Am un dor nebun

Piesele se mută singure
Jucând de printre amintiri.
Pe urmele pline-n doruri..
Pătratelor născute-n umbre.

Şi asa am un gând de nebun
Să încalec pe calul negru
Să ies din decorul funebru
Eu, nebunul ce nu mă supun...

Să-mi schimb pentru o regină
Privind-o cu altul în braţe
Viaţa asta a mea ronină
Având iubirea hrană divină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele nebun...

Hai mai mută încă o dată în mine
Să fiu, eu, regele nebun,
Cu chipul înclinat spre tine
Precum, Manole, la zidul lui imun.

Un nebun de lângă piesa albă
Ca într–un joc de şah pe trupul tău,
Din podul palmei tale fără nici o grabă
Să–mi adap năravul ce–mi scapă din frâu.

Eu sunt nebunul de pe diagonală
Cu iubirea presărată în rău,
Pornit în cruciada demnă de finală
Pe câmpia ninsă cu verdele tău.

Printre atâtea turnuri mişcătoare,
Noi să fim un joc de primă ligă,
O partidă plină de candoare,
Unde regina dă şah şi regele câştigă.

Tu eşti regina mea şi eu nebunul rege,
Doi actori de gală cu mantie şi scut,
Pioni pe tabla vieţii unde calul merge
La păscut pătrate spre necunoscut.

poezie de David Ionel Romulus (29 decembrie 2013)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre de curcubeie

Versuri curg de printre nouri
Recitând în refren, doruri..
Nu ai vrea să mi le uiţi
Alergând prin ele, desculţi,

Şi cu talpa cu iz de ambrozie
Să le aprinzi-n curcubeie
Păşind aidoma unei zeie
Prelinsă-n rouă, tandru, femeie!

Că pe o ruginită cheie
Fredonându-şi doina de fier,
Pe crucile din cer de fulger!
Ce mi-s umbre de curcubeie..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah de plumb

Mame de pioni jelesc
Regi mută grotesc,
Nebunul erou joacă,
În pătrat de marmură...

Ture joacă la Stalingrad
Îngheţând pioni pentru mat!
Pătratele se ridică
În placă mortuară...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gângurind

Să pleci din când în când
Să-mi fie dor de tine
Să vii napoi râzând
Să ucizi viaţa în mine
Să fugi cu al meu gând
Prin toată lumea zâmbind
Să-mi stai în braţe gângurind
Să opreşti astrele sticlind
Cu irisul tău cu glas blând
Şi să mă topeşti sărutând
Fruntea şi talpa de heruvimă
Ce-mi cară şi adoră orice patimă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pui de gând

Te căutam printre gânduri
Cu mâna pe tâmplă
In scorburi de ecouri
Şi-am dat de tine pui de gând
Ca o privighetoare cântând

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer mai ceresc

În jungla existenţei mele
printre liane de parfum
te caut ca un nebun
zâmbet cu iz măiastru
mireasmă de albastru

Şi când te zăresc
păduri de umbre se topesc
în ochii ce-i iubesc
cer mai ceresc
şi nelumesc
tuturor cerurilor
ce-n lumea poeziei le zăresc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e iubire...

Poţi tăia o floare in două?
Să o dărui la două femei!
Poţi cu aripă de fluture
Sărutată la altul
Si cu cealaltă săutată la altul si altul
Să zbori să vezi inaltul..
Iubirea e iubire!
E dăriuire in neştire
Intr-o singură fiinţă
Zburând spre nemurire...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind pentru tine

Te colind, iubito, peste toate continentele
Peste toate anotimpurile mele
Peste tot, pe unde sunt suflete singure,
Pe unde sunt târguri sau răspântii, neexplorate
Mă aleargă umbre plăpânde, rupte din noapte
Am picioarele sângerate, iubito de focuri din stele.

Doar lava zării-nfricoşătoare
Mă mai doare sau mi se pare
Şi mă umple toată ziua de splendoare
Eu îţi port gând de bine, iubito,
Sculptat în cuvânt nescris,
Cuvânt – zămislitor de noi lumi,
Cuvânt – scos din graţia divină.
Voi să-ţi încrustez luceferi pe braţe
Ca pe nişte miezuri de lumină.

Sunt însetat de verb, iubito,
Şi de muzici astrale
Visez la nunţi magice
Cu orgi celeste şi abisale
Sunt flămând de tine
Ştii bine, că îmi vine
Să urc crestele cerurilor toate
Şi munţii lunii, pe înserate
Pe copite să-mi iau tină, divină
Din brâuri de lumină.
Eu, bivolul tău alb, dumnezeiesc.
Tu să mi te laşi, trândavă, pe coarne mută.
Şi să-mi fii altarul meu de carne, sfântă.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă enervaţi voi poeţi scadenţi
să-mi rup o coastă să fac pod
peste al vostru prohod
călcând pe voi ca un nebun

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu datorez decât
Ce nu am dăruit...
Datori îmi sunt
Cei ce nu au voit,
Să-mi primească
Fără ceva la schimb

