Ieri
Ieri,
eram doar o silaba
la inceput de pas in doi
cu trupul meu cuprins de iubire
ardeam sub nestiutele ploi
rasucindu-ma inadins catre lumina.
Azi,
silaba s-a spart de cioburile oglinzii
cand ne-ai distrus paradisul
Iar trupul meu sfasiat de incertitudine
s-a prabusit pierzandu-ne visul
Suflet pribegind in vant.
Mâine,
cioburile se vor topi in amintire
si doar cuvintele ce s-au rastignit
ori arsurile lacrimilor din suflet
vor mai sti ca ai trecut si-ai pustiit
gandul meu din eroare.
poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Un suflet sihastru...
Ma privesc si-mi pare,
Ca cel ce aievea-mi apare,
Nu sunt nicidecum tot eu,
Ci doar o simpla-aratare.
Si ca prin tulburi oglinzi,
Ma privesc cu ochi de strain,
Si aratarea imi pare ca are,
Un suflet golit de destin.
Se-aude departe,
Un raget de fiara, agonic si crud,
Ca un tunet pustiu si surd,
Si-mi pare ca vocea mea o aud.
Privesc catre mine si parca,
Trupul ce vad e rece si greu;
E trupul unei fiinte ce moare,
Si vai, fiinta aceea sunt eu!
Si simt,
Cum treptat ma topesc in zare,
Si de cel ce am fost ma desprt cu greu,
Il vad cum dispare.
Si simt cum dorul de mine ma doare,
Si ma doare parca toata faptura mea,
Faptura mea de eter,
De eter fara culoare.
Mi-e dor si ma doare!
Si vreau sa m-ating dar nu pot,
Si vreau sa vorbesc dar n-am glas,
Si din toate cate-am avut,
Doar scanteia gandirii mi-a mai ramas.
Si vidul cel negru si mare,
Incepe usor sa ma-npresoare,
Si-n recea tacere ma simt singur tare.
Dar gandul imi zboara aiurea,
Si uit ca mi-e teama si totul dispare!
Si simt ca n-am spatiu, simt ca n-am timp,
Si simt ca de mine nu-mi mai e dor,
Si cu gandul, ca gandul, aiurea eu zbor,
Si simt ca n-am timp si simt ca nu mor!
Si prin tacere catre niciunde ma-ndrept,
Ca o lumina de astru,
Eu sunt un gand calator,
Sunt un suflet sihastru!
Si veacul cat clipa imi pare,
O clipa in plus pentru inc-o povata,
O clipa cat veacul de mare,
O clipa ce-nseamna viata.
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cand in cand
eu te-as saruta mereu,
si te port in al meu gand
si te-as alinta mereu
tu poate doar din cand in cand
si esti dulce si usoara
ca s-o adiere de vant
te-as tine-n brate mereu iubito
tu poate doar din cand in cand
am sa te port in al meu suflet
in sufletul meu cel frant
si te-as mangaia mereu
tu poate doar din cand in cand
si te ador iubirea mea
chipul tau ce-l vad razand
am sa te iubesc o vesnicie
tu nici macar din cand in cand
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi
Un fulg de nea de-aș fi, să mă cuprinzi în palmă
Eu m-aș topi sfioasă sub mângâierea-ți calmă
Și doru-l las să curgă, iubire, într-un giulgiu,
Ca trupul să-ți pătrundă, găsindu-și un refugiu.
În suflet e un înger, îngenuncheat în rugă,
Când în ninsori durerea trupul îți subjugă,
Aș naște iar iubirea, mărgăritar topit
Cu dorul ce în mine, e un fugar gonit.
Aș fi la tine-n palmă-n fiecare iarnă,
Cand anotimpul cerne tristețea să-mi aștearnă,
Din nălucite vise-n vinovate gânduri,
Doar ochi pierduți în flăcări și lacrimi printre rânduri.
Dar m-aș topi din nou în orice primăvară,
Căci te-aș iubi mereu la fel ca prima oară
Și iar te-aș înflori în mugurite ramuri,
Cu palma de-mi vei lua și gânduri și aleanuri!
poezie de Nastasica Popa (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abisul durerii
Mistuit de răni lăuntrice, îngenunchez în abis,
Cu degetele încerc să-mi pipăi sufletul,
Însă cetatea tristeții nu poate fi pătrunsă,
Călătorie fără potecă, către noaptea mormântului...
