Vacanță cu bucluc
Mare, bucurie mare, a rămas o săptămână,
Până plec la Marea Moartă în frumosul Israel,
Să mă bălăcesc în valuri doar cu soața mea de mână,
Să uităm de rău, necazuri, să ne recreăm nițel.
Pregătiri, valize pline, am ascuns și o căpșună,
Preparată chiar de mine, pe verandă în secret,
Când deodată telefonul ca turbat într-una sună.
Era soacra care-mi spune, că și-a luat și ea bilet.
A căzut pe mine cerul, dracului s-a dus vacanța,
Îmi plesnea de ciudă capul, jugulara îmi fierbea,
Nu am înțeles vreodată cum născuse Baba-Cloanța,
O prințesă... bunăciune, cum era nevastă-mea.
Am plecat, pierdeam biletul, dar speram la o minune,
C-o să-și rupă unghiuța, de la mână sau picior,
Sau umblând pe-acolo lela, va găsi compasiune,
La vreun moșneguț din State, de o babă amator.
Cum stăteam întins la plajă văd că lumea se agită...
Imediat apare-n goană o salvare din pământ,
Când mă duc, o văd pe soacră de-un cearșaf acoperită...
A dat ortul... spune unul. Eu pe loc mă înspăimânt.
Jale mare la nevastă, însă eu sunt mai pragmatic.
Trebuie sicriu metalic, acte multe, aprobări,
Bani o groază, tevatură, când, un bătrânel simpatic,
Mă-nvăță să-i fac mormântul pe aceste așezări.
Nu mă costă, e mai simplu, nici nu-mi trebuie sicriu
Un cearșaf și-o simplă groapă, însă m-am gândit îndat'.
Nu mă risc, că-n țara asta (și sunt sigur că toți știu),
Mort un Om de-adevăratu'... la trei zile a-nviat.
poezie de Nicu Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vacanță
- poezii despre timp
- poezii despre soție
- poezii despre soacre
- poezii despre țări
- poezii despre zile
- poezii despre telefon
- poezii despre săptămâni
- poezii despre spaimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

... și era duminică
când m-am trezit era dimineață
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era și Dumnezeu printre ei
de undeva dintr-un colț
mă privea ca pe un străin
mi- a scanat trupul gol
întins pe masa acoperită
cu un cearșaf alb
mi-a contabilizat bătăile de inimă
și pe fundalul acela de liniște deplină
s- a aplecat peste mine
și mi-a șoptit
"nu e foarte rău
linișteste-te..."
când am deschis ochii
instinctiv
m-am uitat pe fereastra întredeschisă
cerul era plin cu păsări...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre lumânări
- poezii despre instinct
- poezii despre inimă
- poezii despre dimineață
- poezii despre Dumnezeu

Lucian: Bine, bine... Deci, rămăsesem singur în navă, iar în final, plictisit de atâta singurătate, am decis să ies în oraș, deși cred că aș fi procedat mult mai bine dacă aș fi rămas în continuare liniștit în navă. Pentru că, ajuns aici, evident, am căutat-o pe Lia, însă la ușa camerei ei se afla deja Sid. Ea l-a întâmpinat zâmbitoare și l-a invitat să intre. Însă nu au stat mult înăuntru. Iar când au ieșit, ea l-a luat de mână, ba l-a și sărutat, deși, e adevărat că numai pe obraz.
Maria: Deci, asta-i tot?! Doar pentru atât ești tu atât de trist?
Lucian: Păi, ți se pare puțin?
Maria: Sigur! Cine știe ce au discutat ei doi în cameră, deci, l-a sărutat pe obraz în semn de recunoștință. Și eu aș fi procedat la fel în locul ei, chiar dacă Nick ar fi fost de față în acel moment.
Lucian: Chiar ai fi procedat astfel? Și?!
Maria: Și nimic! Nick trebuie să înțeleagă că așa sunt eu, am o fire năvalnică, deci, nu are motive să fie gelos, iar el este soțul meu; cât despre tine, tu ce motive ai? Să vedem! De moment ce presupun că încă nu i-ai spus nimic Liei...
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic.
Maria: Luci, te bat! Când ai de gând să-i spui?
Lucian: Nu știu, blondo...
Maria: Păi, vezi?! Atunci, ce pretenții mai ai?! Cât despre faptul că ea l-a luat de mână, nu văd nimic rău nici în asta! Și eu te-am luat pe tine acum, nu de mână, ci de braț, până am ajuns aici, în părculeț.
Lucian: Serios?! Chiar m-ai luat pe mine de braț? Tu?!
Maria: Da, pentru că te opreai după fiecare doi-trei pași.
Lucian: Ciudat, nu-mi amintesc partea asta!
Maria: Păi, parcă erai în transă...
Lucian: Bine, e posibil să mă fi luat de braț... Dar vezi, eu m-am plimbat de multe ori cu ea, însă numai o singură dată am luat-o de mână, iar atunci i-am cerut voie. Și nu cred că Sid a procedat astfel. De fapt, el sigur nu i-a cerut voie, pentru că ea l-a luat pe el de mână!
Maria: Zău, Luci, te legi de orice amănunt, cât de minor ar fi el... Serios, n-ai motive să te porți astfel!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre zâmbet, citate despre tristețe, citate despre sărut, citate despre soț, citate despre singurătate, citate despre sfârșit, citate despre recunoștință, citate despre posibilitate sau citate despre plimbare

