Mirările peştelui

Năstruşnic monstru! Ca el, eu altul nu mai ştiu,
Rasa noastră de când l-a zărit întâia oară
Se miră încontinuu. O faţă plată, de ocară,
Iar trupul de la mijloc spintecat în două. Straniu.

Tu, care pe malul apei calci bizar şi fistichiu,
Cu trupul despicat, mişcându-te-într-un ritm ridicol,
Cu aripioare fără rost, lent şi păros articol!
Deshidratat şi vertical, cu dinţii lipiţi! Disgraţios şi cenuşiu!

Respiri ce nu-i de respirat, aerul tăios ca un pumnal,
Cum poţi tu oare să exişti? Pe tine însuţi cum de te suporţi,
Uscată şi-îngrozitoare creatură care simulezi că ştii să-înoţi?!
Din tine nimic nu trăieşte-n apă, nimic din tine nu-i normal!

Din când în când, vă văd trecând perechi ( soţii şi soţi?!)
Cu-aripile legate-absurd una de alta – apocaliptic animal!

poezie de James Henry Leigh Hunt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre oameni şi peşti

Straniu, năucitor, o arătare cu cap triunghiular
Şi cu o gură ciudată molfăind ciurucurile mării,
Înghiţind continuu apa plină de otrava mâlului şi-a sării,
Cu sânge, chiar dacă roşu, mai rece decât e un gheţar –

Şi mut, deşi-şi duce viaţa sub a valurilor gălăgioasă oaste;
La fel sunt şi-alte forme acvatice ca el, tot un soi de peşti –
Unele sferice, altele turtite sau lungi, dar toate diavoleşti,
Fără picioare, insenzitive şi, trebuie s-o spun, cumplit de caste.

Alunecoase, pline de oase, umede, holbate panarame,
Ce faceţi? Ce fel de viaţă duceţi în apă, ochi sticloşi?
Cum vă-nveseliţi acolo zilele şi nopţile infame?
Cum vă petreceţi duminicile? Nu v-aţi plictisit, solzoşi

Jongleori, să faceţi veşnic baie? Mereu presaţi de foame,
Pândind, ciupind, leorbăind, aventurându-vă sau codindu-vă fricoşi!?

RĂSPUNSURILE PEŞTELUI

Năstruşnic monstru! Ca el, eu altul nu mai ştiu,
Neamul nostru de când l-a zărit întâia oară
Se miră încontinuu. O faţă plată, de ocară,
Iar trupul de la mijloc în jos tăiat în două. Straniu.

Tu, care umbli fără rost pe malul acestui râu,
Cu trupul despicat, ţopăind într-un ritm ridicol,
Lipsit de solzi, lent şi păros articol,
Sfrijit, cu aripioare inutile, cu dinţi lipiţi, molâu!

Respiri ce nu-i de respirat, aerul tăios ca un pumnal,
Cum poate exista aşa ceva? Pe tine însuţi cum oare te suporţi,
Uscată şi îngrozitoare creatură simulând că ştii să-noţi?!
Nu poţi trăi în apă, în alcătuirea ta nu-i nimic normal!

Din când în când, vă văd trecând perechi (soţii şi soţi?!)
Cu-aripile legate-absurd una de alta – apocaliptic animal!

PEŞTELE SE TRANSFORMĂ ÎN OM, APOI ÎN SPIRIT

Bucură-te de zâmbetul tău dispreţuitor, dacă încă mai zâmbeşti,
Omule! Şi detestă-mă dacă-ţi place, dar c-o fărâmă de iubire;
Căci deosebirea trebuie să-şi dovedească folosul prin deosebire –
Şi să umple cu acorduri dulci mulţimea sferelor cereşti.

Eu sunt, de bunăvoie, unul dintre spiritele care –
Peşte, şoim sau turturea – trăieşte unde-şi are viaţa umbra,
Fără ură, fără mândrie, nici dedesupt şi nici deasupra,
În plăcutele sfere-ale Domnului o fiinţă trecătoare.

Viaţa omului e caldă, veselă sau tristă,-ntre morminte şi iubiri,
Nemărginită în speranţă, onorată cu dureri severe,
Scrutând cerul şi râvnind fierbinte-aripi de heruvimi:
Peştele-i iute, cu nevoi mici, vag, dar totuşi în vedere:

O viaţă-n sclipiri de-argint, rece, dulce,-nfăşurată-n moi talazuri,
Înviorată cu accese de teamă în multe, multe cazuri.

poezie de James Henry Leigh Hunt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuse...

