Doi cai
Doi cai mi-am înhămat
La trăsura acestui secol perimat.
Unul alb și înaripat,
Unul negru, bun de alergat.
Calul cel alb este Timpul neînfricat,
Calul cel negru este Spațiul îndepărtat.
Cei doi cai aleargă pentru mine,
Iar eu îi strunesc, cum pot mai bine.
Alerg, alerg neîncetat fără să-mi pese cu adevărat,
Dacă alergările lor m-au împovărat.
Eu urmăresc cu obstinație Iubirea,
Știind că mă așteaptă, cu desăvârșirea.
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.