Care e rostul vieții mele?
Mă duc cu copiii în centru, unde sunt toți adunați
Și cu mine vine Paul și cu încă vreo doi frați.
Primarul vrea să ne dea de-ale gurii... cum zic unii...
Și se-ngrămădesc cu toții, mai ceva decât fac hunii.
Multă lume-i adunată și-ndată apare-un zvon
Ca primarul vrea s-anunțe o știre de la balcon:
,, Pachetele sunt puține!" spune primarul mulțimii.
Oamenii se-mping, se calcă, de parcă-i sfârșitul lumii.
Mă uit cu compătimire, când la unul când la altul,
Nu-mi explic, decât că-n spate, toți îl au pe necuratul.
Asta este viața noastră, ăștia sunt ai mei români,
Hoții ne furară pâinea, ne trateaza ca pe câini,
Am ajuns azi, plini de ură și suntem foarte săraci
La timona țării noastre, n-avem cel mai bun cârmaci.
Cei ce ne conduc azi, țara, sufletul ni l-au ucis,
Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis.
Nu ne-aude nimeni plânsul, suntem săraci și bolnavi
Pentru cei ce ne conduc, noi suntem doar niște sclavi.
Vreau să dăm mână cu mână și să dăm afară hoții,
Să fim unul lângă unul și să ne unim cu toții.
Să stârpim răufăcătorii, cei ce ne iau biruri grele,
Vreau să știu cât mai degrabă, care-i rostul vieții mele?
Nu mai suport umilința, vreau să trăiesc și eu bine,
Vreau măcar un an de zile, să fie și ei ca mine,
Să vadă cât e de greu să nu ai bani pentru pâine
Și să te gândești cu groază, iar la ziua care vine.
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (7 august 1999)
Adăugat de georgeta

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre pâine, poezii despre știri, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet sau poezii despre sfârșitul lumii
* * *
când ai nevoie de dragoste nu ți se dă dragoste.
când trebuie să iubești nu ești iubit.
când ești singur nu poți să scapi de singurătate.
când ești nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în brațe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toți plecați.
când ești la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândește-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aș mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ține cu mine.
înțelege-mă, iubește-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversație,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai știm că sexul e o junglă.
să ne atașăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primește dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubești nu ești iubit.
când ești la pamânt nici o femeie nu te cunoaște.
poezie de Bogdan Stavăr
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre singurătate, poezii despre sex, poezii despre nefericire, poezii despre jocuri, poezii despre gelozie, poezii despre femei sau poezii despre cunoaștere

Când ai nevoie de dragoste
când ai nevoie de dragoste nu ți se dă dragoste.
când trebuie să iubești nu ești iubit.
când ești singur nu poți să scapi de singurătate.
când ești nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în brațe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toți plecați.
când ești la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândește-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aș mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ține cu mine.
înțelege-mă, iubește-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversație,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai știm că sexul e o junglă.
să ne atașăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primește dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubești nu ești iubit.
când ești la pamânt nici o femeie nu te cunoaște.
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dileme
A căzut o frunză și-am călcat-o verde,
Nu știu de o doare și nici de mă vede,
Rămasă în urmă a-nceput să moară,
Eu pășesc agale să nu mă mai doară.
Cred că vine toamna sosind dintr-o parte
Cu răzlețe lacrimi în cer adunate,
Încă-i cald spre seară și e uscăciune
Și plutesc prin aer miresme de prune.
Nu știu și nu-mi pasă cum este afară,
Tu nu ești cu mine și n-ai fost de-o vară,
Ai plecat voioasă cu o dimineață
Fără stropi de rouă pe flori și verdeață.
Nu erai mâhnită și nici supărată
Cu-al meu braț de vise te-ai pierdut deodată,
Am rămas cu luna să vorbesc în noapte
Când și când îmi spune cât ești de departe.
Pustiit în mine m-am prins de-a mea mână,
Nu vreau să fiu singur când mă ceartă luna,
Îmi vorbesc în șoaptă când aștern poeme,
Să-nțeleg femeia când iubind se teme.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre supărare, poezii despre seară sau poezii despre rouă

