Credinţa lui Avraam

Venind să-ncerce-odată pe Avraam,
Să ne arate cine-i e pe plac,
De noapte Domnul l-a chemat la El,
Cerându-i să jertfească pe Isaac.
Şi Avraam, crezând făgăduinţa,
A ascultat, tăcut, pân-la sfârşit,
Ştiind că Domnul, chiar şi din cenuşă-i
Va da înapoi băiatul scump jertfit.

Credinţa lui Isaac, ascultătoare,
A strălucit, când s-a supus ca miel.
Am vrea şi noi s-avem acelaşi spirit,
Să ascultăm întocmai ca şi el.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avraam primeşte oaspeţi

Obişnuit ca să primească oaspeţi,
Fără să ştie, Avraam cel drept
A găzduit pe îngeri, chiar pe Domnul,
Slujindu-le amabil şi concret.
Şi astfel a primit făgăduinţa
Unui copil de mult tot aşteptat;
Atunci a mijlocit pentru Sodoma,
Pentru acei ce-odată i-a salvat.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuinţa lui Adam şi a Evei

Când Domnul a făcut pe oameni,
I-a pus sub lege, să asculte,
Ca, astfel, ocrotiţi de rele,
Să vieţuiască zile multe.
Dar i-a-nşelat ispititorul
Ca să mănânce fructul morţii,
Şi ei au ascultat de şarpe;
Iar noi la fel facem, cu toţii.

De-aceea Domnul a promis
Să pună-n sânul nostru ură,
Chiar pentru cel mai mic păcat
Făcut de biata noastră gură.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea şi Viaţa veşnică

Domnul Isus ne-nvăţat cum viaţa s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toţi să fim
Şi ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvăţat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credinţă viaţa nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim

Cine-n Mine se încrede Viaţa veşnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie şi viaţă şi salvare
Prin credinţa în Hristos noi primim făgăduinţa
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruinţa
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieţii noi vom intra în veşnicie
Căci Pavel aşa ne spune eu sunt mort faţă de Lege
Şi trăiesc pentru Hristos viaţa sfântă se-nţelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost

De atunci credinţa sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credinţă
Şi-a fost gata să ucidă a fiului lui fiinţă
Dar Dumnezeu l-a oprit şi i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credinţa neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Şi Avraam în sfinţenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credinţa sfântă în Dumnezeu Sfânt şi viu
Tot aşa şi noi acum prin credinţă avem viaţă
Prin credinţa în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalţă
Legea şi porunca a fost până a venit credinţa
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruinţa

Prin credinţa în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viaţa de Hristos toţi ascultăm
Şi fiinţa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viaţa sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învăţat
Iar când totuşi se întâmplă în greşeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Şi îi cerem dar iertare fiinţa noastră să o spele
Căci avem viaţa sfântă cu toţi astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste şi oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta. Voi faceţi faptele tatălui vostru.

replică din Sfânta Evanghelie după Ioan, Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva necredinţei iudeilor. - 8:39-41, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evreii sunt cel mai tenace popor din istorie. Hebron este o dovadă concretă. Este situat la 32 de kilometri de Ierusalim, la 1.000 de metri înălţime, pe dealurile Iudeei. Acolo, în peştera Macpela, se găsesc mormintele patriarhilor. Conform tradiţiei străvechi, un cavou în stâncă, el însuşi foarte vechi, adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale lui Avraam, fondatorul religiei iudaice şi strămoş al colectivităţii iudaice. Alături de mormântul lui se află cel al Sarrei, soţia lui. În acelaşi loc se găsesc mormintele îngemănate al fiului său, Isaac, şi al soţiei sale, Rebeca. De partea cealaltă a curţii interioare – alte două morminte, al lui Iacov, nepotul lui Avraam, şi al soţiei lui, Lea. Iar în faţa construcţiei este îngropat fiul lor, Iosif. Aici a început – în măsura în care poate fi fixată în timp – istoria de patru mii de ani a evreilor.

începutul de la O istorie a evreilor, Israeliţii de Paul Johnson (1987), traducere de Irina Horea
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegerea lui Solomon

În ceas de noapte, Domnul i-a vorbit
Lui Solomon, cum Biblia ne spune.
Tot felul de comori i-a oferit,
Dar regele-a ales înţelepciune.
Şi-n vremea lui, în linişte de aur,
S-a construit cel mai măreţ palat,
Ca-n el să locuiască pe vecie,
Pe tronul păcii, Domnul împărat.
...........................................
Şi s-a dus vestea până-n ţări străine,
De regele cel tânăr, înţelept.
Venind regina Sabei ca să-l vadă,
A apucat şi ea pe drumul drept.

