Înger întrebat

Mă îngere! Eu tot scriu despre tine,
dar oare tu..
te oare despre mine?
"N-am timp de mine-acum!"
mi-a zis un ger...
"N-am timp de mine-acum!
.. sparg aripi între dinţi!"...!?

Cu tot cu ger cu sobă şi cu fum
cu fraţi cu mine
şi părinţi...

am strâns din dinţi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El şi eu

Citesc într-un caiet din marmură
despre nimeni altul decât despre altul
ca mine
care şi-a sădit în ochi plămânii aerului
şi în degete respiraţia
şi a tunat
şi a fulgerat
şi m-a trăsnit pe mine
să scriu despre el
când el nu a scris nimic despre mine.
Dar eu sunt viu şi scriu
El este mort şi citeşte!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Castel

Sunt eu şi cu mine
pe bordura unui lătrat de stâlp de iluminat.
Se aud greierii cum sparg creierii
morţilor între dinţi
şi aruncă seminţele în urechile noastre.
Sunt îmbrăcat cu umbra la cravată
cu cravata la vestă
cu vesta la vest
cu vestul la nord de muşchiul
în care stelele cad.
E ora la care majordomul
pe scara în spirală urcă treptele în spate
să le pună pe foc
în soba cu oase
aduse din podul băii
unde faianţa şi-a decojit sauna
în ochiul stăpânului.
Eu şi cu mine
nu l-am văzut decât privindu-ne
la capătul unui hol
într-un os
cu măduva învelită în piele.
Din bucătăriil se văd obloanele tinere
cum se ung cu catran
şi discută
despre mine şi eu şi discută
despre umbra mea
care de după uşă
ascultă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre tine,

"Te-am sters!", am zis dar am mintit,
Ca am lasat totul uitarii,
Inca ma simt al tau iubit,
Inca te-astept la malul marii.

Am fost un orb, nu te-am vazut,
Erai acolo pentru mine,
Cu siguranta n-am facut
Acelasi lucru pentru tine.

Am invatat sa fiu mai bun,
Dar este oare prea tarziu?
Sa fiu cu tine si sa-ti spun,
Ca inca despre tine scriu...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Mine...

Despre mine n-am ce zice,
Deşi ar fi multe de spus.
Sunt inteligent pot zice,
Dar uneori prost dispus.

Despre mine nu mă laud,
Pentru mine faptele vorbesc.
Invidioşii de mă strigă, nu-i aud,
Pe nevoiaşi da, şi dacă-mi şoptesc.

Despre mine ar fi multe de scris,
Multe lucruri, bune sau rele.
Realitatea nu-i deloc un vis,
Am fost prezent prin clipe grele.

Despre mine ca să spun,
Reprezint atât de multe.
N-am gânduri aşa inculte,
Un filozof destul de bun!

poezie de Ovidiu Kerekes (5 aprilie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Ma-ntreaba inima de ce te iubesc...
eu n-am stiut ce sa ii spun
Si-am inceput sa plang, e nefiresc
Spune iubito cei cu mine-acum?

Te iubesc din cauza ochilor tai luminosi?
Te iubesc din cauza sanilor tai frumosi?
Te iubesc din cauza zambetului minunat?
Sau te iubesc fiindca ai plecat?

spune-mi iubito ce-mi place la tine...
Sa-mi placa oare chipul de copil inocent?
Sau ceea ce ai facut din mine?
spune iubito, orice-ar fi eu nu regret...

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia cu Soare

Ţi-ai luat inima în dinţi
şi
mi-ai zis eliberată de orice pudoare...
I-aţi inima în dinţi
fiindcă îţi plouă în gură
iar la mine e Soare!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am timp

Dumnezeu ştie. nu am timp de fleacuri. luaţi dragostea din calea mea
lăsaţi-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aş putea să vă răspund dar nu am timp
viaţa asta e atât de scurtă şi am atâtea de făcut.