NIHIL SINE DEO ?
Sunt doar unTaur, dar n-am fost vițel
și nu m-a născut Vaca, nici Madona.
Madona nu-i o Oaie, nici eu Miel,
ba, chiar mi-aduc cu oamenii nițel
pe soră-mea o cheamă Anemona,
să fie oare de-a lui Luchian?!
Nu cred, că nu suntem din Botoșani,
așa cum Sfântul nostru, cel mai cel,
nu este chiar de loc din Timișoara,
e din Dobrești, ce Bara-Bara-Bara,
că doar n-om fi cu toți din București,
să prindem funcții cu venituri grase,
sunt ca un melc, nu-mi treb'e șapte case
și nici terenuri, nici ferme de pui,
eu sunt modest, ce ferma calului!
De Valul lui Traian, am cam scăpat,
vin alte catastrofe la palat,
să măture ciclonic ce-a rămas...
Tu ce faci, iar bagi degetul în nas?
Te uiți cu-n ochi și ești într-o ureche,
ai ochelari de cal, căluș în gură,
de ce nu ieși s-aștepți la cotitură?
Întreb retoric, nu vreau un răspuns,
că cei de sus, se-nchină și mai sus,
și ne-așezăm supus peste supus,
sperând s-ajungem până la Iisus...
Și sigur vom ajunge, da-n sicriu,
și știu prea bine, că degeaba scriu,
mai știu că dacă n-ai încă doi ani,
nu trebuie să-ți dea guvernul bani,
ești un mucos, care te piși pe tine,
peste doi ani, o să trăiești mai bine,
bine'nțeles, de n-ajungi la spital,
acolo e cel mai sordid local,
ți-e frică să te mai îmbolnăvești,
vitezele salvării-s ca de dric,
și-i o minune dacă mai trăiești,
când dă cafeaua-n foc, peste ibric,
și fac friptură din copilul mic,
când acul de seringă-i singular,
când stetoscopul este secular,
când medicii învață la fe-fe,
și fac sterilizarea-n nes-cafe,
când omul este animal de turmă,
când viața lui, cu zile i se curmă...
Cu-n secol cred că am rămas în urmă!
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre moarte, poezii despre medicină, poezii despre învățătură, poezii despre zoologie sau poezii despre viteză
Copil încă
E ziua mea de-ncepător, ca-ntotdeauna;
tot mi se spune, de-altul, ce să fac,
debusolat,
mai rău decât în prima zi de viață,
de când zac,
când nici nu mă știam de c-aș fi existat
și tocmai de-aia, de atunci mă-nșirui boroboață-n boroboață
într-una, într-una.
Întreb din nou, plictisitor, aproape enervant,
ce oare mă așteaptă iar
și n-am niciun răspuns
de la Părinte...
veșnic tot reînvăț abecedar
și-s tot neajuns,
rămân mereu cu aceeași minte,
un minuscul de aspirant...
Strig, vreau, în gura mare, altă și alta, jucării
și nu am bani îndeajuns,
nu îmi pot ține nici acum un echilibru;
cad, ca apoi să mă ridic,
iar dacă mult, ceva, îmi place, îl țin ascuns;
cum cu plecările de-acasă, cu schimbat limbă, de un "déjà vu"
să iau, din alții, pic cu pic,
tot de la cap, copilărind copilării.
Doar e, se pare, o mare diferență; timpu' e mai scurt un pic,
chiar fiecare zi și noaptea-i și ea scurtă
și parcă-s păcălit de cei din jur,
ce nu-mi mai spun copil,
așa cum sunt; că stau și-acum în dormitor pe burtă
și câteodată mai înjur...
nu simt, din propriul mine, cunoscut, niciun exil!
Sunt sufletul la fel de pur, am rămas neînțeles, tot mic!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre schimbare, poezii despre păcăleli, poezii despre jucării, poezii despre gură, poezii despre existență sau poezii despre copilărie
Acum nu mai vreau să fiu nici în New York, nici în Londra, nici în Moscova! Nu mai vreau să-mi petrec șapte ore pe zi pe drum într-un oraș mare, oriunde aș avea nevoie să mă duc. Pe când, din București, munții sunt la două ore, marea la trei ore. În plus, cum călătoresc mult la concerte, întotdeauna îmi ia foarte puțin să ajung la aeroport, în 15 minute sunt acolo. Din punctul ăsta de vedere aveți unul dintre cele mai bune aeroporturi pe care le-am văzut vreodată. Am stat și m-am gândit: în ce țară mai găsești toate aceste lucruri laolaltă? Hmm, Moscova nici măcar nu are mare. Iar când locuiam în Anglia, îmi lua trei ore să ajung la aeroportul Heathrow. Așa că Bucureștiul mă eliberează. Și dacă aș putea, aș vrea să locuiesc într-un sătuc din România.
Eduard Kunz în Jurnalul Național (10 februarie 2013)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre București, citate despre timp, citate despre oraș, citate despre munți, citate despre minute, citate despre România sau citate despre New York

