În inima ta găseşti poezia

Prin ochi sunt reflectate
pe foaie aruncate
cuvinte fără sens
arse de sentimentul dens.
Ce poţi să scrii
când totul pare inutil?
Notiţe orişiunde,
versuri ca şi fluturi speriaţi
de vântul ce suflă prin munţii Carpaţi
precum simţirea ce târâie poeţii
din orice timp şi-n orice loc
căci ea e arborele vieţii, este sacrul foc.
Palpabilă, îndrăzneala găseşte
în cele din urmă calea,
mâna începe să scrie,
abandonată fumegă ţigarea
şi afli a ta poezie
izvorâtă din inima ta purpurie.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptele vieţii

Eu aud şoaptele vieţii,
percep fiecare răsuflare
precum scâncetul copilului flămând,
cerând de mâncare.
Ascult în tăcere
foşnetul ramurei ce scutură frunzele într-un dans
cu mişcări unduioase însoţind vântul în relas.
Simt inima pulsând cu putere
când fiece emoţie înregistrează
o bucată, o notă sau un tril de cintează,
făcând sufletul să-mi vibreze
precum zbaterea de fofeze.
Culeg din străzi sunete, cuvinte şi emoţii
pentru a scrie apoi versuri
ale cântecelor mele, în paginile vieţii.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care îşi doreşte cu adevărat un lucru găseşte o cale, cel care nu, găseşte o scuză. E important să înţelegi că lipsa de concret şi specific te va face să ajungi la 80 de ani orbecăind ca la 16. Să ştii ce vrei este prima condiţie pentru a obţine. Nu te poţi plânge că nu eşti împlinit dacă nu ştii ce te împlineşte şi nu faci eforturi concrete pentru a atinge ceea ce te împlineşte. Este o muncă de căutare, o muncă interioară, însă e important, dacă nu poţi să fii concret, decis şi specific să închizi telefonul mobil, să scoţi internetul din funcţiune, să te duci în vârf de munte singur şi să te gândeşti până iese fum din creier ce vrei cu adevărat. Orice ezitare, orice exprimare vagă, orice ambiguitate se va transforma în muncă de 10 ori mai multă şi mai grea, suferinţă fără sens, lipsa de înţelegere a ta, a vieţii şi a motivelor pentru care an după an în continuare rătăceşti. Cu definirea a ceea ce vrei începe totul. Desenează, cântă, dansează, scrie, mimează, fă orice e nevoie ca să exprimi în mod autentic ceea ce se află în tine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul falsului poet

De vrei să scrii o poezie,
Dar n-ai talent, iar minte... ioc!
Tratează totul ca pe-un joc,
Că nu-i o mare comedie.

Cu rima nu-i o tragedie:
Pe Google poţi să o găseşti,
Dar n-are rost să te prosteşti,
De vrei să scrii o poezie.

Poţi pune gânduri pe hârtie,
În Word sau orice editor,
Şi, cu un spirit novator,
Le pui, apoi, ca o fâşie,
De vrei să scrii o poezie.

rondel de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce pact făcut-Ai, Doamne, cu Ancuţa?

Căzut-a toamna-n poezie,
aleile sunt ruginite,
cuvântul intră-n amnezie,
inimile ne sunt rănite.

Voia Domnului să acceptăm,
ne spuseră mereu străbunii
dar Doamne, pare a fi blastăm
când se doboară legea firii.

Căci cea pe care ai luat la tine
era lumină şi candoare,
era nevoie de un mâine
copilului să-i fie boare.

Ce pact făcut-Ai cu Ancuţa
s-accepte pasărea cea neagră,
s-o-mbraci în ie şi altiţa
să-i stea pe piept ca o pelagră?

Eu ştiu c-a întâlnit tăcerea,
cea de mister şi făr' de vină,
o lumânare aprinse-n taină
şi s-a lăsat în a Ta mână.

În călimară-s lacrimi arse
şi giulgiul greu ne stă pe suflet,
‘notăm în rîuri somnoroase,
cruci albe-înghit al nostru urlet.

Ne-ai pus anafură-n cuvinte,
femeie-floare, femeie-stea,
ne-ai spus că ceru-i şi-n morminte
şi cartea vieţii e aievea.

