Să nu dispreţuiţi

Să nu dispreţuiţi, cumva, ţăranii,
Ei ostenesc, oricând, pe orice vreme
Şi-mpuţinându-şi, pe ogoare, anii,
Voi nu aveţi de foame a vă teme.

Să nu dispreţuiţi, cumva, minerii,
Ei dăruiesc, prin munca lor, lumină,
Riscând, în beznă, pierderea vederii
Şi rămânând, ades, pe veci, în mină.

Să nu dispreţuiţi, cumva, zidarii
Ce-nalţă locuinţe cu temei
Şi-n schimbul unor modice salarii,
Ajung să se zidească-ades pe ei.

Să nu dispreţuiţi, cumva, şoferii,
Ei fac, întruna, faţă vieţii grele,
În iureş pe şosele de mizerii
Şi chiar rămân, adesea, pe şosele.

Să nu-i dispreţuiţi pe cei ce-asudă,
Spunându-le că-s mai puţin şcoliţi,
Căci traiul lor înseamnă numai trudă...
Şi-n general, să nu dispreţuiţi!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu dispreţuiţi vinul, dispreţuiţi beţia!

citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeilor mici să nu le pese că-s dispreţuiţi?

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai oamenii vrednici de dispreţ se tem a fi dispreţuiţi.

citat celebru din La Rochefoucauld
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa m-a învăţat că nu greşelile sunt motivele pentru care suntem dispreţuiţi sau chiar urâţi, ci însăşi calităţile.

citat din Bernard Berenson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, câţi oameni sunt cu multă ştiinţă de carte care trăiesc ca vai de capul lor, luptându-se cu nevoile vieţii şi nebăgaţi în seamă, ba poate chiar dispreţuiţi de alţii care nu ştiu carte, dar au bani?!

Ioan Slavici în Mara (1894)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu dispreţuiţi sensibilitatea nimănui; sensibilitatea fiecăruia e propriul său geniu.

citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii ascund din slăbiciune, şi din frica de a fi dispreţuiţi, înclinările lor cele mai scumpe, cele mai statornice şi cele mai virtuoase.

citat celebru din Vauvenargues
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum am fost feriţi atunci să nu ajungem nenorociţi şi mici, nedreptăţiţi şi nedemni, asupriţi şi totuşi dispreţuiţi, aceasta va fi o veşnică glorie pentru acei care au avut menirea să o îndeplinească!

Nicolae Titulescu în Inima României – discurs din 1915
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un păcat capital

Ce trudnic încropesc o poezie
Gândind la egoiştii păguboşi,
Loviţi de sorţii cei mai nemiloşi:
Bărbaţii-mbolnăviţi de gelozie...

Urâţi din veac, sunt nişte păcătoşi
Cu sufletu-nrobit de-o erezie,
Nevolnici schingiuiţi în fantezie,
Dispreţuiţi – bărbaţii preageloşi

Nenorociţi în veci neconsolaţi,
Nevrednici să le dăruieşti iubirea,
Distrugători de visuri şi destine

De demoni sângeroşi manipulaţi
Ce le refuză mârşavi dezrobirea
Şi te pândesc din beznă şi pe tine!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care sunt săraci şi nu vor să se însoţească decât cu cei bogaţi, sunt urâţi de acei pe care-i evită şi dispreţuiţi de acei pe care-i urmează.

citat clasic din Oliver Goldsmith
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai faceţi sex dacă nu simţiţi. Asta duce la pierderea respectului de sine. Aşa ajungeţi să vă dispreţuiţi pe voi, atunci sunteţi târfe cu certificat de căsătorie, şi să îl urâţi pe cel cu care o faceţi şi care devine un violator cu certificat de căsătorie. Învăţaţi să spuneţi nu. Că nu simţiţi, că nu vreţi... Aşa se dobândeşte respectul de sine şi respectul bărbatului vostru.

Ovidiu Dragoş Argeşeanu în Jumătatea mea, femeia (noiembrie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe bună dreptate, politicienii sunt la ora actuală dispreţuiţi. Ceea ce uităm de multe ori este că ei n-ar fi putut ajunge unde sunt dacă nu i-am fi crezut, dacă nu le-am fi luat de bune promisiunile, dacă nu ne-am fi lăsat păcăliţi. Dacă nu i-am fi votat.

Radu Paraschivescu în Cum gândesc politicienii (Cum? Gândesc politicienii?!) (iunie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii aveau nevoie de un tratament, şi nu să fie dispreţuiţi. La fel este cazul cu toţi infractorii, întrucât nu cred că nici un infractor este născut infractor. Modul cum au fost crescuţi, societatea care i-a format i-au făcut infractori. Şi, de vreme ce mintea lor este de la început răufăcătoare, este nevoie să le schimbi întreg felul lor de gândire. Nu este de folos să-i înlănţuieşti, să-i arunci în puşcărie, să-i baţi. Asta nu înseamnă nimic. Trebuie, pur şi simplu, să le aduci aminte că dacă sunt infractori, vor fi infractori pentru totodeauna!