Sinuciderea lui Don Juan
În noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut
Am înțeles că sunt un om pierdut,
Și-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis
Cu propria-mi legendă-n manuscris...
Dar când pe catafalc mi-au așezat
Cadavrul de amant încornorat
Și-am înțeles că faima mea de Don Juan
N-a fost decât un simplu titlu de roman,
M-am revoltat că marea nedreptate,
Ce mi se pregătea-n eternitate,
Mi-o consfințea chiar lașitatea mea
Că n-am ucis-o mai întâi pe... Ea...
Și-n timp ce zece popi mă prohodeau
Și-o sută de femei mă blestemau,
M-am răsucit în lada mea de lemn
Și-am înviat, ca și Cristos... solemn!...
Și-așa,-nsoțit de popi și de femei,
M-am îndreptat din nou spre casa Ei...
Dar când am dat cu ochii iar de Ea -
Femeia... tot pe mine m-aștepta!...
Și, cum era firesc, ne-am împăcat!...
Iar popii-n cor au binecuvântat
Miracolul, că - deși mort - eram tot viu,
Și-n locul meu intrase Moartea mea-n sicriu!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre lemn, poezii despre lașitate, poezii despre creștinism sau poezii despre celebritate
Plec și te las
O să plec și-o să te las,
Deși inima mi-e grea;
Vreau să-mi iau doar bun rămas
Și să merg pe calea mea.
Nu-mi cere să mă opresc
Ăsta e destinul meu,
Nu e chip să-l ocolesc,
Că mi-e dat de Dumnezeu.
La ce bun să mă mai cerți,
Să mai plângi, să mai suspini?
Știu că nu o să mă ierți
Și-o să fim ca doi străini.
Însă până când vom fi
Tu bătrână, eu bătrân,
Chiar de nu ne vom vorbi
Amintirile rămân.
Și poate într-o altă viață
Ce cu mine-ai s-o petreci
Îmi vei spune verde-n față
Că e rândul tău să pleci.
poezie de Octavian Cocoș (8 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre reîncarnare, poezii despre plâns, poezii despre iertare sau poezii despre amintiri

Un compas
Dacă nu mănânci o trântă,
Nu poți să obții ce vrei
Și nici pasărea nu cântă,
Altceva pe limba ei
Dați-mi numai un compas
Fără să greșească gradul
Și vă-ntorc eu lumea într-un ceas,
Mai ceva ca Stalingradul
Și să nu mă scoateți din sărite
Zicea săritorul la trapez
Că dacă-mi iau zborul din termite,
N-o să mai aterizez!
Eu îmi fac călătoria
La bilet cu preț întreg
Nu știu cum călători ea
Cu un soț așa de bleg!
A zburat la circ o fiară
Fără vreun amendament
Avionul tău de seară,
Este de bombardament
Este ora cinci și zece:
M-am uitat la termostat
Fierbințeala lumii trece
Dintr-un stat într-un alt stat
Nici un lucru nu atârnă
Până la pământ degeaba
Când te-nhami să cari o bârnă,
Nu mai cochetezi cu graba
Nu mai da cu cai în mine
Când asculți muzici de Bach,
Calul de bătaie ține
Cât remiza la un șah
Nici un cal, nici altă piesă
Nu vor fi căluți de mare
Adâncimea e, prințesă
Doar o simplă adunare
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zbor, poezii despre greșeli, poezii despre ceas, poezii despre aviație sau poezii despre Johann Sebastian Bach