(In memoriam Anca Maria David)

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine merge prin viaţă fără Dumnezeu, nu găseşte calea spre Rai.
Dumnezeu este lumina vieţii şi a sufletului pe calea eternităţii- Maria Filipoiu / despre credinţă

Maria Filipoiu în citate despre credinţă (23 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul meu fără cuvinte

Iubirea mea, dacă nu voi mai scrie,
Avându-te, măcar o poezie?
Căci tot ce-am scris în versuri, în trecut,
A fost pentru că nu te-am cunoscut.

Iubirea mea, şi cine va să ştie
Că zilnic ne vom fi o poezie,
Al cărei titlu numai tu-l vei pune,
Al cărei conţinut când ţi-l voi spune...

Secret, fără cuvinte, pe muteşte?
Poetul nu mai scrie când iubeşte.
Poetul scrie doar când n-are cine
Să-i pună titlu. Eu te am pe tine.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire şi pământ

Orice om poate a scrie,
Un cuvânt, un gând, un fapt,
Orice simţ uitat în zile,
Fără inima şi leac.

Eu sunt unul, tu esti toate,
Toate cele ce trecură,
Pe lângă a mea gândire,
Peste urma mea flamandă,

Orice om poate a scrie
Când iubirea te frământă,
Şi te leagă în neştire,
De-a iei inimă blândă,

Tu călăuză, pierdut mă simt,
Pierdut de toţi şi toate,
Căci pe al meu pământ,
Se oglindesc păsări călătoare,

Şi nu-mi lasă iubirea,
Să mă m-ai bucur de ea,
Căci iubirea e doar viaţa
Căci iubirea e doar ea

poezie de Andrei Zamfir din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de lumină

Din ochi de copil,
în palmele-mi mici
picături de lumina am adunat,
ca Universul să nu-mi mai pară ciobit
cu ochii-mi obosiţi le-am sorbit,
şi-n cele patru zări, atent şi agil,
cu imensă iubire le-am răspândit.
Sub ploaia picăturilor de lumină să stai,
primeşte-o ca binecuvântare
aici, pe Pământ dacă vrei fă un Rai
gândul bun îţi ofer şi-ţi iau orice frământare.
Sunt eu, un simplu om obosit ce iubeşte
şi-n spirala luminii dansez
căci viaţa pe toţi ne ostoieste
deşi ţesută e în ecosez.
Lasă în urmă dezamăgiri şi dureri
în spirala luminii intră şi tu
încearcă să nu mai faci aceleaşi greşeli
în mânecă ai mereu un atu!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă orice poţi şi orice vrei să faci. Îndrăzneala îţi dă pricepere, putere şi fericire. Începe acum!

citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că pe orice cale, în orice religie, în orice sistem, prin orice guru de mâna a doua (guru făcut de minte, şi învăţăturile ei moarte spirituale ce habar nu are cine şi ce e), preot, şcoală spirituală, etc, etc,. tendinţa ta fundamentală nu este să te regăseşti pe tine, ci să aperi sistemul, interesele lui meschine şi mai ales imaginea gurului, "a şcolii". Nu aţi observat încă asta? Tot ceea ce caută mintea este o imagine cât mai spirituală pentru ea, nu ca să te eliberezi de ea! Libertatea reală începe cu libertatea faţă de gând, indiferent dacă "e al tău" sau a lui Gogu din deal. Atâta timp cât slujeşti la minte şi interesele ei personale/"universalizate" te afli în sclavie.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că pe orice cale, în orice religie, în orice sistem, prin orice guru de mâna a doua (guru făcut de minte, şi învăţăturile ei moarte spirituale ce habar nu are cine şi ce e), preot, şcoală spirituală, etc, etc. tendinţa ta fundamentală nu este să te regăseşti pe tine, ci să aperi sistemul, interesele lui meschine şi mai ales imaginea gurului, "a şcolii". Nu aţi observat încă asta? Tot ceea ce caută mintea este o imagine cât mai spirituală pentru ea, nu ca să te eliberezi de ea? Libertatea reală începe cu libertatea faţă de gând, indiferent dacă "e al tău" sau a lui Gogu din deal. Atâta timp cât slujeşti la minte şi interesele ei personale/"universalizate" te afli în sclavie.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar poeţii

Se cern zile şi nopţi în vâltorile vieţii...
În pagini de vise le plâng doar poeţii
Când versuri aştern gânditori pe hârtie.
Ei ştiu – clipele- s muguri de veşnicie.

