Plopii

S-au răsturnat
toţi plopii
de aseară
Cu fulgi
de jos în sus
pornind
Şi au nins
întaia oară
în plină vară.

poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada rătăcită

A nins pe frunza de alun,
Pe cea de măr, cea de cais,
A nins pe gândul meu cel bun,
Pe fericirea dintr-un vis.

A nins cu fulgi de bucurie
Pe-o poză din copilărie,
Cu puf de păpădie a nins
Pe dorul tău străin şi trist.

A nins o clipă rătăcită
Pe dragostea mea pribegită
Pe o iubire ce s-a stins
Cu fulgi de mătase a nins.

Rup din zăpadă o fâşie
Să învelesc o nebunie
Am s-o ascund după o coastă
După a sânului fereastră
Cu sufletul s-o încălzesc
Să mă ajute să iubesc.

Daniela Vîlceanu

poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vesperală

Femeia care mi-a vorbit aseară
De constelaţii fixe
Şi stele căzătoare
Avea figura lungă şi verde ca o pară
Şi ochii negri-galbeni ca un adânc de mare...

Femeia care mi-a vorbit aseară
De lucruri mici şi fără importanţă
Avea în glas căldura soarelui de vară
Şi-n gând accentuate propuneri de-alianţă...

Femeia care mi-a vorbit aseară
Avea idei frumoase, dar bizare...
Spunea că "plopii fără soţ" sunt vorbe de ocară,
Şi toţi Luceferii din cărţi sunt stele căzătoare...

Femeia care mi-a vorbit aseară
(Şi care o să-mi vorbească viaţa toată)
A fost odată Mamă,
Dar a rămas Fecioară...
Şi Fiul ei nici astăzi n-are Tată!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu floare de salcâmi şi de castani

Se scutură, iubitule, salcâmii,
Parcă a nins, în plină luna mai,
Înfloriţi toţi irişii,
De ninsoarea asta par surprinşi.
Fluturii de întristare, stau ascunşi.

A plouat, s-au scuturat
Salcâmii de a lor floare,
Lacrimi albe de ninsoare,
Iasomia şi socul
Şi ele şi-au găsit sorocul,
Albinele îşi caută norocul,
În plină lună a lui mai.

Ce primăvară şugubeaţă,
Când totu-i verde
Şi pornit la viaţă,
A nins, iubitule,
Cu floarea de salcâmi,
În plină lună mai!

Ninge, iubitule,
Cu floarea de salcâmi
Şi de castani,
În plină lună a lui mai...
Tu, nu-nţelegi să vii,
Tu, nu vrei să mai stai...

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins...

A nins cu-atâţia morţi în iarna asta!
Pe buze mi s-au cuminţit
Răceli de trupuri ancestrale
Ale cuvintelor de nu s-au mai născut, ci s-au murit.

A nins cu fluturi peste sânge
Şi oasele s-au cuminţit.
Nu, nu s-a plâns şi nici nu se va plânge
Pentru cenuşile aprinse-n noi, ce s-au topit.

Zăpada s-a purificat, priviţi-o
Şi nu se mai topeşte când o calci,
Mi albă decât albul de pe suflet
Pe care-l ţii în tine adânc şi-l taci.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins din nou

A nins din nou
Ca un ecou
Al rugaminţii mele,
Totul e alb
Curat şi nou,
Iar din senin cad stele!
A nins din nou!
Ca-ntr-un tablou,
Ninsorile se-aştern...
Fulgi albi de nea,
Pe tâmpla mea,
Îmi spun să nu mă tem!
M-afund în alb,
E-atât de cald,
Iar fulgii-s mici şi moi,
Mă las uşor,
Pot să şi mor
Şi să-nviez, apoi...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopii fara el

Pe lîngă plopii fără soţ
Trec anii cu încetul
Şi ei ar fi aproape toţi
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici cînd era
Doar trecătoare copii
Împrejmuiau absenţa sa
Şi fără soţ toţi plopii.
La locul lor toţi plopii sînt
Foşnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens şi nici cuvînt
Lipseşte Eminescu.