Ce trist că Solomon îşi pierde mintea,
Trăgând apoi o lume după el!
La urmă, pocăit, a scris cu lacrimi:
,, Deşertăciune! Toate sunt la fel!"

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnul Babel

După un an de strâmtorare,
Corabia a acostat
La nişte insule înalte
Ce azi sunt munţii Ararat.
Şi au ieşit afară credincioşii,
Părinţi, copii şi sute de jivine.
Dar înainte de-a -şi începe viaţa
S-au strâns lângă altar, să se închine.

Dumnezeu binecuvintează pe Avraam
Dumnezeu l-a chemat pe fiul lui Terah
Din ţara păcatului, din oraşele lumii.
I-a făgăduit o cetate de iaspis,
O mulţime de copii şi de stele.

Dumnezeu l-a apucat de mână şi i-a zis:
Lasă-ţi toate planurile şi vino cu Mine,
Ca să primeşti cea mai mare binecuvântare
A cerului.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saul

Din seminţia cea mai ne-nsemnată
Şi de curând lovită de război,
Un tânăr-nalt, curat şi fără pată,
Lupta cu pământeştile nevoi.
Neobosit pe calea ascultării,
Tot căutând măgarii rătăciţi,
Găsi uleiul binecuvântării,
Duh nou şi tron peste israeliţi.

Chiar dacă Israel a necinstit
Pe Domnul, căutând un împărat,
El nu i-a părăsit. Deşi jignit,
În providenţa Sa ia ascultat.

Le-a dat pe Saul cel smerit, ascuns,
Ce-atât de mic era în ochii săi.
Cu suflet nobil şi cu zel nespus,
El i-a scăpat de amoniţii răi.

O, dacă Saul rămânea smerit,
Cinstind porunca, nu părerea sa,
Dar la-ncercare el a îndrăznit
S-aducă jertfa ce nu se cădea.

Apoi, mânjit de-a sa nepocăinţă,
A poruncit un post necugetat,
Crezând că Domnul va schimba sentinţa,
Lăsându-se prin post înduplecat.

Fanatic, el lipsi pe toţi de mierea
Pe care-o pregătise Dumnezeu.
Dar prinţul Ionatan, primi puterea
Credinţei, izbăvind poporul său.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Y nutrea o dragoste neîmpărtăşită pentru o doamnă care a sfârşit prin a se căsători cu domnul X. Cu toate că domnul Y îl cunoştea foarte bine pe domnul X, de multă vreme şi avea cu el chiar şi relaţii de afaceri, el îi uită mereu numele, în aşa fel încât se vede silit să întrebe alte persoane ori de câte ori trebuie să-i scrie. Este evident că domnul Y nu mai vrea să ştie nimic despre fericitul său rival: "Nicht gedacht soll seiner werden!" ("Să-l ştergem din memoria noastră!")

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegerea lui Iosua

Iosua, generalul credincios,
Adesea se pleca în rugăciune,
Dar îşi făcea şi partea lui, voios,
Nu aştepta mereu numai minune.
Chiar dacă eşti un tânăr ca Iosua
Şi ţi-a pus Domnul sarcina în spate,
Să nu te temi, căci El te va susţine,
Aşa cum pe Calvar le-a dus pe toate.

Nu tremura, nu tu conduci, ci Domnul,
Şi nu te îmbăta de-ngrijorare.
Ia-ţi sarcina şi poart-o cu credinţă,
Căci El îţi iese în întâmpinare.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaac Davis: Chiar crezi că am încercat să dau cu maşina peste tine?
Connie: Vrei să spui că ai dat întâmplător peste rezervor când m-am urcat în maşină?
Isaac Davis: Am făcut-o intenţionat?
Jill: Păi, Freud ce ar spune?
Isaac Davis: Freud ar spune că am vrut cu adevărat să dau cu maşina peste ea. De aia e el un geniu.

replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Domnul Învierii

Eu sunt Domnul Învierii
Sunt Isus, din Nazaret,
Eu sunt Domnul mângâierii
N-am venit ca să te cert,

N-am venit s-aduc ocară
Suflete slab, pustiit,
Şi nici vorbe să te doară
Căci eşti fiul Meu iubit.

Pentru tine M-am jertfit
Viaţa ta să o salvez,
La Golgota am sfârşit
Şi vreau, în Mine să crezi.

Te aştept la pieptul Meu
Să poţi să te odihneşti
Să laşi tot ce este greu
Să poţi liber, să trăieşti.

