Lăcrămioare (Convallaria majalis)

Când eu eram departe, prin alte ţărişoare,
Din ochii dragei mele căzut-au lăcrimioare;
De-atunci, în faţa casei, în fiecare an,
Cresc mii de lăcrămioare, c-un míros diafan.

poezie de George Budoi din Elogii florilor (23 ianuarie 1995)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urătura dragei mele

Cum eram aproape "mort"
La revelion în pat,
Bluza ei cu fir de tort
Tare m-a mai tort-urat!

epigramă de Emil Ianuş din Festivalul "Cât e Buzăul de mare", Ediţia X-a, Tema: Cireaşa de pe tort (9 mai 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supliciul revederii tale

Citeam cuvinte împreună
te-am recunoscut de-atunci
de-atunci de la ultima noastră întâlnire
de-atunci dinainte de noi de acum
de-atunci de când am inventat iubirea

te iubesc în limita literelor
care pot forma o infinitate de cuvinte

îţi decupez privirea şi
mi-o cos pe încheietura mâinii
pentru a scrie poezii...

pătrunzi pe holul prelung
răpit în fiecare privire
de infinitatea iubirii mele
de fiecare dată când te văd
te reflecţi în pupila mea
asta înseamnă că te port în mine?

poezie de Mălina Elena Grigoriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger bălai

(Mariei-Izabella)

Eram atât de copilă
o copilă singură rătăcită prin lume
iubită a vânturilor cu flori
din miazăzi
și a furtunilor cu lăcuste
din miazănoapte

am vrut să cresc
să fiu cea mai mare umbră
să îmbătrânesc
să-mi crească aripi cu riduri
m-am rugat mult
Lui i s-a făcut milă
de copila răpusă de un val
și i-a dăruit un înger bălai
într-un zece cireșar
să-i fie candelă
să-i fie far
lumină prin noaptea vieții

mi te-a dăruit pe tine copilă
și de-atunci îmbătrânesc frumos
în fiecare floare
în fiecare răsărit
în fiecare toamnă...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu o ploaie din pulbere de stele
Ce luminează drumul în calea dragei mele,
Aş vrea să fiu poteca din cale-i şi, tăcut,
La orice pas ea face eu talpa să-i sărut.

poezie de George Budoi din Poezii (1 martie 1995)
Adăugat de Georg Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înţeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii şi îi privesc cu interes prin geamul din faţa casei mele. Cred ca fiecare duce ceva bun cu sine, şi, dacă nu sunt toţi la fel, de vină sunt împrejurările care diferă de la individ la individ. Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare.

citat celebru din George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei mele

Când o curtam ‒ eram pe valuri –,
Îi dedicam doar madrigaluri;
De când mi-e soaţă, e o dramă:
Îmi iese numai epigramă...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (17 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluziile mele

Când eram tânăr odată mi-am făcut şi eu iluzii,
Şi nu una, o mulţime, fără teamă de confuzii;
Însă una câte una, pier iluziile mele,
Tot aşa cum dimineaţa pier pe cer mulţimi de stele.

poezie de George Budoi din Poezii (27 ianuarie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii Bertei

Nu luaţi în seamă ochii mult lăudaţi, faimoşi,
Voi, ochi ai dragei mele, prin care-o adiere
Mai lină ca-nserarea se tulbură şi piere!
Vărsaţi asupră-mi noaptea vrăjită, ochi frumoşi!

Ochi ai copilei mele, voi adorate-arcane,
Cu magicele peşteri v-asemui într-adins
Unde comori de nimeni ştiute joacă stins,
De umbre-acoperite,-n letargice mormane!

Adânci şi mari sunt ochii copilei şi ascund,
Ca tine, Noapte-ntinsă, lungi scăpărări de foc
Cu Dorul şi Credinţa-mpletite la un loc,
Ce, pătimaş ori candid, scânteie în străfund.

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Pe lespedea din faţa casei
Stăteam, copil şi tu copilă,
Hipnotizat de forma coapsei
Şi de mirosul de zambilă.

Desculţi, cu mâini îngemănate,
Pe strada fără de lumină
Ne sărutam pe săturate
Făr-a simţi vreun fel de vină.

Ne erau buzele flămânde...
Eram olar, erai argilă,
Cu degetele tremurânde
Te modelam, să-mi fii Sibilă.

... Pe lespedea din faţa casei
Doar amintirea stă, senilă...
Cu ea, un fir în faţa coasei,
Stau eu... visându-te copilă.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care m-a plagiat

Din grădina casei mele,
Mulţi furat-au floricele;
După cum odată-am spus:
Mai contează-un hoţ în plus?!...

epigramă de George Budoi din Plagiere şi Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (16 octombrie 2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au scurs aproape zece ani de când soţii Dursley s-au trezit cu nepotul lor în pragul casei, dar Aleea Boschetelor se schimbase prea puţin sau chiar deloc. Soarele răsărea tot din faţa aceleiaşi grădini ordonate şi lumina numărul 4 de pe intrarea principală a casei familiei Dursley. Se târa apoi spre sufrageria casei, care rămăsese neschimbată, ca pe vremea când domnul Dursley auzise acele ştiri îngrozitoare despre bufniţe şi alte ciudăţenii.

citat din romanul Harry Potter şi piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După fructe se cunoaşte pomul (Iisus): fiecare specie face fructe şi seminţe după felul ei

În stejari nu cresc măsline,
Nici în roşcovi mandarine;
Nu fac brazii portocale
Şi nici carpenii curmale.

În salcâmi nu cresc cireşe,
Nici în plopi nu cresc măceşe;
Nu fac paltinii banane,
Nici mestecenii castane.

