Azi am fost la vie. Am tăiat-o. A început să plângă...

- Lăstarule, să nu mai plângi că n-ai motiv,
Ce greu ţi-a fost... Îţi dau dreptate ţie...!
De vremuri grele ai scăpat definitiv,
Râzând mi-ai spus c-ai plâns de bucurie.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii larg la inimă

Fii larg la inimă şi darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.

Ascultă sfatul şi-ndrumarea,
îndreaptă-te când eşti mustrat.
Că nu asculţi, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.

Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.

Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.

Iubeşte cald întotdeauna,
chiar şi pe-acei ce te-au zdrobit.
Că n-ai iubit, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iubit.

Şi iartă plin de bunătate
tot răul pe nedrept purtat.
Că n-ai iertat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iertat.

Din ce-ai văzut să ai credinţă
şi pentru tot ce n-ai văzut.
Că n-ai crezut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea crezut.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simone

Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
Pe tâmple mir nu mi-ai pus.
În casa ta am intrat ca oricare.
Un gând frumos nu mi-ai spus.
Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
La pieptul Meu n-ai căzut
N-ai cunoscut clipa de cercetare.
N-ai plâns ca fiul pierdut.

Tu n-ai văzut tălpile-mi ostenite
de-atâta drum cât am mers.
N-ai picurat lacrime fericite.
Cu părul tău nu le-ai şters.

Aş vrea să-ţi pun, Simone, o-ntrebare:
N-ai tu păcat pe pământ?
O, cum mi-ai da, Simone, sărutare,
De-ai şti acum cine sunt!

Tu, cel umil, care-mi plângi la picioare,
Cu suflet ars de văpăi,
În casa Mea îţi voi da sărutare,
Cu ochii plânşi ca ai tăi...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brăduţul meu

(Nepoţilor mei David şi Bogdan)

Te-ai născut în vârf de munte,
Blând te-am mângâiat pe frunte,
Gingaş, plăpând şi micuţ,
Drag mi-ai fost, pui de brăduţ!

Ţi-a fost greu, am înţeles,
Că te-am strămutat la şes,
Plângeai cu lacrimi fierbinţi
După dorul de părinţi.

N-ai uitat, încă ţii minte,
Te-am crescut ca un părinte,
Vara pe arşiţă mare
Îţi făceam umbră, răcoare.

Sărbători ne vin în prag,
Te împodobim cu drag,
Astăzi te iubim cu toţii
Şi bunicii şi nepoţii.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am fost...

Mi-ai fost şi muză, dar şi scuză –
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost şi râset, dar şi plâns,
Ţi-am fost "muşcat de buză".

Mi-ai fost şi lună, dar şi soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristeţe, dar şi bucurie,
Ţi-am fost ce ai vrut la picioare...

Mi-ai fost şi înger, dar şi necurat,
M-ai luminat, dar şi întunecat...
Ai fost bordei, dar şi palat...
Ţi-am fost ce am, ce ai visat.

Mi-ai fost gând negru, dar şi alb,
Mi-ai fost şi ploi, şi curcubeu...
Ai fost şi "noi", şi "tu", şi "eu",
Ţi-am fost ce ai avut mai dalb.

Mi-ai fost şi minus, dar şi plus,
Ne-am înmulţit, ne-am împărţit...
Ai fost şi nou, dar şi-nvechit,
Ţi-am fost ajuns şi neajuns.

Mi-ai fost şi-ntreg, dar şi pustiu,
Complici ne-am fost în toate...
Ai fost şi viaţă, dar şi moarte,
Ţi-am fost ce nu o să-ţi mai fiu...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe

Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Mi-ai spus ca-s blanda si duioasa,
In schimb ti-am spus ca n-ai sa ma mai vezi.

Si mi-ai spus ca sunt lumina
Ca sunt a cerurilor astru.
Mi-ai spus ca-s dulce amandina.
Ti-am spus dorull maiastru.