Cu a Mea lege te-nvată
Liniştea să o găseşti,
Să vezi în cer a Mea faţă
Acol' veşnic să trăieşti,

Fericit să fii cu Mine
Şi cu cei din jurul Meu.
Eu sunt Domnul ce-ţi vrea bine
Eu sunt Salvatorul Tău.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (11 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Atunci" şi "Acolo"

(Geneza 18,17 şi 22)

Când citeşti Sfânta Scriptură luminat de Duhul Sfânt,
Găseşti taine mari pitite sub câte un mic cuvânt.
Iată unul spre exemplu: Avraam, privind odată
Cum fierbea-n văpaia zilei pustia înfierbântată,
A văzut trecând pe-acolo trei bărbaţi, trei călători,
Exponenţi sfinţi ai puterii, cu un rol executor.
Cum îi vede, li se pleacă şi le cere ca favor
Să îl lase să le facă spălarea picioarelor.
Iar după ce-i ospătează cu ce are şi ce poate,
Să îi lase să-şi urmeze drumul lor pe mai departe,
Îngerii primesc oferta, apoi Avraam grăbit
Pregăteşte iute cina şi începe la servit.
După ce termină masa, îngerii îi spun că vor
Să-şi vadă pe mai departe de călătoria lor.

Aici este punctul unde se consumă actul care
Justifică poezia căreia-i daţi ascultare.

Avraam nu se mulţumeşte doar cu timpul scurt în care
I-a avut părtaşi în casă, la odihnă şi mâncare,
Ci, fără să ia în seamă oboseala din pustie,
Se scoală să îşi petreacă oaspeţii-n călătorie.
Şi ATUNCI - zice Scriptura - când Avraam îi petrecea,
Din dorinţa lui cea sfântă lângă Domnul să mai stea,
ATUNCI îi conferă Domnul cinstea şi onorul care
Şi-azi le are pregătite pentru noi, când fiecare
Clocotim în inimi dorul lui Avraam cel credincios,
De-a petrece cât mai multă vreme cu Domnul Hristos.
ATUNCI când el a fost gata a-şi jertfi confortul său
Pentru câteva momente, să le stea cu Dumnezeu,
Domnul a fost şi El gata cu o dublă cinste, care
Nu fusese cunoscută până-atunci încă sub soare.
Iată-l deci chemat la rangul de înalt consilier,
Discutând cu Domnul planuri, sus alcătuite-n cer.
Iar al doilea har în urmă, la atâta dăruire,
Este sacrul privilegiu de a face mijlocire
Pentru Lot cel lacom care, în goana după avere,
Se-ndeletnicea în viaţă cu ce e pământ şi piere.

O, ce lecţie bogată şi plină de-nvăţăminte
Ne-a pus Duhul Sfânt în faţă, prin textul de mai-nainte!

Sunt creştini cari plâng cu jale că nu pot să înţeleagă
Voia Domnului în viaţă şi deci nu pot s-o aleagă.
Tu acel care eşti sincer şi cu-adevărat doreşti
Să cunoşti voinţa sfântă, pentru ca s-o împlineşti,
Află că de multă vreme chiar Domnul Se străduieşte
Să-ţi arate, însă, vezi tu, El nu Se dezvăluieşte
Decât să-ţi incendieze inima cu-n foc nestins
De-al cuprinde-n timp şi spaţiu pe Cel veşnic necuprins.
Dup-aceea însă pleacă, iar tu trebuie la fel
Ca Avram să ieşi cu Domnul şi să zăboveşti cu El.

Ziua când întâia oară ţi-a luat foc în suflet dorul
Să cunoşti în viaţă voia cum o vrea Mântuitorul,
Este ziua ta în care Domnul Cel de altădată
Vine să te viziteze, ca pe Avraam odată.
Dacă deci vine la tine, ca la Avraam la fel,
îl petreci şi tu pe Domnul? Faci şi tu ce-a făcut el?
Despre Avraam ne-arată Cuvântul că şi-a lăsat
Umbra rece şi plăcută şi cu Domnul a plecat;
Şi-abia numai în pustie, unde dogorea cuptorul,
Domnul Se destăinuieşte şi-Şi ridică slujitorul
La un rang ce până-atuncea nu fusese niciodată
Cunoscut aici pe Terra, după ce-a fost blestemată.

