le-nţeleg, dar glasul nu mă minte:
Ceva m-atrage... Nevoind, ascult!

Mă legăn... Cineva din neştiut?
Mi-e bine! Deşi nu ştiu cum e-afară!
Ce este foame? Setea n-o să doară!
O voce caldă m-a chemat din nevăzut!

Deodată o lumină m-a izbit,
Sub pleoapele închise, lângă noapte!
La plânsul meu, o muzică de şoapte:
E primul cântec, astăzi m-a vrăjit!

De-atunci un univers am cercetat
Iar orice clipă care o să vină
Mă va atrage-n lumea opalină.
Mi-atât de dor de cântecul ciudat!
............................................................
Dar timpul a trecut cu-adevărat!
De-acestea toate vag mi-aduc aminte.
Petale-n vorbe dragi o să m-alinte?
Dar visul cel de-argint s-a spulberat...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul plânge după tine

Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzeşte
şi inima ta ce mă iubeşte.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
şi ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Şi te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.

poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Boemă şi rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă şă vii,
Să treci pragul vieţii, în valul ceţii,
Al nopţii amnar
Şi robă de stele să-ţi pun peste umeri
De taină şi jar.
Lumina-n clepsidră să-şi cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă şi rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă şi gravă se pierde în mâine
Şi lacrima mea.
Doar eu şi tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
DA!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Boemă şi rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă să vii,
Să treci pragul vieţii, în valul ceţii,
Al nopţii amnar
Şi robă de stele să-ţi pun peste umeri
De taină şi jar.
Lumina-n clepsidră să-şi cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă şi rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă şi gravă se pierde în mâine
Şi lacrima mea.
Doar eu şi tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
DA!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria

Ieşeam în noapte, sus... Pe-acoperiş,
O umbră străvezie în surdină,
Cu paşi plutind şi parcă pe furiş,
Din lună îmi făceam o trambulină.

De-acolo, unde credeţi c-ajungeam?
În cosmos? Da de unde! Vi se pare...
Un salt în timp! Tot pe Pământ eram:
În altă eră făuream cărare.

Giganţii monştri, insulă de jad,
Nemaivăzuţi copaci, sub foc de soare,
Flori vii, suave... Ape-n valuri cad...
În zare plânge marea în splendoare.

Şi când credeam că-i drumul mai frumos,
Tot luna era leagăn revenirii:
Prin geam intra un suflet radios,
În trupul părăsit al rătăcirii.

A doua zi nu-mi aminteam nimic
Sau poate doar o clipă efemeră,
În care colindasem doar un pic,
Prin viaţa asta scurtă, austeră...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibilitate

La orizont e doar iubire
si mă îndrept timid spre ea,
spre clipa mea de fericire
dac-o voi prinde? Voi vedea.

Mi-am luat cu mine şi speranţa
care mă roagă să o cred,
poate acum îmi este şansa
de nenoroc să mă dezleg.

La orizont e doar iubire
si soarele dogoritor,
îmi încălzesc sânge şi rime
umplându-mă încet cu dor.

Din când în când o îndoială
înfiripată-n al meu gând,
îmi dă o stare temătoare
şi mi-o alung cu un surâs.

Totul îmi pare înflorire
în trupul meu cel obosit,
la orizont e doar iubire
şi merg spre ea în ritm grăbit.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picuri de lumină

De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viaţa noastră-ntreagă

Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Şi-a trăit a vieţii lege

Numai Mesia-i izvorul
De milă şi îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare

Doar prin El suntem spălaţi
Prin sângele care-a curs
Chiar din El — să fim iertaţi
Şi curaţi azi prin Isus

El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire

Domnul este Dumnezeu
Şi este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră

Doar acum suntem aleşi
Puşi deoparte şi sfinţiţi
De iubirea Lui culeşi
Sus în cer să fim primiţi

Hristos ne e biruinţa
Noi prin El aici trăim
Şi îi dăruim fiinţa
Ca ai Săi pe veci să fim

Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârşire
Cununa ca s-o luăm
De har plini şi de iubire

Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viaţa fără vină
Înspre cerul glorios

Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toţi să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim

poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de aproape şi totuşi departe

Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte
creştem, ne înălţăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...

Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului,
dincolo de albastrul cerului străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit,
Intru în inima ta
cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme şi gânduri!

Doar luna, rotunda lună,
se iveşte printre norii răsfiraţi de vânt,
Doar luna, rotunda lună,
ne luminează visul plutitor,
pe râul ce ne tulbură elegia peste măsură,
Doar luna, rotunda lună, ne-ngână şoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit.

Totul e soartă, totu-i suspin, clipă,
Totul e un început nesfârşit,
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
Tot mai aproape de tine, de mine, de noi,
Tot ce-a trecut se continuă-n vis,
Atât de aproape şi totuşi departe,
Mă cauţi, te caut
prin adânca privire oglindită în apa din noi...

La capătul timpului
suntem noi -
Departe de zile,
Departe de luni,
Departe de ani,
Pe drumul înspre Lumina Veşnică.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modus vivendi

O clipă este o aripă,
ea nu poate da sufletului
liniştea cerului.
*
Îţi trebuie o viaţă plină,
din clipă
să culegi lumină.
*
Cu certitudine,
clipa îţi poate da strălucire,
dar nu mântuire.
*
Din clipă culegi deseori spini,
iar anii petrecuţi îţi sunt străini.
*
Doar în clepsidră vedem
clipa prezentă,
manifestă atât de puţin,
lunecând spre începuturi
în izvorul divin.
*
Nu uita să aduni clipele,
bunele,
doar în ele stau ascunse
tainele.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături...doar de tine!

Respir iubire, respir amor
În fiecare clipă alături doar de tine!
Respir iubire, respir amor
Iar inima ce-mi bate doar ţie-ţi aparţine!

Părtaş mi-e cerul plin de infinit
Căci sufletu-mi străluce, hrănit de-a ta iubire
Din clipa fermecată când noi ne-am întălnit,
Călăuzindu-mi dragostea spre nemurire!
Alături... doar alături...
Alături... doar de tine!
Respir iubire, respir amor!

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune NU!...

Nu spune NU, când tu simţi DA,
Nu te opune când iubeşti...
Ea îl chema, el refuza
Iubirea ce o tot goneşti...

Nu te mai încărca cu vină,
Păcat nu este când iubeşti...
Lasă iubirea ca să vină,
Nu te opri să risipeşti...

Nu te mai reprima în toate...
Tu mă iubeşti cu suflet pur;
Destinul ne va uni, poate...
S-atingem culmile de-azur...

Hai să zburăm spre fericire!
Deşi, demult nu cred în ea...
Dar cred în dragoste, iubire,
Ce nimeni nu îţi poate lua!

Hai să ne depăşim în toate,
Să fim mai mult de am fost ieri...
Nu doar distanţa ne desparte,
Iubire, vreau şi tu să speri!

Nu spune NU la ce-ţi ofer...
Nu arunca ce ţi se cheamă!
Să nu renunţi, atât mai sper,
Şi de iubire să ţii seamă!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

fixat pe un ceasornic

Prezentul nu
nu ne-ncape, tindem spre dilatări
nostalgici de trecut: «bine mai era» – noi… eh!
… şi visătorii: «las că va fi bine» – ardem unicul aer
singurul trup prelins în vanitate
«Trăieşte clipa!»…. care?… deja trecu!

Să mi se dea un altfel de ceasornic
deşteptătorul să pornească-n viitor – ceru
«gândul responsabil cu speranţa» – dar dacă-i 11:59
şi gata, lepezi trupul
cine şi unde-ţi va purta trezirea?!

Un prezent supraelastic atunci, să vină pe măsură
glăsui «gândul ţiitor de garderobe, mime, gesturi» –
şi cu durerile n-ai teamă?!