învăţ. acumulez. atât de multe de învăţat. şi atât de puţin timp.
viaţa trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
şi sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinaţie

acum am timp. ştiu atât de multe şi am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aş vrea să ştiu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aş vrea să strivesc un fir de iarbă între dinţi să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară

acum am timp şi pentru mine şi pentru alţii. mai bine zis am timp să mor
viaţa a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri şi apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus şi atât de puţine întrebări. acum am timp. degeaba.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu o să mai scriu

Pentru cine nu mă ştie
Mă numesc Vlăduţ
Fascinat de poezie
De când sunt micuţ.

N-am dorit să ţineţi minte
Date despre mine
Şi ştiţi... jocul de cuvinte
Vine de la sine.

N-am talent, nicio fărâmă
Cu suflet pustiu
Templul meu azi se dărâmă
Şi n-am să mai scriu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt eu?

Oare sunt eu cea de atunci
Când ruşinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îţi caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Şi stau la pândă între da şi nu
Între cea de acum şi cea de atunci
Şi îmi ţes amintirile cu aţa durerii
Şi trag cu dinţii de un nou început
Mă-nfăşor în mantia uitării
Şi-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Şi aştept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Şi cea de ieri
Închid ochii şi vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp pervers

Auzi cum vin anii?
Timpul trece
pe lângă mine...
pe lângă tine.
Oare când au venit?
Auzi cum se duc anii?
Timpul fuge
De mine...
de tine.
Oare de ce fuge?
Vezi distanţa?
Vezi rezultatul fugii
şi venirii
anilor
pe lângă mine,
pe lângă tine,
de mine,
de tine,
Ce timp pervers!

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare pot fi eu...

oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roşu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?

Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice şoapte?

oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?

oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?

oare pot fi...
clipa din căuşul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?

oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu ştiu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gând, Lia îşi zise: "Afurisitul! Ştie să profite de atuurile pe care le deţine. Privirea aceea a lui... Parcă s-ar uita prin mine, dincolo de mine... Şi chipul lui, într-adevăr, de Don Juan irezistibil, cu trăsături delicate, bine conturate... Apoi surâsul lui seducător, enigmatic, abia perceptibil, ca o părere... Ah! Dar nu-i ţine cu mine! Nu-i merge! N-am să mă las! N-am să cad pradă în capcana lui, chiar dacă e vorba despre o misiune spaţială care va dura cel puţin 13 ani... Ce fraieră sunt! Cum pot gândi astfel?! Oare n-am căzut deja, de mult încă?! Mă străduiesc atât de mult să mă prefac că nu-l suport, încât am început să cred că-ntr-adevăr, aşa-i; şi nu-i deloc aşa... Uff..." În timp ce ea se tot contrazicea în gând în fel şi chip, colegii continuau să-şi expună părerile...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

Mie mi-e vânt şi ţie ti-e pustiu,
Mulţumesc Doamne, că mai pot să scriu!
Tu – fir de peruzea şi colţ de rai,
Eu – biet ciulin, izvor de of şi vai!

În lumea dreaptă-n care te găsesc,
Nu-i loc de NOI, nu-i loc de TE IUBESC;
Unde iubirea noastră-ar găsi loc,
E plin de venin şi de nenoroc!

Între tine şi tine te aleg,
Pân-ajung pe mine, să mă reneg;
Cu tine trăiesc o poveste tristă,
Dar fără tine, viaţa nu există!

Şi n-am... şi nu pot... şi nu mai respir,
Un carusel mă-nvârte în delir:
Şi eşti... şi nu eşti... te am... nu te am,
O biată frunză sunt... şi tu mi-eşti ram.

Un amalgam de DA şi NU-mpleteşti,
Ba mă iubeşti, ba nu mă mai iubeşti;
Dar nu mă las, din dinţi şi din pumni strâng,
Cât eşti aici, n-am voie să mă plâng!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... (fără titlu)

Văd în faţa doi omuleţi
Frumoşi, în iarnă îmbrăcaţi.
Nu sunt, cum aţi crede, doi băieţi
Şi nici doi oameni mai curaţi.

Sunt doar doi îndragostiţi,
Cu cerul drept părinţi,
Ce stau drăguţ îmbraţişaţi,
De căldură, fraţi...