Nu fac gârniţele prune,
Iar din tei n-aduni alune;
În goruni nu cresc căpşuni
Şi nici piersici în aluni.

Nu fac viţele smochine
Şi nici duzii clementine;
Nu cresc rodii în anini,
Nici lămâile-n măslini.

Nu fac vişine scoruşii
Şi nici mure corcoduşii;
Nu cresc nucile-n platani,
Nici caisele-n castani.

Nu fac zmeură mălinii,
Nici fistic nu fac smochinii;
Nu cresc áfine-n cătínă,
Nici migdale în glicină.

Nu fac struguri porumbarii,
Iar gutui nu fac arţarii;
Nu cresc în magnolii pere,
Nici în sălcii nu cresc mere.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii negri

Ochii negri, faţa albă,
Păr întunecat şi mare,
Inima - un sloi de ghiaţă.
Alte semnalmente: n-are.

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul sărut

Era caniculă-n frumoasa vară
Ce-mi vine-n minte dintre amintiri,
Natura îţi cerea să o admiri
Acolo, la bunicii mei, la ţară.

Eram elev, cred că prin clasa şaptea,
Iar ea era mai mică doar c-un an
Şi a văzut în ochii mei alean
Când a plecat, l-a-ntrecere cu noaptea.

A mai trecut o zi şi-o dimineaţă
Şi, fără ea, în suflet m-a durut,
Eram pierdut, eram neviu în viaţă

Când, dintr-odată, ea a apărut;
Cu buzele întinse strâns în faţă,
Am sărutat-o. Primul meu sărut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sparg cu pumnul nuci

Din pridvorul casei pitulat sub nuc
Ori de câte ori ochii îmi arunc
Pe maidanul de sub porumbişte
Se zăreşte-o casă-n satul de restrişte.

Goală este casa, uşa e din piatră
Raită-i dau şacalii ce la lună latră;
Uşa stă deschisă până-n clipa când
Va intra în casă trupu-mi putrezind.

Loc în faţa casei nu-i decât de-o cruce,
Ce mi-or pune-o alţii după ce m-or duce,
Însă spaţiul casei pentr-un trup inert
Este mult prea mare, asta este cert.

Zilnic la trezire-n faptul dimineţii
Sorb tot mai avid din nectarul vieţii;
De pridvorul casei sparg cu pumnul nuci
Şi nu bag în seamă pădurea de cruci.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, un poem de iubire

Când treci pragul casei
"te iubesc!" vreau să auzi
şi când paşii ţi-i porţi prin toamnă
fiecare pom să-ţi de-a bineţe
cu un "te iubesc!".
Pe scările urcuşului zilnic
"te iubesc!" să-ţi răsune în urechi.
Şi în faţa ferestrei lovite de ploaie,
când ochii ţi-i vei clăti
vei afla cât pot eu iubi.
Nu, nu sunt în cărţile păstorite,
Sunt aici, la tine în minte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNEI SĂRBĂTORITE

Astăzi ochii dragei mele
Au sclipiri ca niciodată;
Şi-n rochiţa cu bretele
E aproape.. dezbrăcată.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu se compară cu strălucirea de bucurie din ochii unui copil sărac când primeşte un dar pe care ştie că părinţii lui nu-şi permit să i-l ofere. În ochii lui este o explozie de lumină, care izvorăşte din sufleţelul lui, şi toată faţa îi înfloreşte.

aforism de George Budoi din Aforisme (27 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din vis

M-am furişat
În sufletul tău, odată,
Când ai uitat ochii deschişi...
Am păşit temător,
Cu mare grijă,
Să nu-ţi scutur
Rimelul de pe gene...
Apoi am coborât,
Sau am urcat, nu ştiu,
Căci era pre multă lumină
Şi eu pluteam,
Şi era cald şi bine...
Oriunde priveam
Erau oglinzi infinite,
În care mă reflectam, eu,
Deşi erai tu...
Şi nu ştiu
Dacă eram treaz,
Sau mai degrabă visam,
Aşa că m-am aşezat
Pe prispa casei tale,
Care era aidoma
Cu prispa casei mele,
Şi am adormit în vis,
Şi am visat în vis,
Iar tu erai peste tot,
Învăluind cu tine
Sufletul tău,
În care eu am intrat,
Doar aşa, pentru că ai uitat
Odată
Ochii deschişi...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul trandafirului de sub stele

Sub un cer cuprins de noapte,
Într-o vară oarecare,
S-a născut povestea care
Plânge-n gândurile mele
Şi se spune doar sub stele
Printre şoapte.

Nu e tristă, nu-i nici lungă,
Nici nu ştiu cât e poveste,
Căci, în mintea mea, ea este
Încă vie-n cuvântare
Şi-mi provoacă -o frământare
Îndelungă.

E aşa: eram pe-o stradă,
Cea a visurilor mele
Mai nebune, mai rebele,
Când privirile-mi hai-hui
Au văzut doi ochi căprui
Ca pe-o pradă.

Te-am urmat pe unde timpul
Traversa prin intersecţii
De alegeri şi direcţii
Ce lipseau pe harta mea,
Dar erau... şi-aşa trecea
Anotimpul.

Visul îşi curmase firul
Când, în fine, te-ai oprit
Şi, mirată, m-ai privit;
Eu... ca piatra de hotar...
Înlemnisem. "Am un dar:
Trandafirul".

Am fugit. De-atunci, oricând
Îmi apari prin visuri, eşti,
Într-o lume de poveşti,
Cea c-un trandafir în mână,
Sufletului meu stăpână,
Aşteptând.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!