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armăsarul negru

Ecouri de potcoave
Străbat uliţele pietruite
A coamei de bucle
Pe un pervaz de şa

Priveşti nechezatul sălbatec
Al ochilor jinduiţi de galopuri
Prin păduri de amintiri
Cravaşate de şoapte

Zburdând in insomnii
Pe hipodroame ziduri albe
Armăsarul negru fuge
Mereu spre tine!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine nebunul

Nu mă ştiţi, dar o să mă întâlniţi
Căci şi eu odată printre nenumiţi
Am fost pe plajă lângă Prut, uniţi
Şi dintr-o dată apa mi-e tulburată
Cu tatuaje din Siberia adevărată
Urlând că sunt viaţă căutată
S-atunci am aruncat tricoul
Să vadă bolşevicul răzeşul
Ce cântă la Putna tare
Trăiască România Mare

Si toţi miraţi stăteau cuminţi
Vine nebunul Dac, fugiţi!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

scriam pe filă cu negru
gândurile
şi întorcând-o
răsăreau scrise cu alb
pe negru
negările

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credeţi-mă! Timpul nu şterge nimic: amintiri, doruri, dureri, fericiri, el doar le mută dintr-un loc în altul.

citat din Roberto Pellico
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi fie...

Să-mi fie cumva frică... de moarte
O aud în ale voastre şoapte.
Si vreti si oare şi de noapte?
E destulă aici printre fapte...

Si de umbre vreţi oare, cumva...
Le aveţi in spate-ntotdeauna
Cu faţa ascunsă de-mi Luna
E un Paradis de altceva...

Ce aici sub măsti de voi închis
Il cântaţi in psalmi în acest vis...
De a zbura cătărati pe spate
Pe mamă, soţie, copii şi frate...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare cu polen ceresc

La ora la care se termină zilei-n colac, ceasul
Aud iar morţii, poemul, strigând strident pomelnicul.
Cântat de orgi-n oase de umbre cu ritmurile binare
Ce surâzând imi calcă în dans pianul in picioare

Legată cu sfori de fum, de păpusi trase de după uşi
Unde văd maldăre puroi de foi-n recenzii necrofile
Având cod de bare in pupături pe cei sus puşi
Incăltati-n prezervative sparte curgând hemofile.

Cu sânge! Nici gând! Cu salive curgând de substantive
In culori si mirosurile iele de adjective
Culcate pe pianul meu, unde moartea scuipă mereu
Cu critici de după usi ascultând hâzi cântecul meu

Făcându-mă că nu-i zăresc nebun să innebunesc
Cântând pe clapele negre-n pară având cuie in sus
Pe care apăs si le râdu-mi lor prea grifon, nesupus
Scriind cu sângele ce curge despre-mi neamul ce-l iubesc

Pe feţele umbrelor ce după usi cruzi mă privesc
Muscându-mi mâna ce are si o albă plânsă floare
Ce mă priveste cu ochii ei de polen quasar, ceresc
Lasând-o pe pian vibrând când voi fi ucis mut de umbre

Că ea poate v-a zbura, lumii surde să mă povestească
Cât a putut un grifon ronin, nebun să o si iubească
Având cutitele-n spate, cuie de tuş tălpilor batute
înfipte mercur si in trandafiri tricolori-nflorite...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de cerşetor...

Poetul e cerşetor de sentimente
Dar depinde ce face cu ele
Isi hrăneste dintr-o singură palmă iubirea
Sau le dau la schimb cu amăgirea

Şi dacă aceea palmă-i dă pur iubirea
A muzei lui ce-i dăruieşte nemurirea
El ii va dărui,.. singura avere poezia.
Ei, palmei care-l hrăneste cu iubirea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns

De mă vei părăsi adorato
Să o faci prea ascuns, incognito
Să te iubesc şi mult mai tumult
Să-mi fac din dor un prea sfânt cult

Să caut urmele să le ascult
Recitând dezbrăcat şi desculţ
Biblia ce-mi esti pe pământ
Adorând ce eşti să-mi sunt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun la al lumii parastas

De-aş fi cum voi în versuri mă citiţi
Aţi înnebuni, văzând cât de nebun sunt
Căci uneori-s turbat precum un vânt
Dansând în omăt de argint ce-l adoraţi

Din care voi-n oameni vă modelaţi
Şi nedorind să vă aud, mă-mbătaţi
Fugind printre necunoscuţi-n parastas
Să beau din vorba lor "in vino e veritas".

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi cai

Doi cai mi-am înhămat
La trăsura acestui secol perimat.
Unul alb şi înaripat,
Unul negru, bun de alergat.

Calul cel alb este Timpul neînfricat,
Calul cel negru este Spaţiul îndepărtat.
Cei doi cai aleargă pentru mine,
Iar eu îi strunesc, cum pot mai bine.

Alerg, alerg neîncetat fără să-mi pese cu adevărat,
Dacă alergările lor m-au împovărat.
Eu urmăresc cu obstinaţie Iubirea,
Ştiind că mă aşteaptă, cu desăvârşirea.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!