Râuri roșii de sânge și trandafiri se revarsă peste cărare,
Toate se ineacă însă în oceanul lacrimilor mele,
Privirea mea de sânge, îți mângâie brutal trupul blajin,
Eu nu te văd, te simt doar în suflet.
Vreau să-ți cauți lacrima printre lacrimile mele,
Îmbrațișează-mi trupul pustiu,
Doar așa vei putea asculta clopotul inimii mele,
El a bătut odată, doar pentru tine...
Petale roșii îmi picură în suflet,
Mă dezbrac incet de trup și privesc în ochi nemărginirea,
Noaptea adâncă se ingroașă, trandafirii palpită,
Am trecut prin lume ca un îndrăgostit, cu un suflet roșu aprins.
poezie de Timis Andu
Adăugat de Timis Andu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele
deschid fereastra catre
maine
soarele navaleste
cainii tacerii imi musca
gandul
smulg clipe din
trupul timpului si
le ingrop in pumni
planuiesc sa
sau mai bine
imi fac planuri din
cioburi de vise
alerg catre maine
desculta
cand soarele navaleste.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
cerul căzut în fântână
ademenesc ochii
care s-au desprins greu
din cioburile oglinzii
amăgind rațiunea cu o lumină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudine
... cu cât mai scurtă-i o iubire
cu-atât mai lungă-i o uitare
cu atât mai greu în amintire
se stinge trist o lumânare
cu cât mai lungă-i o iubire
cu-atât mai scurtă-i o uitare
cu-atât scânteia fericirii
în suflet arde ca un soare
întreagă lume-i energie
incertitudine paradoxală
cuantică incertitudine și vie
precum iubirea ta fundamentală...
poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești doar al meu
ești doar al meu.
când zbor spre stele
peste fuioarele de nori
ce lasa-n picaturi rebele
adesea adormite ploi!
ești doar al meu...
in gand de seara
si-n diminetile cu foc
cand soare rosu vrea s-apara
timid pe cer in orizont!
ești doar al meu...
cand marea-mi scalda
trupul fierbinte plin de dor
esti doar al meu cand departarea
ne prinde intr-un nou decor!
ești doar al meu...
nimic si nimeni...
nu poate ca sa mi te ia...
nu esti palpabil... esti aievea
esti numai in privirea mea!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul amintire
Dacă aș fi trăit acum în ieri
Azi eram doar un altăieri
Mâine ieri dinainte de altăieri
Poimâine ieri după ieri după ieri
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc la două lumi
Privesc în ceață
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur și văd balanța
Dintre tristețe și fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Și văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deși, poate, destinul și-a dorit...
În jurul meu negura se întețește,
Acum este de netrecut.
Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.
Și ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin
Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiți în ceață?
Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit și în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.
Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aș duce e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?
Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură și răcoare
E prezent și e trecut
E un univers comun.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cei al meu
ochii in gura mea,
suflet cuprins de brate,
lacrimi sterse cu parul meu,
alunec pe trupul tau gol,
aluneci cu visul meu in jos,
fugind de lume...
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dincolo de suflet... mai e loc
Nu judeca... o lume, după tine,
Când ești cuprins de griji și de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Și peste rău... nu mai încape bine.
Când pe altarul vieții arde foc
Și te-a cuprins, puțin câte puțin,
Iar sufletul îți pare că e plin...
Și dincolo de suflet... mai e loc.
Și dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânța lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Și zâmbetul, tăcut, de trandafiri.
Și dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire și tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.
Și dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciți... și goi.
