E vremea iubirii

Atâţi de ELE cât şi EI,
În ecuaţii efemere,
Vor după Valentine's DAY
Şi româneasca-mperechere,

Păstrând acolo-n mintea lor,
De la cei mari pân' la copii,
Doar împlinirile de-amor
Reverberate-n sindrofii,

De parcă zici că-n lumea lor
Toţi ai lui Eros corifei
Sunt mână-n mână şi se vor
Actori prin onomatopei

Escamotând de pe tarabe
Nenumărate inimioare,
Precipitându-se în grabă
Să şi le dea în dormitoare

Ca parte a euforiei
Şi a primarelor instincte
Şi ca motiv al bucuriei,
Lăsând deoparte cele sfinte,

Ca-n toată-această nebunie
Fiind de-acord să se îmbete
Cu fericirea, dar să fie
Destul şi pentru Dragobete!

poezie de Alexandru Hanganu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În politică

De ce atâţi nedemni
De funcţii mari au parte
Şi toţi acei ce-s demni
Se ţin mereu deoparte?

epigramă de Franz Grillparzer din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Dragobete

Din zei fiind coborâtori,
Din "Sburători" cu negre plete?
În Faur, toţi sunt iubitori,
De Dragobete.

Zeu al iubirii şi de-amor,
Cu dragoste să ne desfete
Că toată lumea are-un dor,
De Dragobete!

Feciorul Babei Dochia,
Iubeţ de tinere şi fete,
În Dacia, azi - România:
Năvalnicul Drăgobete!

Având mult lipici la fete,
An de an îşi pune-n gând,
Le ia pe toate la rând,
De Dragobete.

Azi, multe păsări ciripesc,
Cu triluri dulci să ne desfete
Că toate azi se logodesc,
De Dragobete.

Matinale păsărele,
Compunându-şi notele,
Azi, primele fac chiar ele,
Dragobetele.

Chiar astăzi, moşu' cocoş
Are barba, tenul roş!
Le-au înroşit fetele,
Făcând Drăgobetele!

Fete ce-n fiori visează
"Zburător" bălai la plete,
Cu sfinţenie-l serbează
Pe Drăgobete!

Prin păduri, cântând şi-n joacă,
Băieţii cu fetele,
Veseli şi voioşi, să facă
Dragobetele!

Printre săruturi cu foc,
Băieţii şi fetele
Sunt voioşi că musai fac
Dragobetele.

Cântând, culeg mulţi copii,
Flori de noroc în buchete -
Ghioceii timpurii -
Pentru copile şi fete,
De Dragobete.

Băieşii şi fetele
Culeg viorelele
Şi-adună brânduşele,
Făcând Dragobetele.

În ţiţeiche, cu toptanul,
Se dau toţi - băieţi şi fete,
Să fie uşori tot anul -
De Dragobete.

La hora mare jucând,
De fâlfâie-opregele,
Fetele-n horă cântând,
Dragobetele!

În hora mare, sus-săltat
Fâlfâind opregele,
Toate fetele-au jucat
Cu... Drăgobetele!

poezie de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrăm în lumea celor mai mari stele. Dar atenţie: cele mai mari stele nu sunt neapărat şi cele mai strălucitoare de pe cer! Asta înseamnă că nu sunt uşor de observat, iar astronomii au făcut eforturi pentru a le determina caracteristicile. Stelele cele mai mari sunt destul de îndepărtate de Soare.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor actori figuranţi şi căsătoriţi

Cum ies din teatru simultan
Prin viaţă mână-n mână,
El joacă roluri de sultan,
Ea scene de... cadână.

epigramă de Ion Arcaş din Satiricon. Un sfert de veac (iunie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă mai vreau vegetarian

Cum toate mi se par acuma fade,
Când toţi cei mici se vor mereu mai mari,
Cum sunt sătul de oameni cumsecade,
Cum fac să-nghit ceva parlamentari?

epigramă de Alexandru Hanganu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit

Viata dă în pârg şi coace aurii fructe moi,
Însă coasa morţii le ia pe cele mai de soi,
Lăsând în spate fantome sau stafii
Case, ruine, orfani sau copii.

Cel ce a pus deoparte pentru el n-are nimic,
Cel ce-a luat de la alţii sau doar un calic,
Îşi iau rămas bun dar ar mai sta,
Nevrând să dea ochii cu soarta cea rea.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raluca: Suntem destul de mari să nu ne mai jucăm cu vorbele, Mihăieş.
Mihai: Dar încă destul de mici să credem că-n lumea asta coruptă, ignorantă şi murdară a mai rămas un locşor şi pentru visătorii incorigibili. Pentru noi.

replici din Noaptea teilor vrăjiţi de Pavel Coruţ
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricine îşi petrece viaţa fără suferinţe excesive fizice sau psihice a avut soarta cea mai fericită pe care o putea găsi, el şi nu acela care a avut parte de bucuriile şi plăcerile cele mai mari. Oricine vrea să măsoare fericirea unei vieţi după acestea din urmă are un criteriu cu totul fals, pentru că bucuriile sunt negative;că ele ne pot face fericiţi e o iluzie pe care o hrăneşte şi înteţeşte invidia, pentru că ele nu sunt resimţite pozitiv, spre deosebire de suferinţe;acestea sunt criteriul fericirii în viaţă, prin absenţa lor. Din ceea ce am spus se înţelege că trebuie să evităm să obţinem plăceri graţie suferinţelor, fie acestea doar virtuale, pentru că plătim astfel negativului şi himericului în loc de pozitiv şi real. Invers e un câştig să sacrificăm plăcerile pentru a obţine astfel eliberarea de suferinţe, şi asta din acelaşi motiv.

