A te preface mort în iarbă

Mi-am lăsat barza pe stâlp
cu un ou de piatră în rană.
M-am întins pe iarba cosită de iarnă
şi-mi bate în uşa spinării
un frig dezgheţat.
Cerul e albastru ca oaia
şi ciobanii albi ca brânza
şi stâna lăptoasă ca steaua
nordului.
Vai! Câtă viespe poate duce
pământul
în muşcătura
unui mormânt!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa unui mormânt
m-am lăsat şi eu
ca apa în genunchi
între crăpăturile de pămănt.

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poligonul inimii

Ca să vezi!?
Mi-am pus inima pe o piatră la ţintă
am făcut o sută de paşi în spate
am scos o amimtire
am pus căutarea la ochi
şi am tras...
Într-o spargere de secunde
secunda s-a desfăcut!
Am nimerit o lacrimă atârnătoare
un înger întins pe o aripă la soare
o mână cerşind un cuvânt
o alice roditoare de moarte
însă inima asta
nu am nimerit-o nicicum!
Şi bate în piatră şi îi bate timpul cuvenit
şi ca să vezi
să vezi
şi să nu crezi
tot ea în piept
cu piatra m-a nimerit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 10

M-am întins atât de tare că a pocnit cerul
Şi laptele gurii a dat înapoi
şi fierul şi lemnul şi piatra şi gerul
întreabă de noi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi orice piatră ne arată prin gravitaţia ei că totul duce în jos... când priveşti cerul îţi fărâmi piatra până vântul îi deschide o poartă.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, iarnă

Adio, iarnă, ai plecat
Cu râul dezgheţat aseară
Un soare cald s-a arătat
In pas venind cu primăvară

Imi pare rău, şuviţe negre
In noaptea lungă mângâiam
Fulgi albi se aşezau pe gene
Cu un sărut ades topeam

In urmă ai lăsat să stingă
Focul din sobă ce ardea
Singurătatea e stăpână
Si vântul tremură-n perdea.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, iarnă

Adio, iarnă, ai plecat
Cu râul dezgheţat aseară
Un soare cald s-a arătat
În pas venind cu primăvară

Îmi pare rău, şuviţe negre
În noaptea lungă mângâiam
Fulgi albi se aşezau pe gene
Cu un sărut ades topeam

În urmă ai lăsat să stingă
Focul din sobă ce ardea
Singurătatea e stăpână
Şi vântul tremură-n perdea

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua care nu va cădea

Pleacă soldaţii în ţările calde!
Se duc în ţările calde dupâ moarte să stea!
Mai bine mă păzesc de ea!
Pleacă soldaţii în ţările calde
şi Dumnezeu
dă cu albastru cerul pe-o bidinea
să văruiască steaua
ce nu va cădea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi se sparge umbra de dig
şi stau întins pe orizont
acoperit de-o pasăre
rotundă
şi mi-e atât de frig
că tremur o secundă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu câtă tristeţe o piatră se uită încremenită
în piatra care o loveşte şi nu o loveşte
să facă o inimă din ea
din care o altă piatră încremeneşte...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea ... căzătoare

O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeţi mi-am terminat sicriul.

M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică şi neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.

Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Şi aş fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.

M-am înfrăţit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ţi-am văzut în praf de stele chipul,
Şi-n ziua când lucram un colţ de stea
Am hotărât să-ţi vizitez ţinutul.

Dar clipele se transformaseră-n ore
Şi zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.

De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ţi văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea

Eu mi-am cunoscut iadul...
e o pajişte cu iarba grasă în care în loc să coseşti
eşti cosit!
Şi raiul mi l-am cunoscut
e o pajişte cu iarba stearpă în care coseşti
coseşti
şi strângi o mână de moarte!
Dar încă nu m-am cunoscut!
Încă nu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picură în gând

Să ne fierbem ochii
tare
cum ne place
să ne ciocnim pleoapele
între carapace.
Ce albastru perfect
de întins pe pâine
este cerul...
Ce ascuţit şi plăpând
şi geamăt
este fierul!
Să ne fierbem dinţii
să-i călim în rouă
în vârtopul minţii
eu cu tine
plouă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă mai ieri

Steaua aceea a decis să se sinucidă
prin stingere. Urla un nor
cu un vânt în braţe
şi se luptau cu ultima îmbrăţişare.
Cerul pleca din gara albastră
Cerul pleca iar eu te uitam
te uitam
pe steaua aceea sinucigaşă
murită demult
sub lumina ta
şi doar a ta!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada renunţării

Lăsatu-m-am de stăpâni
Şi de flori şi de ciulini
Şi am trecut între bătrâni –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Şi am stins în ochi lumini –
Ca să tai frunză la câini.