Le vei dubla sau… chiar şi râsul!

Pasul stă jumătate-n aer, prezentul când este?
… atât!
Ba nu, şi pleoapa – zise «gândul chimist şi răspunzător
de articulaţii» – ea coboară în trecut
la înălţare deja-i confuzie, nimic din ce era înainte
nimic din ce va fi după…
un flash şi iată doar în el încape şi gând şi faptă
iubire şi agregări
Ne-ar mai putea mira minunea Big-Bang-ului? Da.
Am dorul
neputinţa de a întinde-o mână
spre prieteni, spre lacrima femeii, suspendată
spre coapsa ei, iată ce-ar însemna
prezent!
… incoerenţa nu-i niciodată întâmplătoare!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima albastră

Din liniştea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.

Din tâmpla noastră
doar versul mai grăieşte
lacrima albastră
doar Luna o iubeşte.

Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ţie ţi-e stăpână.

Din iubirea noastră
doar liniştea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.

În dorinţa noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.

Din inima-mi de fată
doar tu cuvânţi cu dor
de vei pleca vreodată
voi şti decât să mor.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur... eu

Mă bucur... eu

... şi mă bucur când plouă, peste flori şi pe crâng
şi mă bucur de raze, uitând să mai plâng,
şi mă bucur de tine, când vrei să-mi priveşti,
ochii de-acum limpezi, ce îmi ameţeşti,
şi mă bucur când vii, pe un drum, doar al tău,
te apropii de mine, peste dor, doar al meu,
şi mă bucur de noapte, de plapuma ei,
cu steluţe pictate, printre mii de scântei,
şi mă bucur de lună, doar ei povestesc,
când sunt tristă pe ziuă, când zâmbesc şi iubesc,
şi mă bucur de rouă, dimineaţa o calc,
şi răcoarea mă iartă, mă îndeamnă să tac,
şi mă bucur de seară, cu al ei asfinţit,
îmi aduce aminte, cât de mult te-am iubit,
şi mă pierd în lumină, când vin dimineţi,
pe un nou răsărit, mă înalţ.... să mă ierţi!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Miracolul verii pe-un ţărm de smarald,
Lumina de aur în aerul cald,
Un cer străveziu, ce te cheamă în mit
Şi marea albastră, dansând în zenit.

Pe plaja întinsă, doar el şi cu ea.
Iubirea de-o viaţă e scrisă în stea.
În paşii nostalgici secundele mor...
Doar apa mai şterge din urmele lor.

Plutind reverie... Se-aude un cânt.
Doar vântul adie... O boare de vânt.
Talazul feeric e vrajă şi dor,
Aripa de vis îi învăluie-n zbor...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

Într-o lume mai nebună
decât mine, decât mulţi,
vremea trece rea şi bună
peste noi şi-un cer de Sfinţi.

Când e umbră cerul plânge
şi plâng suflete în noi,
când e soare se prelinge
dragostea în flori... şi-n noi.

E-o minune ce se-ntâmplă
din pământ dar şi din cer,
lumea este doar adâncă
până-n mări e giuvaer.

O concluzie se trage
din frumosul viu şi simţi,
visele nişte catarge
răscolind multiple minţi.

Totul este cu măsură
şi-acest tot e drămuit,
să ne dea o sinecură...
Cât de mult ne-a răsplătit!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

Copacii ţipă a moarte,
de-atâtea frunze, de-atâtea ploi,
un genocid vegetal...

Un câine urlâ la lună,
fără să-i ceară voie...

Dincolo de gard
e cimitirul
iluziilor spulberate.

Spune ceva, orice, dar nu tăcere,
chiar dacă totdeauna
ne-am înţeles din priviri
şi ai prins orice gând,
în culcuşul palmei,
ca pe un ghem de aur...

Urca-vom pe trepte de versuri:
eu le adun, din vise uitate,
tu le prinzi... Ce joc frumos!