Nu pot crede când îi văd
Cum iubire îşi rostesc
În timp ce lumea toată
Pare că pe ei se lasă...

"Să mă simt eu, oare, neîndreptăţit
Când de viaţă am fost chiar răsplătit?
Să mai spun că n-am nimic,
Când trecutul mi-a fost darnic?"

Stau şi mă întreb, uitându-mă în gol...
De parcă ar trece secol după secol,
"Este oare fericirea selectivă
Sau îmi intră mintea în derivă?"

poezie de Costel Obadă (20 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea uitată

Şi vorbim, vorbim..
despre chipuri cu umbre de chip
despre oameni întinşi pe nisip
despre mirosul de timp şi de loc
despre cafea, despre cum ne trezim,
cu marea uitată pe foc...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu!

Scriu cât de mult mă doare şi nu pot să măsor
La cât aş vrea s-adorm în infinitul zbor!...
Scriu cât de puţin viaţa m-a alintat vreodat'
Şi câte tot ea mi-a luat...

Scriu cât de fericită-am fost plângând
Cum lacrimile s-au trasformat în rând...
Scriu cât de puţine zâmbete-am păstrat
Şi cum haina suferinţei-am îmbrăcat.

Scriu cât de mare avânt am retrăit în mine
Cât de nemilos fost-am rănită-n sine...
Şi scriu cât de puţin am fost în ochi privită
Îmbrăţişată, înţeleasă şi iubită.

Scriu cât de mult se plăteşte-un vers
Cântat de-al inimii nucleu neşters...
Scriu cât de vag şi de puţine-am strâns,
Comorile de lut ce mi s-au stins.

Scriu câtă dragoste-n inimă mai am!...
Câte poveşti am strâns doar într-un an...
Câte rezerve de nădejde mi-au rămas
Şi câte taine stridente fără glas.

Mai scriu şi depre ea şi despre el...
Scriu încă de suflul meu rebel...
La cât de multe el a renunţat
Să fie într-o Carte înregistrat...

Scriu cât de mult aş vrea să se oprească
Şi totodat' neîncetat să crească...
Durerea şi iubirea la un loc,
Sădite-n al inimii boboc.

Şi tot mai scriu şi peste mine scriu
Cât timp aici vremea mă ţine viu...
O lecţie de viaţă m-a înălţat în zbor
Şi m-a-nvăţat în timp durerea să-mi ador...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ganduri pentru ieri...

Am sperat mereu
Că ai să te întorci,
Că vom fi din nou împreună.
Dar, aştept … aştept…
Oare toate punţile de legătură s-au rupt?
Oare nu mai există nimeni
Care să-mi spună ceva despre tine
Sau să-ţi spună ceva despre mine?
În fiecare noapte mă întreb:
De ce ne-a fost dat să ne întâlnim
De ce n-am trecut unul pe lângă celălalt ca doi străini,
Fără să ne privim măcar…De ce?

Nu are rost să mă frământ:
Am fost două paralele
Care atunci, în acea clipă
Au atins infinitul
Dar, doar pentru o clipă.

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce pot să spun despre tipărirea viitoarelor mele cărţi. N-am bani, n-am noroc, n-am timp. Cumplit viet-nam?!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soneria

Eu nu am timp de Dumnezeu!
Dumnezeu nu are timp de mine!
Eu mă uit la mine când am timp de El
Pe El îl doare în mine de mine.
( Sună Dumnezeu la uşă... Scuze,!)
Nu am avut suflet
să-i dau
El a zis zâmbind că vine şi săptămână viitoare
Eu am zis că nu ştiu dacă trăiesc până atunci
El a zis
că bolnav nu pare!
Eu beam o bere cu Bau-Bau!
El tot se uita cu mirare.
Cu mirare i-am zis şi eu
Auzi?
Nu vrei să bei ceva
sau ceva de mâncare?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un aforism despre necunoscut. Despre ceea ce n-am văzut şi n-am auzit niciodată. Despre ceva care s-ar putea să nu existe. Un astfel de aforism aş vrea să scriu cândva...

Mihail Mataringa (24 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!