Si mi-ai spus ca-s roza floare
Ca sunt frunzele si cerul.
Mi-ai spus ca-s razele de soare.
Ti-am spus ca eu doresc eternul.

Si mi-ai spus ca iti sunt draga
Ca sunt anii vietii tale.
Mi-ai spus ca-s insolita arta.
Ti-am spus visele amar.

Si mi-ai spus ca ma iubesti,
Ca-ti sunt ochii, inima si gura.
Mi-ai spus ca pentru mine traiesti.
Ti-am spus ca rece e caldura.

Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Ti-am spus atunci ca iubirea lasa
In inima rani adanci si reci.

Si ti-am spus ca tu mi-ai spus
Cuvinte marete si aparte,
Dar n-ai facut nimic in schimb.
Cuvinte mari, fapte deoparte.

poezie de Cristina Vâlcu (14 mai 2015)
Adăugat de Priscilla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uit

Mi-am propus să uit de tine,
Însă tu nu mi-ai greşit,
M-am gândit c-ar fi mai bine,
Nu ştiu cum, doar am simţit...

Nu mi-ai spus nici vorbe grele,
Nu mi-ai spus nici vorbe dulci,
Dar visam să se-mplinească
Gânduri ce-ai şoptit atunci...

Nu mi-ai dat priviri de bine,
Însă nici priviri de rău,
Mi-as dori să îmi plimb ochii
O secunda-n gândul tău...

Nu m-ai lovit niciodată,
Dar nici nu m-ai mângâiat,
Mi-ai fost doar o simpla fată,
Ţi-am fost un simplu băiat?

Ori m-agăţ de-acele vorbe,
Ori tu încă simţi ceva,
Nu m-ai săruta pe buze
Dacă n-ai simţi ceva.

De-am fi puşi faţă în faţă,
N-ai putea mărturisi,
Sentimente, gânduri, vise,
Niciodată nu le-om şti.

Mi-am propus să uit de tine,
Pentru că nu am de-ales,
Ai fost mereu lângă mine,
Însă nu te-am înţeles..

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ai fi fost, n-am fi avut LUCEAFĂR

De n-ai fi fost, mai trişti rosteam cuvântul,
Niciunde nu găseam vreo alinare,
În versul tău se-opreşte în loc vântul,
Ne-mparte câte-un dor la fiecare.

De n-ai fi fost, n-am fi ştiut ce-i dorul
De freamătul pădurii şi al mării,
În ape tulburi ar fi curs izvorul
Şi teiu-ar fi pălit în pragul serii.

De n-ai fi fost, s-ar fi-ntristat şi lacul
Iar lebăda pe-ntinderea de ape
Te-ar fi chemat că nu-şi găseşte leacul,
N-o mai veghează îngerii de-aproape.

De n-ai fi fost, ar fi tânjit şi plopii
Tot căutând să îţi găseşti perechea
Şi codrul ar fi plâns că nu te-apropii
În dulce freamăt să-ţi apleci urechea.

De n-ai fi fost, nicicând floarea albastră
N-ar fi deschis petalele în zori,
Avea de suferit iubirea noastră,
N-ar fi plutit ca fulgul de uşor.

De n-ai fi fost, cine-ar fi tras în epigoni?
Ca tine nici c-a mai făcut-o altul:
Ai dat cu barda în nemernici şi-n baroni,
S-au dus şi proletarul şi-împăratul.

De n-ai fi fost, te căutam prin stele,
În astrul tău să mă aprind, să scapăr
Şi să mă sting în dorurile mele,
De n-ai fi fost, n-am fi avut LUCEAFĂR!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Busuiocul

Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-nchizi rană
Şi cu firu-înmiresmat în credinţă ne-ai unit,
Cu sfinţenie păstrezi legământul din icoană,
Mâini de mamă credincioasă sus în grindă te-au slăvit.