Îmi spuse: « Nu poţi să ştii când vine....
de ce nu faci puţină ordine?
Nu poţi să ştii când te găseşte
poate e-n tine, poţi şti...
Nu poţi să ştii cum arată...
Si dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfârşit, când
cei ce rămân în urma ta l-aud... »

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierde-te pe tine însuţi

Pierde-te pe tine însuţi
pierde-te-n această iubire.
Când te vei pierde-n această iubire,
vei afla totul.

Pierde-te pe tine însuţi,
pierde-te pe tine însuţi.
Nu te teme de această pierdere,
te vei ridica din colb
şi vei îmbrăţişa cerurile fără hotare.

Pierde-te pe tine însuţi,
pierde-te pe tine însuţi.
Evadează din forma pământească,
acest corp este un lanţ
şi tu eşti prizonierul.
Sparge zidul închisorii
şi păşeşte dincolo ca un prinţ.

Pierde-te pe tine însuţi,
pierde-te la picioarele gloriosului Rege.
Când te te vei pierde înaintea Regelui
Vei deveni Regele.

Pierde-te pe tine însuţi,
pierde-te pe tine însuţi.
Evadează din norul negru
care te-învăluie.
Astfel, vei vedea lumina ta proprie,
strălucitoare ca luna plină de pe cer.

Acum, intră-n acea linişte.
Acesta este cel mai sigur drum
de a te elibera...

La urma urmei, ce-i viaţa ta? –
Nimic, în afara de străduinţa de a fi cineva,
Nimic, doar o fugă permanentă de propria tăcere.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum eşti tu!

Cu inima arsă, de şoaptele fierbinţi
Te cred pe cuvânt, dar ştiu că poţi să minţi!
M-ai fermecat, cu zâmbetul tău!
Gurii tale, nimic nu-i trebuieşte, chiar nimic!
Şi cât sunt eu de mare,
Mă ai la degetul tău mic!

Fără de sandale,
Mă plimb pe nisip, pe nisipul moale!
Fără tine!
Atât de simplu, tu spui nu!
Mă laşi, pleci! Chiar pleci?
Nu ştiu când glumeşti!
Nu ştiu când greşeşti!

De ce mă laşi?
Adun nisip în palmă
Făcând câţiva paşi!
Spre tine vin, cu visele mele!
De mână te ţin!
Pe-o cărare mică, dar plină de stele!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 51

Iubirea mea îi scuză încetineala
Calului lent, când plec de lângă tine.
Când te-am lăsat, ce rost are iuţeala?
N-o să schimb calul ca s-alerge bine.
Iar când mă-ntorc, ce vină are oare
Dac-a lui fugă este cam greoaie?
Eu îi dau pinteni, însă chiar călare
Pe vânt de-aş fi, mişcarea nu-i vioaie.
Nu-i cal cu jalea mea să ţină pasul
Şi-atunci dorinţa (ruptă din iubire)
Va necheza în goană din tot glasul,
Dar dragostea îl iartă de amorţire.

Căci la plecare-a mers cu greutate,
Însă spre tine fuge-atât cât poate.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te simţi pierdut, priveşte în jurul tău. Îndoieşte-te că ce vezi e adevărat, şi şterge toul, să-ţi rămână apoi o singură certitudine: că tu exişti. Exişti pentru că ai un trup, trupul tău. Eşti chiar tu! Trupul tău e tot spaţiul pe care l-ai străbătut ca să ajungi unde eşti, e şi timpul care a făcut din tine ceea ce eşti acum, timpul pe care tu îl porţi scris în tine, ale cărui cicatrici sunt amintirile tale, iar amintirile sunt gânduri; şi gândurile eşti tu...

citat din Paul Auster
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături de tine

Alături de tine acolo vreau să fiu
Alături de tine aproape să te ştiu
Alături de tine la bine şi la rău
Alături de tine să fiu sprijinul tău
Alături de tine de când te-am întâlnit
Alături de tine voi fi pân' la sfârşit
Alături de tine atunci când eşti bolnavă
Alături de tine voi fi fără zăbavă
Alături de tine când soarta-ţi va fi grea
Alături de tine nicicând nu voi pleca
Alături de tine când te vei poticni
Alături de tine mereu mă voi găsi
Alături de tine nu voi pleca deloc
Alături de tine acolo-i al meu loc
Alături de tine nicicând n-am să te las
Alături de tine cât timp mi-a mai rămas.

poezie de Kevin Barker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i dor

Nimic nu-i alb... opacitate,
Cuvinte gri, fără de rost,
Culese cu tenacitate
Pentru a fi falsificate
De un eretic anagnost.