Cum stau lucrurile pare când e vorba despre mine:
Am lăsat şi eu ce-mi place şi ce-mi face mie bine,
Ca să pot rămâne singur cu Domnul ca în pustie
Şi să mi Se reveleze, ca lui Avraam, şi mie?
Aş vrea să mai spun o dată că în ceea ce priveşte
Cunoaşterea voii sfinte, faptul principal nu este
Să ştii pe de rost Scriptura, nici doar să fii credincios,
Ci să ieşi din tine-afară şi să stai lângă Hristos.
Căci precum se vede-n textul din Scriptura arătată,
Domnul nu a stat de vorbă cu Avram de prima dată,
Ci ATUNCI - spune Cuvântul - când Avram a părăsit
Umbra lui dulce de-acasă şi cu Domnul s-a-nsoţit,
ATUNCI îi împărtăşeşte Domnul voia Lui cerească
Şi ACOLO îl învaţă şi arta să mijlocească.

Aş vrea să revin acuma cu-ntrebarea de mai sus:
Cum stai tu când este vorba de rămasul cu Isus?
Să zicem că dimineaţa ai citit tu în Cuvânt
Că-i ferice credinciosul care-n viaţă pe pământ
Hrăneşte şi vizitează un sărac neputincios,
Că prin asta el petrece direct cu Domnul Hristos.
Mai târziu, înspre amiază, Hristos vrea să îţi vorbească
Indicându-ţi o adresă, unde vrea să te-ntâlnească.
Însă la adresa-aceea nu e cerul de cleştar,
Ci-i un Lazăr plin de bube, ce stă-ntr-un bordei murdar.
N-are bani nici pentru pâine şi mai şi miroase greu,
Că-i bolnav şi n-are cine să-l ducă nici la WC-eu.
Vai, cât de neprimitoare e pustia cea fierbinte,
Locu-n care însă Domnul vrea să-ţi spună taine sfinte!
Dar cât de ispititoare e şi umbra cea stufoasă
De-a rămâne să vezi meciul la televizor acasă!
Sau te-aşteaptă şi vecinul, să câştigi dolari la el...
Lasă-L pe Isus săracul, ai să-L vezi când mergi în cer.
Vizitându-L azi pe Domnul, sărac şi paralizat,
Pierzi venitul şi dolarul din pământul blestemat.

Iată, două voci te cheamă; însă tu să ştii, creştine:
Numai prima-i de la Domnul, cealaltă din iad îţi vine.
Rămâi astăzi lângă Domnul, cel bolnav şi-n sărăcie,
Ca să stea şi El cu tine în eterna veşnicie,
Căci numai "ATUNCI" şi-"ACOLO", lângă Domnul de petreci,

Vei cunoaşte fericirea, de acum şi până-n veci!

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă-ţi iubirea în Isus...

Poartă-ţi iubirea de Isus tăcut în lume
Chiar de eşti-mproşcat
cu uri şi vorbe de ruşine...
Să-ţi fie dor de cer,
de Domnul Salvator.
Prin Duhul Sfânt
trimite-ţi inima, plină de dor...
Chiar prin suspine...
Mergi apăsat în urma Lui.
Chiar dacă lacrimi porţi în tine,
El nu te va lăsa nicicând,
că te-a ales,
să-I fii Mireasă lângă Mire.
Iubeşte, chiar de suferi-n urma Lui,
şi norii negri-şi varsă pietre.
... E întunericul ce-ar vrea
de Domnul să te lepezi.
Păşeşte-n har cântând, şoptind
cele mai dulci cuvinte,
ca-n ele Domnul să te cheme:
- Aici sunt pentru tine,
copilul meu cuminte!

poezie de Sanda Tulics din Foşnet stelar (22 septembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mary Wilke: Nu mă mai psihanaliza, plătesc un doctor pentru asta.
Isaac Davis: Poftim? Ăla e doctor? Nu ţi se pare dubios faptul că te sună la trei dimineaţa şi plânge la telefon?
Isaac Davis: OK, e nonconformist. Dar e şi un doctor foarte bun.
Isaac Davis: Da, ţi-a şi rezolvat problemele. Aşa de bine, că la tine auto-aprecierea e sub cea a lui Kafka.

replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia lui Iacov se duce în Egipt

"Să cred, sau să nu cred?", gândea bătrânul.
Să mai trăiască Iosif cel pierdut?
E-adevărat, Neftali, Ruben, Iuda?
E-adevărat că voi mi l-aţi vândut?
Ce minunată dragoste divină
A transformat necazul în lumină
Şi-a pregătit o zi de revedere,
Care să şteargă doruri şi durere!

Ce veste pentru amărâtul Iacov!
Tot mai trăieşte Iosif, fiul meu?
Ba încă el a fost unealta sfântă
Prin care ne-a dat pâine Dumnezeu.