În odaie mi-ai intrat, eşti ca o cerească mană,
Floarea Domnului trimisă pentru mine-a răsărit,
Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-nchizi rană
Şi cu firu-nmiresmat în credinţă ne-ai unit.

Fetele te-ascund sub pernă să viseze un iubit,
Cea mai sfântă dintre flori miruieşti a lor coroană,
Mireasa la cununie jurământul şi-a-mplinit,
Te-a prins în a ei cosiţă, viitor i-ai hărăzit,
Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-nchizi rană.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Busuiocul

Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-închizi rană
Şi cu firu-înmiresmat în credinţă ne-ai unit,
Cu sfinţenie păstrezi legământul din icoană,
Mâini de mamă credincioasă sus în grindă te-au slăvit.

În odaie mi-ai intrat, eşti ca o cerească mană,
Floarea Domnului trimisă pentru mine-a răsărit,
Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-nchizi rană
Şi cu firu-înmiresmat în credinţă ne-ai unit.

Fetele te-ascund sub pernă să viseze un iubit,
Cea mai mândră dintre flori miruieşti a lor coroană,
Mireasa la cununie jurământul şi-a-împlinit,
Te-a prins în a ei cosiţă, viitor i-ai hărăzit,
Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-închizi rană.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţei vieţii mele

Trecut-a timpul pe furiş,
Ca hoţul printr-un luminiş;
Trecut-au anii, s-au tot dus,
Şi frumuseţea ţi-a apus;
Dar Domnul ţi-a făcut dreptate,
C-ai tot sporit în bunătate.

madrigal de George Budoi din Madrigale (7 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti o străină

Azi mi-ai spus că pleci şi ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.

Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.

Un gând rece şi întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?

poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost şi nici nu se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
vagabonzi alde mine să-l mai poată uita
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai iubit
şi că nu mai iubeşti şi nici n-ai remuşcări
ori cu clipele tale de om fericit
veşnicia-şi croieşte prin mine cărări
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai plecat
când întreaga fiinţă-ţi striga să mai stai
important e că tu te prefaci c-ai uitat
important e că eu sunt în iadul din rai...
niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost dar oricum se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
la prezentul din mine să-l pot ajusta...

poezie de Iurie Osoianu (5 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost supărăcioasă iarna azi,
A plâns aproape ziua toată
Cu lacrima-mpietrită pe obraz
Şi talpa-nţepenită-n zloată.

catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai îndurat, ţi-ai scris povestea

Mamă, tristeţea ţi-a încrustat pe frunte brazde adânci.
Când ai căzut te-ai ridicat. O faci acum ca şi atunci.
Mâinile tale crăpate de-atâta trudă ce-ai avut,
Trebăluiesc pe mai departe, că tu încă n-ai căzut.
Din ochii blânzi ce-au plâns cândva
şi astăzi mai curg lacrimi.
Sunt amintiri din viaţa ta,
eşti tristă, nu te clatini.
Din ochii care-au plâns odată,
astăzi, picături de rouă
brăzdează faţa ta curată.
Cu necazuri nu mai plouă.
Pe fruntea ta şi-au pus pecetea
mulţi ani de griji şi de nevoi.
Ai îndurat, ţi-ai scris povestea,
n-ai dat o clipă înapoi.
În timpul ce cu greu s-a scurs,
testul vieţii tu ai dat.
Sfârşitul drumului parcurs,
sufletul ţi-a luminat.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost ceva o data dar astazi nu mai e

Suferintele se leaga
Si formeaza un cosmar
Si ma tem c-o viata-ntreaga
Voi ramane solitar.

Nu ai drept sa-mi ceri iertare
Sau sa zici ca te omori
Ca de-o faci nu ai scapare
N-ai sa urci ci-ai sa cobori.

Te-am iubit o viata-ntreaga
Si inca te mai iubesc
Dar oricat mi-ai fi de draga
Singur nu ma pacalesc.

