În gând, Lia își zise: "Afurisitul! Știe să profite de atuurile pe care le deține. Privirea aceea a lui... Parcă s-ar uita prin mine, dincolo de mine... Și c...
În gând, Lia își zise: "Afurisitul! Știe să profite de atuurile pe care le deține. Privirea aceea a lui... Parcă s-ar uita prin mine, dincolo de mine... Și chipul lui, într-adevăr, de Don Juan irezistibil, cu trăsături delicate, bine conturate... Apoi surâsul lui seducător, enigmatic, abia perceptibil, ca o părere... Ah! Dar nu-i ține cu mine! Nu-i merge! N-am să mă las! N-am să cad pradă în capcana lui, chiar dacă e vorba despre o misiune spațială care va dura cel puțin 13 ani... Ce fraieră sunt! Cum pot gândi astfel?! Oare n-am căzut deja, de mult încă?! Mă străduiesc atât de mult să mă prefac că nu-l suport, încât am început să cred că-ntr-adevăr, așa-i; și nu-i deloc așa... Uff..." În timp ce ea se tot contrazicea în gând în fel și chip, colegii continuau să-și expună părerile...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.