Înţelegând conducerea divină
Îşi strânge, patriarhul, tot poporul
Şi intră în Egipt, cu toată turma,
Privind trecutul său şi viitorul.

Bătrânul Iacov, şef de caravană,
Întinerea gândind la fiul său.
Atunci a cunoscut înţelepciunea
Şi planul tainic al lui Dumnezeu.

Priviţi apoi pe Iacov rezemat
Cu mâna pe toiag, şi-apoi pe moarte,
Culcat în pat, cu ultima suflare
Ce binecuvântări la fii împarte...

Şi cercetaţi în Biblie, la rând,
Căci profeţia lui s-a împlinit,
Şi încă mai rămâne să vedem
Cum ŞILO va veni, de toţi slăvit.

Apoi muri şi Iosif, ca tot omul.
La moarte, credincios, cu-acelaşi ţel,
Rugă pe-ai lui să-l ducă în pământul
Lui Avraam Isaac şi Israel.

Căci au voit, în toate, patriarhii,
Să împlinească-a cerului sentinţă:
Chiar ultimul lor drum să dea pe faţă
O ascultare plină de credinţă...

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioan Botezătorul (văzând pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez): Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă, şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins.

replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Ioan Botezătorul. Botezul lui Iisus. - 3:7-12 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste biblică - omagiu

Când Domnul l-a croit pe-Adam în Rai
Ştiind că munca-i doar la jumătate,
A strâns în Eva, floarea de pe plai,
Prinos de dor, tandreţe, fermitate!

madrigal de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Liszt

A venit aseară cu-o trăsură –
L-a adus un înger mai de sus.
Nu voia să vină, dar, supus,
A bătut tot drumul o măsură

Şi trăsura lui era de ceară,
Dar venind jandarmii cu toptanul
Şi mandate pământeşti, să-i ceară
Acte şi să-i vadă gemanatanul,

A trecut ca duhul prin pereţi.
Nu-l simţiţi în suflet cum adie?
De aceea nici n-o să-l vedeţi
Domnul Liszt e numai ARMONIE!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Calvar a trebuit

Cât de scump este Isus
Şi cât e de minunat
Căci păcatul nost" a dus
Şi El s-a lăsat răpus
Plătind vai — greul păcat

A fost prins şi judecat
De preoţi şi farisei
Dat la moarte — a fost dat
Noi s-avem duhul curat
Şi în ochi — lumină-n ei

Şi Isus a fost bătut
Şi scuipat şi biciuit
Deşi-un greş El n-a făcut
El a fost necunoscut
Pe pământ când a trăit

Fără pată — fără vină
Domnul Isus a umblat
A trăit într-o lumină
Cum nu-i nimeni să o ţină
Fără urmă de păcat

Şi-a fost prins în Ghetsimani
Domnul după rugăciune
Căci preoţii a Lui duşmani
Iudei i-au dat însăşi bani
Taina Domnului a spune

Şi vândut a fost Isus
El păcatul să ni-l poarte
A fost ca un miel supus
De aprozi când fu adus
Vina noastră să o poarte

Pentru că a vindecat
Multora fiind salvare
Iată a fost condamnat
Socotit ca vinovat
Pentru a omului iertare

Trebuia în veşnicie
Noi ca să fim condamnaţi
Şi doar El putea să fie
Rob plătind pedeapsa vie
Ca noi toţi să fim iertaţi

Nimeni altul nu era
Aşa Sfânt ca să plătească
Vina omului cea grea
Doar în Isus se găsea
Natura Dumnezeiască

Şi astfel a trebuit
El să sufere amar
Ca păcatul nost" plătit
Să fie desăvârşit
Prin Isus chiar pe Calvar

Şi Hristos a suferit
Cea mai groaznică ocară
Pe Calvar când a păşit
Omul Cel neprihănit
Pentru noi dat ca să moară

Singurul ce-a fost în stare
Să ne poarte suferinţa
Prin El să primim iertare
Prin a Lui chinuri amare
În El de avem credinţa

Glorie dar Lui Hristos
Slavă cinste şi onoare
C-a venit aicea jos
Şi-a trăit aşa frumos
Nouă să ne dea iertare

Noi Isus îţi mulţumim
Pentru tot ce ai răbdat
Când dat morţii şi în chin
Ai sorbit al nost" venin
Fii în veci glorificat

Ţie dar ne închinăm
Şi-ţi slăvim Isus Fiinţa
Ne-ai dat ce nu merităm
De aceea te urmăm
Şi în Tine avem credinţa
16 aprilie 2020 mănăştur Cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!