Arthur Schopenhauer în Arta de a fi fericit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predispoziţia la taină

Să mă condamn în turnuri de moschei
la tras de limbă clopote-ortodoxe
în timp ce-n gări sordide se tund chei
şi restanţieri se-mbată trist prin boxe.

Să m-angajez la îngeri blonzi şi bruni
pe post de recuperator de soartă
când pentru nunţi găseşti doar popi bătrâni
şi câinii disperării-mi bat la poartă.

Dar vechiul gol tot scurmă ilicit
şi-n suflet parcă port găleţi cu smoală,
de-o viaţă tot încerc să ies din mit,
dar anticii regizori se răscoală.

Şi-atunci mă plimb escamotând dureri,
ca un episcop într-o ocnă rece,
purtându-şi facla marii lui tăceri
prin spaţiile pustii prin care trece.

Nu mai visez decât un hoit suav,
tu nu-mi mai eşti pe mintea mea stăpână –
amfibiu timp, căzând în scâncet grav,
ca organistul beat ce dă din mână...

Pe sub pământ boierii merg la trap
spre sindrofii,-n conace în ruină,
dar servitori tot intră-ntr-un dulap
şi ies în alte timpuri, fără vină.

Mai cade din poveste câte-un lord,
din anotimpuri cresc poteci de umbră,
acolo, sus, în far, bate-al meu cord,
rămas fără de mine-n noaptea sumbră.

Şi peste toate umblă Dumnezeu,
papucii lui de pânză urlă-n stele,
doar singuri ei, arhanghelii de seu,
mai fumegă la gândul tainei mele.

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

de Dragobete -
mână-n mână în parc
tinerii studenţi

haiku de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ernest Hyde

Mintea mea era o oglindă;
Ea vedea ceea ce vedea, ştia ceea ce ştia.
În tinereţe mintea mea era doar o oglindă
Într-o rapidă maşină zburătoare,
Care prindea şi pierdea bucăţele din peisaj.
Apoi, cu timpul,
Crăpături mari au apărut în oglindă,
Lăsând lumea de afară să intre înăuntru
Şi lăsând sinele să privească în afară.
Astfel se naşte sufletul, în durere,
O naştere cu câştiguri şi cu pierderi.
Mintea vede lumea ca pe un lucru aparte,
Dar sufletul simte lumea de-o esenţă cu el.
O oglindă crăpată nu reflectă imagini –
Şi aceasta este tăcerea înţelepciunii.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angajată la mânăstire

"Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele",
C-aproape toţi, dintre cei sfinţi,
S-au înfruptat din ele!

epigramă de Alexandru Hanganu din ziarul "Viaţa Buzăului" (17 martie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ales incinerat

El a făcut aproape tot
Să iasă tot mereu la vot
Şi uite că şi după moarte
El tot de urnă are parte.

epigramă de Alexandru Hanganu din Cimitirul vesel (2000)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din câţi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copii. Am şi al treilea motiv: acest om mare trăieşte în Franţa, unde suferă de foame şi de frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înfăţişate nu sunt de ajuns, ţin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, pentru că şi acest om mare a fost cândva copil. Toţi oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puţini îşi mai aduc aminte.)

Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ, Dedicaţie (1943)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul provocat

C-o tipă, agăţată cam uşor,
La care mulţi i se-nvârteau în jur,
Când vru să scrie un roman de-amor,
S-a descărcat stiloul prematur...

epigramă de Alexandru Hanganu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsă impresie

Cum e tăcut, cu toţii îl vorbesc,
Că vorbele în gât i se opresc,
Dar zici că-i avocat de meserie,
După un gât sau două de tărie.

epigramă de Alexandru Hanganu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu adevărat importantă e fericirea. Veţi spune: ei, bravo, mare descoperire! Toată lumea e de acord cu asta! (Aproape toată lumea; sunt unii, feriţi-vă de ei, care fac pe grozavii şi dispreţuiesc fericirea.) De fapt, sunt foarte puţini cei care dau importanţă cu adevărat fericirii. Aleargă dupa nişte surogate, unele plăcute, altele plicticoase, la care acced sau nu, dar care în cele din urmă se dovedesc insipide. În cele din urmă. Acest "în cele din urmă" anulează retroactiv toate agrementele, toate vanităţile, prestigiul şi puterea de care vei fi avut parte. Sigur, povestea aceea cu cămaşa fericitului nu e decât un apolog fără cine ştie ce relevanţă. Tot sigur este că marile lipsuri sunt teribile piedici în calea fericirii. Însă nu insurmontabile. După cum plăcerile, huzurul, îndestularea sunt, dar nu negreşit, propice fericirii. Totul depinde de felul cum sunt primite. Acestea sunt arhiştiute, repetate de milenii. Le repet şi eu acum. Arhistiute, dar in fond nu prea stiute.

citat din Alexandru Paleologu (21 septembrie 2011)
Adăugat de kissbruneta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru un tip însurat (de Valentine'Day)

În astă zi cu inimioare,
Cu miss-uri, kiss-uri şi surâsuri,
Să-i duci soţiei... lăcrimioare,
Iar tu să mergi voios la... râsuri!

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nebunie

Nebunia este începutul bucuriei fără motiv.

definiţie aforistică de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

După război, amăgirile sunt infinit mai mari decât împlinirile.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!