Și după nopți... se mai ivesc și zori.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
în câte chipuri încerc să mi te amintesc
nici unul nu rămâne
pentru că zborul lor, e doar
o închipuire
în cate vise încerc să te găsesc
nici unul nu-i, o amintire
căci totul în mine este șters
de timpul care a trecut, și nu mai ești
în nimeni
dar ai lăsat cuvinte scrise
cuvinte din suflet amintire
pentru mulți care încă, vor să știe
că nu ai fost trecut, ci iar prezent
un suflet cald pentru vecie
acum eu mă uit la ele, citesc și nu pot
nici măcar să-ți spun, că-i fost
doar... amintire
poezie de Viorel Muha (august 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adieri
Zambetul ti-e lumina
Soaptele adieri de vant
Ziua tu imi faci senina
Cand eu te stiu la mine-n gand
Caci ochii iti sunt stelele,
Invidioase sunt perlele
Tu esti muza gandului
Si bucuria sufleului
Vocea ta e sunet pur de nai,
Tot ce in suflet vrei sa ai
In noapte gandul mi-ai furat
Si, te-am visat
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pietre si Inimi" de Alexandru Cristian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mareea
Trupul meu se culcă peste maree
Mîinile îmi adorm în mișcarea ei
sonoră, de mătase cosmică,
dirijată de aștri
și-mi pare că mareea va descrește spre tine
fruntea mea va odihni
pe stîncile fosforescente
ale coastelor tale
Mă voi trezi
cu soarele crescut în părul meu,
privindu-mi trupul argintat,
de sirenă
cum încet se transformă,
gîndindu-mă că în lumea asta
voi fi gata să merg pe cuțite
ca să te urmez
voi umbla sîngerînd peste cioburile solzilor
și peste scoicile
vărsate de val ca niște azime
topite în nisipul solar presărat
pe țărm din umărul tău.
poezie de Irina Monica Bazon
Adăugat de Anca Diana Vasluianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar un cuvant
Un singur cuvant Si totul s-a dus,
Furate de vant, Petale s-au smuls.
Si florile dragi, Acum au pierit
Sunt triste si reci, Au chip impietrit.
S-au smuls astrii toti, Iar boala s-a-nchis,
Priveste de poti, Frumosul tau vis,
Cazut de pe culmi, In valea de spini
Si-n cearca s-aduni in suflet lumini!
Azi cerul senin Si gandul duios,
Trecutul sublim, Cu chip luminos,
Se cauta dar nu-s, Gasesc doar un gand
Ca toate s-au dus, Cu-n singur cuvant...
Te caut in van Si-alung tristul gand,
Dar nu le mai am.. Le-a luat un cuvant...
poezie de Nicoleta Rusu (13 aprilie 2009)
Adăugat de Nicoleta Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai plecat
Un vis cu tine am avut
Si visu-n zori a dispărut
Iluzii multe s-au pierdut
Nu stiu ce s-a întâmplat
De lângă mine ai plecat
Un geam e sfărîmat
In grabă mare tu l-ai spart
Iubirea-n ură ai transformat
Nu ai privit, nu te-ai uitat
Din viata ta m-ai alungat
O legătură de iubire s-a rupt
Nu ți-a păsat, nu te-a durut
Si lacrimi multe am vărsat
Pe cioburi iubire am desenat
Inima de dorul tău a înghețat
Si sufletul mi-e gol si pustiit
Durerea din suflet am aruncat
Pe geamul care tu l-ai spart
Acum te uiți spre geamul spart
Dar eu am obosit, am înghețat!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram doar noi
Probabil în iubiri mai sunt uitări,
El însuși, timpul, uită a lui cărări.
Dar trupul tău e ca o vioară
Și uite că iar, plouă afară.
Eram frumoși, eram doar noi
Curgeau afară triste ploi
Eram desculți, ce întâmplare
Și am ajuns din nou în soare.
Plouă în film o altă dramă,
Purtai pe tine o naframă.
Plouă rar, dar plouă mult
Și eu pe tine te ascult.
poezie de Eugenia Calancea (1 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de suflet, dor de noi
Mi-e dor...
dor de sufletul din noi,
ce l-am ascuns sub pietre si noroi;
ce l-am uitat într-un ungher
sub ploaie, frig și ger.
Si noi...???
noi oameni... ce suntem?
daca nu, doar niște biete ființe?
înzestrate doar cu-n simț primar
de supravețuire, acel simț vital.
Si el,
El, suflet de copil,
ce toți l-aveam cand mergeam tiptil,
ar mai salva, de-ar putea
săraca noastră consțiința.
dar este mic și al său trup
l-a izgonit în ploi și vânt
și de atunci el rătăcește
taina lumii de-o vestește:
Noi ne naștem puri și goi
Dar murim plini de noroi
Iar la ziua de apoi
Cerșim sufletu-napoi!
poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis pierdut
naluci aluneca in noapte
si-aud in gand atatea soapte
ce vin din departari!
esti visul meu venit pe unde
Si care inca-s nestiute
de cei ca noi!
incerc sa te adun din ploi
incerc cu gandul inapoi
sa te aduc!
traiesti si vii din alte lumi
prin nestiutele minuni
care vibreaza!
tresar..... ascult si te astept
imi bate inima in piept
esti visul meu pierdut!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!