Să nu disprețuiți
Să nu disprețuiți, cumva, țăranii,
Ei ostenesc, oricând, pe orice vreme
Și-mpuținându-și, pe ogoare, anii,
Voi nu aveți de foame a vă teme.
Să nu disprețuiți, cumva, minerii,
Ei dăruiesc, prin munca lor, lumină,
Riscând, în beznă, pierderea vederii
Și rămânând, ades, pe veci, în mină.
Să nu disprețuiți, cumva, zidarii
Ce-nalță locuințe cu temei
Și-n schimbul unor modice salarii,
Ajung să se zidească-ades pe ei.
Să nu disprețuiți, cumva, șoferii,
Ei fac, întruna, față vieții grele,
În iureș pe șosele de mizerii
Și chiar rămân, adesea, pe șosele.
Să nu-i disprețuiți pe cei ce-asudă,
Spunându-le că-s mai puțin școliți,
Căci traiul lor înseamnă numai trudă...
Și-n general, să nu disprețuiți!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.