Erai o fiinta

Erai o fiinţă
cu prea multe fruntarii
... o fiinţă
mult prea închisă
în ea însăşi
... căreia - îi vor creşte
crotali erectili
pe limbă - dacă
în lumea ei apocrifă
cuvintele - vor rămîne
aceleaşi in-sfere
de vid

... dar
cît oare
va mai suporta
fiinţa ta - distinctă
de umbră şi oglindire
vidul lor
... avid
numai - de propria
reflectare(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o fiinţă liberă, o conştiinţă creatoare: doar fiinţa care suferă este o fiinţă necesară. Existenţa fără nevoi este o existenţă superfluă;o fiinţă fără nevoie este o fiinţă fără cauză;o fiinţă fără suferinţă este o fiinţă fără esenţă. O fiinţă fără suferinţă nu este nimic altceva decât o fiinţă fără sensibilitate, fără materie.

citat din Ludwing Feuerbach
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa şi existenţa trebuie să fie identice în Fiinţa necesară. Această Fiinţă ultimă este necesară în sine însăşi, în timp ce fiinţele "contingente" nu sunt necesare în ele însele, ci doar prin altele, astfel încât conceptul de "fiinţă" aplicat la fiinţa necesară şi la cea contingentă, nu are acelaşi sens.

citat din Avicenna
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa mea constă în aceea doar că sunt fiinţă cugetătoare... Pe de o parte, am o idee distinctă şi clară a mea însumi ca fiinţă cugetătoare doar, neîntinsă, iar pe de altă parte, o idee distinctă a corpului ca lucru întins doar, cugetător. Dar nimic nu mă învaţă mai lămurit natura decât că am un trup, căruia i-e neplăcut atunci când simte durere... prin urmare, nu trebuie să mă îndoiesc că se află ceva adevărat aici.

Descartes în Meditaţii metafizice (1641)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu îţi exprimi ideile tale originale, dacă nu asculţi de propria ta fiinţă, te vei trăda pe tine însuţi. De asemenea, vei trăda şi comunitatea căreia îi aparţii fiindcă vei eşua în a-ţi aduce contribuţia.

citat din Rollo May
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îi vorbeşti unui om într-o limbă pe care o înţelege, cuvintele tale vor ajunge la mintea lui. Dacă îi vorbeşti în propria lui limbă, cuvintele ajung la inima lui.

citat celebru din Nelson Mandela
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi o lingură de sare

Mai dă-mi o lingură de sare
căci îmi este limba mult prea dulce
şi somnul mult prea adânc.

Trezeşte-mă de tine
căci nu-mi e bine când îmi este mult prea bine,
permite-mi să alunec peste geana ta închisă
peste muntele respirărilor sacadate
peste gura întredeschisă,
să îmi iau zborul peste piramidele enigmatice
şi lasă-mă astfel să fiu eu
căci numai atunci îţi pot construi o arcă
pentru potopurile ce vor urma.

Departe de tine sunt
şi totuşi,
tu
locuieşti mereu în arca mea.

poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult prea scumpă

E mult prea scumpă viaţa asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o laşi să treacă fără spor.
E mult prea scump Cuvîntul Vieţii
să-l poţi uita şi-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poţi nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrăţişarea
să-ţi pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrşit,
să-ţi par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
şi pacea inimii şi slava
statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veşnicia
s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum;
E mult prea scump Cristos şi Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost de părere că există o literatură germană din România care îşi procură subiectele din lumea înconjurătoare, în care ea prinde fiinţă, şi încearcă să trateze aceste subiecte într-o limbă care a luat fiinţă în altă parte şi este limba altei ţări, dar, în acelaşi timp, o limbă amprentată într-un fel ce ne îndreptăţeşte să spunem: "Asta este limba noastră, asta este literatura noastră!".

citat din Werner Sollner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe

Mult prea multe primăveri
Şi-atâtea veri, şi-atâtea ierni
Şi toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,

Şi mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Şi multe nopţi scurse pe rând,
Doar frământând, doar aşteptând

Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Şi norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng

Şi mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori şoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... şi eu le frâng.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe

Mult prea multe primăveri
Şi-atâtea veri, şi-atâtea ierni
Şi toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,

Şi mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Şi multe nopţi scurse pe rând,
Doar frământând, doar aşteptând

Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Şi norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng

Şi mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori şoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... şi eu le frâng.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul e o fiinţă ce se caracterizează prin apartenenţa la două lumi, o fiinţă ce nu poate fi cuprinsă în întregime în lumea naturală a necesităţii, transcendându-se ca fiinţă empiric dată şi manifestând o libertate care nu poate fi dedusă din această lume.

definiţie clasică de Nikolai Berdiaev
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi simt o flacără palpitând în toată fiinţa. E prea multă viaţă. Prea mult foc în ochii aceştia verzi. Pătrunde lumea şi arde împreună cu ea.

Irina Fieroiu în Claudia
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea actuală de vitalitate, de sănătate, situaţia financiară, prietenii actuali, poziţia socială, toate acestea constituie o reflectare perfectă a ideii pe care o întreţineţi despre propria fiinţă. Acestea sunt urmările sugestiilor imprimate în permanenţă în subconştient.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii în vârstă au prea multe obiecţii, se sfătuiesc prea mult, se aventurează prea puţin şi se căiesc mult prea repede.

citat celebru din Francis Bacon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces de sentimente

Prea multe sentimente

Într-o singură inimă

Prea multe gânduri inocente

Adunate în palmă

Prea multe dureri prea multe vise

Unde au loc şi rezistă timpului

De atâta vreme închise

Ascunse de razele soarelui

Prea multe semne de întrebare

Ca într-un joc divin

Prea multe răspunsuri în aşteptare

Unde rătăcesc de nu mai vin

Şi totul pare anormal de firesc

Toate nedreptăţile din labirintul lumii

Una câte una ne-amăgesc

Lovind la porţile raiului inimii

Unde oare încap atâtea cuvinte nerostite

Când totul este ocupat de iluzii

Unde trăiesc speranţele adormite

În aşteptarea fericitelor concluzii

Prea multe sentimente într-o singură inimă

Ce bate împovărată de griji şi nevoi

Prea multe şi totuşi prea puţine

Din fericire pentru noi...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindele de mătase

De ce îmi cânţi colinde?
Sunetul lor e de mătase
Catedralele gotice îşi au lumina lor
Uneori ochii noştri sunt prea sensibili sa vada lumina
Sau prea încărcaţi de umbră
Inima e ca un basm trist
Reflecţia luminii e umbră în pietre
Trebuie să mă dezbrac de cămaşă şi să plec
Am văzut în ochii tăi tot... obrajii de copil
Îngeri nesupuşi, somnul, catedrala rămâne închisă, Pentru restul zilelor de sărbători.
Spalăţi mâinile în trandafiri
Argintul ce curăţă apa, aruncă-l
E atâta lumină, încât cuvintele s-au făcut lumină.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şaisprezece ani îmi doream să cuceresc lumea, să fiu un star rock, sau o vedetă de cinema, sau un mare scriitor, sau un preşedinte al republicii, sau să mor de tânăr. Însă la douăzeci şi şapte de ani, deja m-am resemnat: rockul e prea complicat, cinematografia prea închisă, marii scriitori prea morţi, republica prea coruptă şi, de acum, aş vrea să mor cât mai târziu cu putinţă.

Frederic Beigbeder în The Shitter's Club
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află Ceea Ce Eşti pentru că restul sunt doar efemere poveşti. Şi ducem prea multe poveşti cu noi. Ştim prea multe, credem prea multe, vrem prea mult, sperăm prea mult. Şi toate aceste dorinţe ne leagă cu lanţuri invizibile de identitatea corp-minte, de ceea ce nu suntem. Pentru că dorinţa pentru ceea ce nu eşti aparţine a ceea nu eşti.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!