Şi ei, doar poeţii, în cărţile lor sfinte
Clădesc noi altare din albe cuvinte,
Ei leagănă pruncul şi-adulmecă floarea,
Iubirea şi-o cântă cât râul, cât marea.

Pe mamă o sfinţesc în zâmbet şi în lacrimi,
Pe sfinţi îi înalţă în rugă şi-n datini,
Biserica- o- mbracă în sfânt tricolor,
Prin vers spun o rugă Bunului Dătător.

În faţa morţii reci, cu doruri efemere
Poeţii, prin cuvânt, dezlega- vor mistere...
Prin vers înţepa-vor prostia şi răul
Şi ca-ntr- un bocet blestema-vor ei hăul.

Pe toate poeţii în cărţile lor sfinte
Le ceartă, le-adoră ca Bunul Părinte
Când versuri aştern visători pe hârtie
Ei ştiu – clipele- s muguri de veşnicie.

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar sărutul nu-l uita

Poţi uita primul sărut sau primii fluturi în stomac,
Poţi uita poala măicuţei cu-al său parfum ambroziac,
Poţi uita prima rafală când vântul te-a doborât
Sau durerea sufletească ce în neant te-a coborât.

Uită răutăţi de om abătute peste tine,
Spre iertare-i primul pas ce doar ţie îţi aparţine.
Uită noaptea fără stele când dorul te sfârteca
Şi-acel timp necruţător ce viitoru-ţi amaneta.

Poţi uita îmbrăţişarea ce ţi-am dat în zori de zi,
Ori dorinţele murite sub acele grele lespezi,
Poţi uita sau pierde-n hău filele din cartea vieţii,
Doar surâsul nu-l uita, e Craiul Nou al Dimineţii...

E Luceafărul de zi ce deschide o fereastră,
Unde tronează iubirea pe o aripă albastră...
Surâsu-i cheia de aur ce deschide inima,
Schimbă clipa în bucurie, linişteşte patima.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul are un sorginte

Nu am lăsat iubirea-mi să vezi,
Aşa cum inima o simte...
Nu mereu zorii au fost limpezi
Şi poate au lipsit cuvinte...

Cum fluturii zboară prin livezi,
Aşa-i iubirea, ia aminte...
Nu am lăsat iubirea-mi să vezi,
Aşa cum inima o simte...

Poate te-am certat dar tu să crezi
Că totul are un sorginte
Pentru a păstra frunzele verzi
Şi-a ţine-n suflet cele sfinte,

Nu am lăsat iubirea-mi să vezi...

rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divertisment prin existenţă

În lacrimi scriu confesiune către dezamăgitul om din viitor,
Că tot ce punem în iubire e teama unui muritor.

Mă leg de spirit prin speranţă, căci prin speranţă
voi putea să mor,
Azi sunt o pasăre măiastră, şi mâine sunt un vierme în ogor.
Un torturat pe veci, în necredinţă, căci în credinţă sigur am să mor,
M-am aruncat în propria fiinţă, ca să rezist prin simplul abandon.

Mă las purtat de valul gândurilor rele ce sap în mine şanţuri ce mă dor,
Triumf mârşav asupra vieţii mele, căci mi-e sortit să sufăr ca şi muritor.
Sunt blestemat să simt orice durere, căci prin durere omul nu va piere,
Dar lasă răni din ce în ce mai grele ce naşte-n în mine un alt om.

Sunt suspendat de voi prin suferinţă ca să mă sinucid apoi de dor,
Şi incapabil să rămân în lume mă retrăiesc într-un minut minor.
În toate cele ce-au să vie şi-n toate cele câte-au fost
Supremul adevăr rămâne... eu sunt un simplu muritor.

Suntem sortiţi prin existenţă la joc murdar... de creator,
Ruleta vieţii se termină când moartea-i vine-n ajutor.
Un fel de cacealma a vieţii, capriciul unui ziditor...
Divertisment prin existenţă e planul lui de viitor.