Aşa sîntem toţi
Destinul ne-arată
Doar plopi fără soţ
Cu soţ niciodată.

Şi primăria-i are-n stoc
Şi-i numără într-una
Dar nu-i mai bate nenoroc
Şi nu-i foşneşte luna.
Nici primăvara nu dă sens
N-au vară, iarnă, toamnă
În jurul lor e-un gol imens
Ce Eminescu-nseamnă.
Iubita e acum pămînt
Pe care-aleargă mînjii
Sau a ajuns o frunză-n vînt
Într-unul dintre dînşii.

Mai bine nici să nu-i vedeţi
Sînt nişte plute oarbe
Numai poetul din poeţi
În cer îi reabsoarbe.
Bat cît mai trist un gînd din toţi
Frunzişul veştejescu-l
Pe lîngă plopii fără soţ
Şi fără Emïnescu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna ningând

Prima oară mi-a nins mâna!
Peste picioare mi-a nins!
Mi-au nins picioarele peste picioare
şi chipul în palmă mi-a nins
întâia ninsoare!

Apoi m-am întins în mine
şi-am bulgărit copacii cu priviri
cu cine oare-aveam închipuiri?
Cu cine
am trăit acoperit?
Cu cine?

Prima oară
când mi-a nins mâna peste picioare
îmi degerau afară
prima şi ultima ninsoare
cu tine!
Cu tine!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară, vară

Vară, vară şi iar vară,
Taberele-s pline,
Toţi copiii stau afară,
Iar profesorii-o duc... bine.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

CIRCUITUL APEI ÎN IUBIRE

Ploi de vară, ploi de vară,
Fete mari şi repezite
Care stau să se mărite
Prima oară, prima oară.

Ploi de vară, ploi de vară,
Mame grijulii şi treze
Care stau să alăpteze
Şi coboară, şi coboară.

Ploi de vară, ploi de vară,
Taţi posomorâţi, tunând,
Care stau doar aşteptând
Să răsară, să răsară.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul cu proşti răsturnat la Caracal

Aşa e, bre, s-a răsturnat
Acolo,-n ziua de Ignat,
Pe plaiuri mândre olteneşti,
Dar toţi erau... din Bucureşti!

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (17 februarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins cu Eminescu

A nins cu neastâmpăr, sublim ca-ntr-o poveste,
Cu ochi de căprioare la geamuri luminate
Şi cu albastre păsări iubindu-se în viscol
Sau mistuindu-şi visul în zboruri sângerate.

A nins cu Eminescu pe liniştea de ape,
În marmuri să lucească a limbii piatră rară,
Cu irizări înalte din frământate cronici,
Ca-n foşnetul de gânduri luceferi să răsară.

A nins fără pereche cu răbufniri de nufăr
Şi codrii de nelinişti au fremătat poeme,
Iar pe sub bolţi de flăcări alaiuri de domniţe
I-au dat hlamida lunii s-o poarte peste vreme.

A nins cu dor de seară în plopii din fereastră,
Ca-n vremea când poetul, în mantia-i legendară,
Întotdeauna tânăr, strângea în palme cerul
Să cearnă în cuvinte ninsoarea lui stelară.

poezie de Puiu Cristea din Viscol de seară
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umoriştilor ceferişti

De prin gări s-au adunat
Şi toţi plopii au tăiat
Să nu vadă călătorul
Că le stă, în plop, umorul!

epigramă de Barbu Morcovescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul cu proşti care s-a răsturnat la Caracal

Aşa e, bre, s-a răsturnat
Aici, în ziua de Ignat.
Erau cu toţii buni amici
Şi doar în trecere pe-aici;
Apoi, trecând pe la Piteşti,
Toţi au ajuns la Bucureşti...