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El e Adevărul Sfânt

Fie-ţi azi la îndemână
Doar Cuvântul Celui Sfânt
Dragostea să îţi rămână
Ca să fii numai lumină
Ţărmuit doar în Cuvânt

Împleteşte-ţi dar viaţa
Azi pe urma Lui Hristos
Treaz fiind în dimineaţa
Ce îţi lipezeşte faţa
Dar în cerul glorios

Fii lumină din Lumină
Condus doar de Duhul Sfânt
El pe braţe să te ţină
Să fii veşnic fără vină
Cu viaţa în Cuvânt

Placă-ţi dar chiar şi mustrarea
Adevărul să-l trăieşti
Ca să capeţi îndurarea
Şi pe veci chiar şi salvarea
Sus în slăvile cereşti

Încrezându-te-n Cuvântul
Sfânt şi viu al Lui Hristos
Tu lucrează dar pământul
Chiar de-l bate azi şi vântul
Ca să fii victorios

Înţelege-ţi dar menirea
Omenirii un sol să-i fii
Căutând desăvîrşirea
Înnodată cu iubirea
Ca s-ajungi în veşnicii

Fii un rob al Lui Hristos
Însă plin fii de credinţă
Având ochii sus nu jos
Ca să fii victorios
De har plin şi biruinţă

Domnul Isus ce-ţi vorbeşte
Prin Cuvântul Lui cel Sfânt
Todeauna tu-mplineşte
Şi Cuvântul îl trăieşte
Cât umbla-vei pe pământ

Nu pe Lege tu să pui
Preţ — ci pune-l pe Hristos
Pe Fiinţa Domnului
Căci fiinţă ca Ea nu-i
Cât umbla-vei aici jos

Pentru noi Legea-i Isus
El e Adevărul Sfânt
Cum alţii pe lume nu-s
C-al păcatului apus
Ne e dat doar prin Cuvânt

Prin Hristos doar se termină
Păcatul — nelegiuirea
El ne scoate la lumină
Şi ne face fără vină
Omorându-ne dar firea

Glorie dar Lui Hristos
Cinste slavă şi onoare
Îi aducem dar de jos
Şi îi mulţumim frumos
Căci ne dăruie salvare
20-10-2021 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât...

Frumoasa mea, cu ochi căprui
O dulce eşti, cum alta nu-i
Şi lasă ca un vers pios
Să te alinte mlădios....
Veni-vor mulţi să-ţi spuie-n versuri
Că te iubesc, şi cum, şi cât:
Vor spune-o mai frumos ca mine,
Dar nu te vor iubi atât!...
Atât?... să-ncerc o-nşiruire!
Spre graţie, spre nesfârşire,
Inalt şi larg şi cât se poate
În paşnic fel, înspre dreptate,
Să vin cu zilnica iubire
În dimineţi, pe scăpătate....

Frumoasa mea, cu ochi căprui,
Tu eşti un înger... eu, hai-hui...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred...

Eu cred uneori că nu ai plecat
spre infinitatea nemărginită
ci ai vrut doar să zăboveşti un pic
pe aleile înmiresmate,
invadate de culorile curcubeului,
pentru a percepe mai bine
trilul inocent al păsărilor,
glasul gingaş al florilor...
Cred că ai vrut să auzi adierea vântului,
să-ţi scalzi ochii în roua dimineţilor de toamnă.
Şi mai cred că ai vrut să mai stai măcar o clipă
cu caii pe care îi iubeai atât de mult,
să le auzi strigătul mut,
să te mai doară o dată suferinţa lor...
Cred că ai vrut să-ţi încarci sufletul
cu toată magia acestei lumi,
iar apoi, eliberată de toată durerea,
îngerii să te poarte spre Soare, spre Lumină,
şi de acolo, încărcată de frumuseţea sufletului tău,
să-i poţi dărui etern Cuvântul
Veşniciei.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!