Mi se pare oribil
Când soarta s-a îndrăgostit de mine
nu știam nimic despre ea,
mare lucru nu știu nici acum,
eu am gândit toul pe înălțime
ca pe o coloană ce nu se mai termină
și am rămas așa să privesc dezinvolt cerul,
să mă prefac în pământ
cum se spune la învățătura creștină,
dar mi se pare oribil
și nu mă mai gândesc la nimic,
prea mă îmbăt în deșertăciune
și nu beau un vin ca omul
care-și scuipă-n sân,
să nu-l vadă moartea
căzut în letargie spirutuală.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime

"Vacanța Mare", grupare satirico-umoristică
Penibilul e prea de tot,
Nu sunt nici critic, nici nătâng,
Să fiu simpatic n-o să pot,
Atunci când trebuie să plâng!
epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vacanță, epigrame despre vacanța mare sau epigrame despre plâns

La greci
am plecat la mare toți,
tata, mama, frați, nepoți
și-am mai luat într-o mașină
o cumnată și-o vecină
încă zece verișori
Si-am plecat la mare-n zori
zdup în mare la grămadă
unul caută sub apă
pe cel mic luat de-un val,
ce s-avântă către mal
în șezlonguri așezați.
toată ceata la povești
ai uitat și unde ești
a da... la greci!
seara la o masă mare,
pe-o terasa oarecare
unul vrea cafea cu lapte,
altul vrea platouri late
toate fructele de mare
și salate orientale
și când ziua se încheie
ne-nșirăm pe o alee
care ajunge întâi la kart.
cerul e debusolat!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre tată, poezii despre mamă, poezii despre lactate, poezii despre fructe, poezii despre cafea sau poezii despre Grecia
Scrisoare de la tata
Când ziua de mâine va veni fără mine,
aș vrea să nu plângi.
Știu cât mă iubești,
că te gândești la mine,
mie îmi va fi dor de lume.
Când umbra mea nu va mai fi pe pământ,
vă rog să întelegeți,
că nu m-am risipit în vânt.
Îngerul a venit, m-a luat de mână,
apoi mi-a spus că sunt sfârșit
și trebuie să-l urmez,
să las aici tot ce iubesc.
Când am făcut pasul eram o lumină rece,
lacrima-mi căzuse peste lume.
Am zis în sine că totul trece,
La fel se uită ochiul nevăzut, un nume.
M-am gândit la voi, copiii mei cum ați crescut,
la tot ce v-am împărtășit;
cred că o să-mi crească aripi în necunoscut
și o să mă văd în umbra voastră,
de-atât cât v-am iubit.
M-aș întoarce pentr-o clipă
să-mi iau rămas bun,
lacrima să mi-o ridic din lume,
fie cât o bătaie de aripă.
vezi mai multe poezii de: Camelia Oprița
poezie de Camelia Oprița din BOEMA - Revistă de Literatură și Artă Nr. 147 (mai 2021)
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre aripi, poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre sfârșit, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

Totul era simplu pentru mine: dacă te târăști, vei fi strivit; nu mănânci, vei muri, dar nu în mâinile mele (mâinile-mi erau pretutindeni de când o întâlnisem pe Alice H.; mă simțeam neajutorat de răspunzător de când mi se întâmplase să mă aflu în Academia Brera sau la petrecerea profesorului H. la care nu participasem niciodată; la drept vorbind, lucrurile acestea n-au survenit nicidecum din întâmplare; am încercat să-i spun asta, însă de bună seamă că m-a înțeles greșit; va fi crezut că-i explicam cum un bărbat și o femeie își sunt predestinați unul altuia și era destul ca s-o înspăimânte; în realitate, nu m-am gândit niciodată la ea ca la o femeie, cel puțin nu ca la femeia mea și nici nu sunt sigur că era femeie, deși nu părea să fi fost altceva; mai mult, îmi dădeam seama că n-o interesam în niciun fel; dacă se afla acolo, era fiindcă se gândea că aveam eu nevoie de ea într-un fel; nu sunt sigur dacă nu cumva aveam nevoie ca ea să aibă nevoie de mine; în orice caz, de fiecare dată când o părăseam, eram plin de bucurie, invers de cum se întâmpla de fiecare dată când o vedeam pe T.; de fapt, T. mă făcea să mă simt stânjenit; le făcea tuturor viața grea, inclusiv ei înseși).
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre femei și bărbați, citate despre viață, citate despre spaimă, citate despre responsabilitate, citate despre realitate, citate despre profesori, citate despre mâini sau citate despre moarte