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (16 februarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plină vară

Stând întins pe iarbă-n luncă,
Zise-un om mai în etate:
-Unii sunt sătui de muncă,
Alţii stau pe săturate.

epigramă de Rodica Hanu-Pavel din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri

Ieri,
eram doar o silaba
la inceput de pas in doi
cu trupul meu cuprins de iubire
ardeam sub nestiutele ploi
rasucindu-ma inadins catre lumina.

Azi,
silaba s-a spart de cioburile oglinzii
cand ne-ai distrus paradisul
Iar trupul meu sfasiat de incertitudine
s-a prabusit pierzandu-ne visul
Suflet pribegind in vant.

Mâine,
cioburile se vor topi in amintire
si doar cuvintele ce s-au rastignit
ori arsurile lacrimilor din suflet
vor mai sti ca ai trecut si-ai pustiit
gandul meu din eroare.

poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trebuit să ningă

A trebuit să ningă şi a nins
În prima zi de iarnă.
Totul îmi pare un paradis,
Un loc unde îngerii la sfat se îndeamnă.

A trebuit să ningă şi a nins
Peste o ţară plină de durere,
Unde un foc năprasnic e aprins
De un om rău şi lacom de putere!

A trebuit să ningă şi a nins
Peste dealuri, văi şi coline.
Un covor alb s-a întins
Peste satele noastre bătrâne.

A trebuit să ningă şi a nins
Şi mă rog să nu se topească,
Căci e frumos totul ca în vis.
În ţara mea românească!

poezie de Vladimir Potlog (1 decembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins cu flori de măr

A nins cu flori de măr... o primăvară
Cu alb la tâmple şi alei de vis.
A nins în noi, azi, pentru prima oară,
Dar flamura iubirilor s-a stins.

Nu ştiu de câte ierni tot caut timpul
În care-am rătăcit. Mă desfrunzesc!
Acum sunt iarnă, însă din cenuşă,
Mai am puterea să înmuguresc.

Şi uite cum mereu albesc la tâmple!
Ca o himeră-s... Timpul mi-a trecut...
De iarnă, iarăşi sufletul se umple...
Şi-mi amintesc că am murit demult...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aţi vândut aseară pe ascuns

În lumea aceasta plină de minciuni,
Nu v-a păsat o clipă, prieteni buni,
Loialitatea mea n-a fost de-ajuns
Şi m-aţi vândut aseară pe ascuns.

Ajunşi cu orice preţ în ierarhie,
Aţi pus la cale-o cruntă mârşăvie
Şi în întunericul de nepătruns,
Voi m-aţi vândut aseară pe ascuns.

Am luptat alături, n-am privit cu ură,
N-am fost arogant, ori fără măsură,
V-am fost aproape, însă ca răspuns,
M-aţi vândut aseară pe ascuns.

Continui să lupt, asta mi-e deviza,
Deja-i dimineaţă, îmi prieşte briza,
O secundă-am fost în inimă străpuns,
Când m-aţi vândut aseară pe ascuns.

poezie de Alex Dospian (aprilie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi în răsărit

Azi în răsărit s-a terminat
Iarna
Zgribulită şi mototolită
Prin noroaie

Au înflorit magnoliile.

Azi în răsărit bombănind
s-a retras
Ciufută ca întotdeauna
Plouând prin amintiri

Mi-au crescut aripi
De primăvară.

poezie de Monica Danila
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vazut vara

Macii însângerează vara
Vara îşi arcuieşte verdele
Tulpinile verzi
taie arşiţa-n două.
Lumina născând albastru
Adulmecă spicele aurii
Aur arzând străbate
Oglinda albastră.
Aripile strapung aerul
Suflete albe
Căzând fulgerate în valuri
se-ntorc în mare.
Norii însetaţi aruncă
Lacrimi rotunde
Tulburând liniştea
Pământului încins
Visele negre ascund
Rotunda lună
Cuvinte ucise, nasc
Colţuroasele pietre.
Sufletul rotund în vară
Adulmecă păsări
Săgetând asfinţitul
Şi inima mea.
Eu am văzut vara
Născându-se
Şi murind.

poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!