Am lăsat speranţe vagi,
Am urât pe toţi cei dragi
Şi m-am ascuns de vecini –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Şi mi-am pus lanţuri la mâini –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de ce-i plăcere –
Chiar de of şi de durere
Şi tot număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

M-am lăsat de calea bună
Şi-am trăit mult în minciună
Şi-mi socot anii străini –
C-am tăiat frunză la câini.

M-am lăsat de noaptea grea
Şi de deal şi de vâlcea
Şi-am plecat printre străini –
Ca să tai frunză la câini.

De din zori şi până-n noapte
M-am lăsat de-ascultat şoapte
Şi m-am smuls din rădăcini –
Ca să tai frunză la câini.

Lăsatu-m-am de iubit
De frumos şi de urât
De dureri şi-amărăciuni –
Ca să tai frunză la câini.

Ce am sperat şi ce-am voit
Ce-am dorit şi-am plănuit
Am lăsat de azi pe mâni –
Ca să tai frunză la câini.

Am trecut între bătrâni
Şi am stins în ochi lumini
Şi m-am ascuns de vecini
Şi mi-am pus lanţuri la mâini
Şi m-am smuls din rădăcini
Am plecat printre străini
Ca să număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăria în flăcări

Mi-am dat foc la pălărie
tot sucind în busuioc
Ce e omul?
Cine bate
oase-n oase
foc în foc?
Stau şi-mi cântă nume-n nai
Licurici de prăvălie
ce-şi vând iadul pentru rai
şi se-ascund sub pălărie.

Peste deal se lasă viaţă
blid cu fraţii adormiţi
mai vedem noi dimineaţă
câţi din noi sunt adormiţi!

Mi-am dat foc la pălărie
Pălărierul e nebun
A-ncolţit fără să ştie
pe mormântul lui un tun.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec şi ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare şi-mi este descânt.
Îmi este durere şi-mi este furtună.
Îmi este plecare şi-mi este şi vânt…
Şi alb... si nesomn, şi mi-e lună.

Şi mi-este departe de tine şi frig.
Şi mi-e amurg şi pustiu.
Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning.
Şi mi-e, unde eşti, să mai ştiu.

Şi sete îmi este şi iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru şi verde

Fecioarele sunt mânze, femeile snt iepe,
Doi armăsari mi-s ochii din care pasc jeratic
Şi crudă mi-este iarba din sufletul ce-ncepe
Să simtă muşcătura de foc primăvăratic.

Fecioarele sunt frunze, femeile sunt iarbă,
Le paştem dacă ne cad să ne răsară
Mă simt ca un cal albastru mânat de pofta oarbă
De-a paşte fericirea cu-o fragedă fecioară.

Mă paşte iarba, Doamne, blestemul şi norocul
Care pe care nu ştiu se paşte sau ne paştem
Purtăm pe spate cerul şi sub copite focul
Dar că suntem ca iarba nu vrem să recunoaştem.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima cămaşă

Nu e dat cerul degeaba!
În el îţi ascuţi ochii cu care tăi o brazdă
de mormânt.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăria zidului

imediat după naştere am rânjit
mamele mele se întorceau în sângele meu să roşească
la umbra bărbatului
mi-am ascuns în chitară
o mână
în umbra unui cerşetor mi-am ascuns ochiul
cu mâna întinsă
în tălpile lunii mi-am împuşcat pieptul
în frunţile stejarilor am pipăit sânii
păsărilor
Imediat după naştere
când
de murit mă gândeam la naştere
ca la un mormânt
numai bun de trăit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai nou, ciobanii vor să fie artişti şi artiştii să fie ciobani... nu se poate! E prea multă amestecătură în România. Se vorbeşte în vânt, în gol. Ne place nouă aşa să fim idilici, contemplativi. Ce atâta jale, suferinţă, mioriţe? Atâta am învârtit oaia asta de am terminat-o de cap. Nu mai putem trăi aşa! Valorile, priorităţile în lume sunt altele. Degeaba ne ducem la Bruxelles, ne întoarcem acasă, punem brânza pe masă şi spunem că am reprezentat România.

citat din Grigore Leşe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!