Azi ma vad cu alta fata
Poate tu vei suferi
Vrei sa stii?... esti vinovata
De o voi iubi.

Nu-ncerca sa-ti rupi destinul
Ia invata a iubi
Uita lacrima si chinul
Al tau nu voi mai fi.

Stii ieri am fost plecat de-acasa
Si am venit dispus ca sa iert
Ca tu mi-ai fost asa de pacatoasa
Dar am ajuns tot sa te cert.

Atat de mult speram sa fii acasa
Dar nu ai fost, si te-am sunat, si mi-ai inchis
Mi-ai zis "hai pa!" si am crezut ca nu-ti mai pasa
Si azi imi juri ca ma iubesti asa deschis?

Pastilele ce-ar tebui sa mai insemne
Si juramantu-ti de iubire cum sa-l iau
Cuvintele-ti sunt grele, parca-s lemne
Stii c-ai gresit precum si altii mai stiau.

Si biletelul tau de-amor e o hartie
Si i-as da foc in acest loc sa n-am noroc
Eu dragostea-ti o stiu.. si nu e vie.
Ea a-ncetat precum a inceput...
Un simplu joc.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glosse

I

Arareori în bucurie
Se strânge lumea laolaltă
Ca să ridice un pahar
Spre-o fericire mai înaltă.

Atuncea însă se sădeşte
Osânda tristei omeniri,
Când până şi-n nenorociri
Durerea ei nu o uneşte.

II

În viaţa care ţi-a fost dată
Cu fapta ta ai fost dator:
Întinde-o largă tuturor,
Iar de-or respinge-o vreodată

Retrage-te-n singurătate
Şi după toate câte vezi,
Dacă-n iubire, nu mai crezi,
Să crezi în ceasul de dreptate!

poezie celebră de Nicolae Iorga (11 februarie 1941)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt eroul vieţii mele

De-a-lungul vieţii mele
am trecut prin vremuri grele.
Necazuri multe am primit
dar am luptat şi-am reuşit.
N-a fost nevoie să mă plâng
nici la lună, nici la stele.
M-am zbătut ca să înving.
Sunt eroul vieţii mele.
Aşadar,
Când în viaţă dai de greu
şi ce-înduri te oboseşte,
Tu ascultă sfatul meu:
în loc să te plângi, ZÂMBEŞTE!

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile...

Lacrimile sunt esenţa sufletului
Când plângi de bucurie,
Fiecare lacrimă-i o floare
Cu rod de poezie.

Te-am văzut râzând-plângând
La prima întâlnire,
Te-am mângâiat, frumos ai spus:
E semnul de iubire.

Apoi la pieptu-mi te-ai lăsat
Râzând şi lăcrimând,
Păsări şi flori în curcubeu
Vibrau în al meu gând.

Lacrimile sunt esenţiale
Când plângi şi de durere,
De voi pleca să râzi, căci râsul
E-a morţii mângâiere.

Nu mă-ntreba, nimic nu-ţi spun
Când pui pe ochi batistă,
Pământul fi-va raiul meu
Sub crucea veşnic tristă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă un pas

Hai, viaţă, hai, încă un pas!
Din tine mult n-a mai rămas.
Da-i tot mai greu către sfârşit
Iar eu aşa am obosit...
M-ai înhămat. Nu am scăpat.
M-ai tras-napoi, iar am urcat,
De maluri m-ai izbit şi-am plâns,
Mi-ai dat copii şi-atunci am râs.
Ne-am învoit pe loc să-mi dai
Puterea-ntreagă ce-o aveai
Să-i cresc cu dragostea mea toată,
M-ai răsplătit cu o nepoată.
Îţi mulţumesc! Mi-ai dat să gust
Şi fiere şi un dulce must.
De-acum... nu-ţi cer un lucru mare
Mai ai oleacă de răbdare!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!