poezie de Vasile Şerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milionarii nu mai au nevoie neapărat de mine. Nici cei fericiţi şi nici cei care au dobândit succesul şi sunt perfect mulţumiţi de viaţa lor. Misiunea mea e să lucrez cu cei cărora le e greu. Asta înseamnă că nici mie nu o să îmi fie uşor. Dar decisiv a fost gândul şi sentimentul că poate, prin munca mea, oamenii vor simţi aceeaşi revelaţie pe care am simţit-o şi eu. Acel sentiment extraordinar că deja ai şi eşti totul, doar că va fi nevoie de ceva timp ca să începi să şi materializezi în lumea fizică comoara ce deja se află în tine. Acesta este cadoul pe care dacă îl pot da oamenilor, vreau să fac asta cât trăiesc. Să ştii că deja totul e în tine, că nu e nevoie să te stresezi şi grăbeşti. Lasă tot trecutul în urmă. Defineşte visurile, obiectivele şi dorinţele. Stabileşte de asemenea clar ce anume nu mai vrei să trăieşti, ce vrei să nu se mai regăsească niciodată în viaţa ta. Şi apoi începe să munceşti. Imaginează-ţi că în această viaţă poţi avea totul. Şi nu la sfârşitul vieţii ci în 5-10 ani de acum. Orice vârstă ai, sigur mai trăieşti 10-20-30-40 de ani. Merită să investeşti 5 ani ca tot restul vieţii să fie dincolo de tot ce îţi poţi imagina? Să îţi dezvolţi personalitatea, să fii, să te simţi şi să ai totul? E asta o miză pentru care merită să rişti totul?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paginile din mine

Versuri fără rimă, somn fără de vise,
Bucurie fără zâmbet, file goale,
Sunt paginile din mine, clipe arse
Aşezate-n ierbare autumnale.

Sunt galbene pagini ascunse-n culise,
Bucăţi de efemer şi cer nepromise,
Versuri fără rimă, somn fără de vise,
Bucurie fără zâmbet, file goale.

Fragilităţi din călcâiul lui Ulise
Şi orgii din serbările saturnale,
Lanţuri de fier şi corzi albe de mătase
Retrăiesc în amintiri orientale...

Versuri fără rimă, somn fără de vise...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot eu

Pleacă de aici.
Ce faci acolo?
Aş da orice
Şi totul...
Dar inima mucegăită
Praf prea mult s-a pus pe ea
Aşteaptă clipă potrivită
Stai...
Pleacă din viaţă mea.

Tristeţea nici nu e simţită,
Nesimţirea spală orice păcat
Dar păcate nu există
Şi concluzia nu e rea.

Totul are niciun sens.
Sensul vieţii nu,
Nu, nu, nu, nu,
Nu stă cu mâna-n san
Că nici eu n-am apucat,
Ajută viaţă asta de om sărac
Cu duhul şi toată simţirea lui.
Viaţă s-a dus de mult
Şi stă fix într-un cui.

Atârna acolo.
Aşteaptă cheia.
Nu există.
Bună!
Mă bucur că te-am cunoscut.

poezie de Alexandru Theodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este extraordinară, în sensul în care actul sexual este extraordinar: în timp ce, iar nu după. De îndată ce te aşezi în afara vieţii şi o priveşti din afară, totul se năruie, totul pare amăgire, ca după isprava sexuală. Orice plăcere este extraordinară şi ireală şi tot aşa stau lucrurile cu orice act al vieţii.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uit că fără tine nu mai pot

Chiar dacă altuia îi sunt mireasă,
Cu-al tău sarut, eu veşnic mă voi îmbrăca,
Şi-atunci, când dorul, pe suflet mă apasă
Eu, pe sub piele port, iubirea ta.

Mereu absentă, când viaţa-ţi pare fantezie,
Purtându-ţi frigu-n ochii verzi,
Căci calea către răsărit imi e pustie,
Trăgându-mi soarta în zăpezi.

Fatomă sunt, cand viaţa mea prin viaţă-ţi umblă,
Si nu mai ştiu, ce să-ţi mai spun că sunt,
Căci fără tine-s fără umbră,
Şi nu îmi gasesc locul pe pământ.

Cu-n ochi te văd, şi totuşi esti departe,
Când teama-mi face noaptea-n zi,
Tinându-mă legată, de viaţă si de moarte,
Crezând, că fără tine voi muri.

Când mă priveşti, imi sare inima din piept,
Iar ochii-mi verzi te caută prin casă,
Amintindu-mi, ce lung e drumul unde-aştept
Să-ti spun doar tie da, şi să îţi fiu mireasă.

Mai trece-o iarnă, apoi o vară,
Şi-n lume moare aproape tot,
De când, in inimă mi-am pus, tot frigul de afară,
Să uit de noi, să uit că fără tine nu mai pot!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!