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia lui nu

Toată ziua lumea-i cu ochii şi urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiţiei umane să nu care cumva să tac
mai tare decât ceilalţi să nu care cumva
una să nu care cumva cealaltă însă eu îmi
văd liniştit de treabă în ferma mea de
cuvinte şi fantome şi nu mă pot abţine
şi noaptea-s fericit că-s român

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia lui NU

Toată ziua lumea-i cu ochii şi urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiţiei umane să nu care cumva
să tac mai tare decât ceilalţi să nu care
cumva una să nu care cumva cealaltă
însă eu îmi văd liniştit de treabă
în ferma mea de cuvinte şi fantome
şi nu mă pot abţine
şi noaptea-s fericit că-s român

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (21 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suspin

— Un suspin adânc Mă prinde
şi vă spun cu-atâta greu:
Unul dintre voi Mă vinde.
— Doamne, nu cumva sunt eu?
— Iată ceasul suferinţei.
Voi să vă rugaţi mereu.
Însă vai de cel cu-arginţii!
— Doamne, nu cumva sunt eu?

— Voi sunteţi ca piatra rară.
Numai unu-i asmodeu,
suflet rânduit să piară.
— Doamne, nu cumva sunt eu?

— Voi aveţi comori bogate.
Însă el, vrăjmaşul Meu,
astăzi le-a pierdut pe toate.
— Doamne, nu cumva sunt eu?

Astfel în amurgul rece
murmura Isus cu greu.
Şi spuneau toţi doisprezece:
— Doamne, nu cumva sunt eu?

Deci şi noi, când El ne spune
că-ntre noi e-un fariseu,
să şoptim în rugăciune:
— Doamne, nu cumva sunt eu?

poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăstarul

S-a deschis o nouă lucrare şi un nou altar
Şi Dumnezeu lucrează, sădeşte un nou vlăstar
O nouă putere cerească se ridică pe pământ
Sub autoritatea puternică a Duhului Sfânt.

Ploaia cerească îl udă adesea să crească în sus
Mlădiţa verde, lăstarul luminii, lăstarul lui Isus
Dacă-l vedeţi cât este de mic, de firav şi fragil
Dar şi ştiţi că Dumnezeu îl va creşte ca pe un copil.

Şi-l va întări şi-l va binecuvânta şi-l va face roditor
Şi-l va înmulţi, îl va curăţi şi-i va veni în ajutor.
Să nu dispreţuiţi acum începuturile cele slabe
Aşa este sămânţa, un fir când iese din boabe.

Un fir fragil ce trebuie păzit de vânt, de frig şi ocrotit
O lucrare ce se înalţă în lumină, în dragoste împletit
Ca să crească şi să-şi croiască prin viaţă menirea
O lucrare a Domnului Hristos ce aduce iubirea.

poezie de Constantin Sferciuc (9 august 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există 2 entităţi distincte, nu cumva asta afirmă Orice minte care se dă drept Sinele? Există o astfel de utopie precum persoana şi Sinele? Nu cumva asta afirmă Orice minte care se dă drept Sinele? Şi nu cumva ar fi aceasta apogeul dualităţii? Nu cumva persoana este o entitate iluzorie, de vis? Şi atunci care e valoarea de adevăr a afirmaţiilor ei? Dacă simţi, contemplă asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde am greşit?...

În mod cumva neaşteptat,
Un autor de prin Apus
M-a acuzat de plagiat...
Şi eu ziceam că l-am tradus.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

balans

…nu cumva
aerul ne respiră, lumina ne consumă, toate
din jur ne folosesc, fiecare lucru
după trebuinţă ia din noi?!
…nu cumva banii cumpără din noi cursul lor
ceasul ne plimbă pe limbile lui precise
într-o idioată «tanana»
un fel de paparude invocând ploile
sau neploile pământului care ne posedă
…nu cumva acest cumva este
bumerang căutându-mi tigva, genunchiul,
talpa?

careva mi-a spart blidul, altcineva
mi l-a înlocuit, acesta de pe urmă
i-o farfurie, nu mai este opacă, văd
reflectându-se lingura mărită şi
în drum spre mine micşorându-se –
balans asimetric, «nu cumva»-ul inundă
iar momentul: supa mă soarbe…
cine va spăla

observ toate acestea parcă… detaşat
dintr-un unghi pieziş
nu cumva…?!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!