Marea Cea Mai Mare
Ne-am dus, eu și sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la țărm am început să căutam un locșor pustiu și liniștit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenușie;
Lua dintr-un sac praf de sare și-l arunca în mare.
"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."
Am mers până când am dat de-un golfuleț.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ținea-n brațe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr și-l arunca în mare.
"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."
Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un pește mort
Și, cu infinită grijă, depunându-l iarăși în apa mării.
"Nu putem face baie-n fața lui," a spus sufletul meu,
Acesta este un filantropist."
Și-am plecat mai departe.
Am ajuns într-un loc unde un om își urmărea umbra pe nisip.
Veneau valuri uriașe și i-o ștergeau,
Dar el tot continua îndârjit s-o urmărească.
"E un mistic," a spus sufletul meu, "Hai, să-l lăsăm în pace."
Și-am plecat, și-am mers până când am văzut un om care, tăcut,
Aduna spuma mării și-o depunea într-un potir de alabastru.
"El este un idealist," a spus sufletul meu,
"În nici un caz nu trebuie să ne vadă goi."
Și-am tot mers. Deodată, am auzit o voce plângând,
"Aceasta este marea. Aceasta este marea cea adâncă.
Aceasta este mare cea vastă și atotputernică."
Iar când am ajuns în locul de unde venea vocea am văzut un om
Cu spatele întors spre mare și cu o scoică la ureche,
Ascultându-i acesteia murmurul.
Și sufletul a spus, "Să mergem mai departe. Acesta este un realist,
Omul care întoarce spatele întregului pe care nu-l poate cuprinde
Pentru a da atenție unui fragment.
Am mers încă mai departe. Și într-un loc buruienos, printre pietre,
Era un om cu capul băgat în nisip.
I-am spus sufletului meu, "Putem face baie, el nu ne poate vedea."
"Dimpotrivă," mi-a răspuns sufletul, "E cel mai letal dintre toți.
Acesta este un puritan."
Atunci o tristețe mare s-a lăsat pe chipul sufletului meu
Și-n vocea lui.
"Să plecăm," a spus, "Pentru că nu există niciun loc
Îndeajuns de ascuns și de singuratic unde să putem face baie.
Nu vreau ca acest vânt să-mi ridice părul auriu
Sau să-mi dezgolească pieptul alb,
Nu vreau ca lumina să-mi dezvăluie goliciunea trupului sacru."
Așa că am plecat să căutăm Marea Cea Mai Mare.
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre trup și suflet, poezii despre început, poezii despre zahăr, poezii despre urechi sau poezii despre tăcere
Biletul de noroc
Iubita mea, care mă-nșeală
De două ori pe săptămână.
Mergea alăturea de mine.
Ținându-mă de mână.
Și mă gândeam c-amăgitoarea,
Râzând de visul meu deșert,
Mai dulce o să mă sărute
Rugându-mă s-o iert!
La colțul unei strade-nguste,
De-abia puteai găsi un loc,
Un vrăjitor vindea mulțimei
Bilete de noroc.
Am tras și eu la întâmplare
Biletul meu și l-am plătit;
În el sta scris aceste vorbe:
"Nu poți fi fericit!"
De-atuncea, când îmi cert iubita
Că mă înșeală pe tot locul,
Ea mă desmiardă și îmi spune:
"Așa ți-e scris norocul!"
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre sărut, poezii despre plată sau poezii despre fericire

Tur-retur
Să merg în pace? Da, când voi pleca!
Dar nu e nicio grabă, nu-i așa?
Mai am și răsărituri de văzut,
Și mări, chiar și oceane, de trecut,
Mai am atâția trandafiri de dat
Și-atâtea suflete de alintat,
Mai am și visuri, multe, de-mplinit
Acum și mâine sau... prin infinit.
Cu ce a fost, acum sunt împăcat,
Iar ce va fi... nu știu, căci n-am aflat
Nimic prea sigur. Nici nu mă omor,
Când știu că sufletu'-i nemuritor.
De ce mi-aș face griji, sau geamantan,
Când știu că pe acolo-i tot ce am?
De ce aș plânge pentru-o viață, doar,
Când alta mă așteaptă la hotar?
Așa că, dragii mei, plec doar puțin
Deși eu aș mai sta, de n-ar fi chin
Nu pentru mine, pentru cei din jur.
Doar toți avem biletul... tur-retur!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre pace, poezii despre ocean sau poezii despre infinit