Nimic nu-i nou... butaforie,
Decor de anotimp vital,
Când pică frunzele în vie
Şi pana... de la pălărie
A unui ins, proverbial.

Nimic nu-i clar... nesiguranţă,
Nervi, ignoranţă, refulări,
Puse adesea în balanţă
Cu o anume inconstanţă
A verbelor... fără cărări.

Nimic nu-i vis... ilaritate,
Viaţa-i cu timpul în consens
Şi pune numere la toate,
Ca semn pentru eternitate
A lacrimei, ca un condens.

Nimic nu-i dor... fără durere,
Bătăi de inimă ce fug
Spre indecentele himere
Care incită la plăcere
Şi arde sufletul, pe rug.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi da absolut nimic fără a te dărui pe tine însuţi; cu alte cuvinte, fără a risca tu însuţi. Dacă nu-ţi poţi asuma riscul, pur şi simplu eşti incapabil să oferi.

citat din James Baldwin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Pentru omul ignorant nimic nu-i mai bun decât tăcerea,
Iar dacă-i conştient de acest lucru el nu mai este ignorant.
Când te afli departe de excelenţă şi de perfecţiune
E de preferat să-ţi ţii limba în gură.
Limba poate dezonora oamenii.
O nucă fără miez are foarte puţină greutate.
Un animal nu va învăţa de la tine să vorbească,
Dar tu poţi învăţa de la animal cum să taci.
Oricine nu chibzuieşte înainte de a răspunde,
Cel mai probabil va îngăima vorbe fără rost.
Ori îţi împodobeşti discursul cu inteligenţa necesară unui om,
Ori rămâi tăcut asemeni unui animal necuvântător.

poezie de Saadi,1213 -1291, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu te-am făcut să crezi că eşti altul

şi te-am înlocuit pe tine cu tine
pe cel ce îl ştiam
cu cel ce îl visam
aveam un fel de teamă
să nu pierd ţărâna de care mă legasem
şi când nu puteam să îmi stăpânesc verticalitatea
plecam
acolo unde a început totul
la marginea lumii

ştiu ce vei spune
că povestea noastră e îngrămădită într-un trecut banal
că tu ai fost cum ai fost
pentru că nu am însemnat nimic
şi că ai dormit în fiecare noapte visându-ţi femeile
dar eu ştiu că nu e aşa

mereu am inventat oameni care m-au iubit
să mă poţi crede măcar o secundă
mereu am pozat zâmbete largi
cât să îţi imaginezi distanţa
dintre noi
cum se întâmplă şi acum
când îmi laşi un răspuns rece
şi aştepţi să scriu un poem
despre tine

mmm
despre tine am scris mii de poeme
pentru că îţi ştiu fiecare neajuns
al inimii

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţiile s-au corupt când oraşele s-au îndepărtat de păduri. Ai observat ce greu poţi minţi când stai lângă un copac? E greu, de altfel, să te minţi pe tine însuţi şi când ştii să îţi spui adevărul ţie însuţi nu-i mai poţi minţi nici pe ceilalţi.

Gerald Messadie în Viaţa mea amoroasă şi criminală cu Martin Heidegger
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e în tine. A fost tot timpul acolo şi e singurul loc unde va fi. Şi atunci când nu simţi iubire e pentru că ţi-ai acoperit iubirea din tine cu gunoaiele existenţei de zi cu zi şi doar de tine depinde să îţi mişti fundul şi să începi să faci curat printre gunoaie până când vei face iubirea din tine să strălucească din nou. Iubirea e în tine atunci când citeşti o carte care îţi place, când te uiţi la filmul sau serialul preferat, când mergi în excursie şi eşti în mijlocul naturii trăgând pe nas aerul oxigenat al pădurii sau cel sărat al mării şi toate problemele de acasă par departe. Când asculţi muzica preferată, când eşti cu prietenii din copilărie şi râdeti de toate amintirile. Iubirea e în tine atunci când îţi spune: "Devino maxim din ceea ce poţi să devii." Iubirea e când alergi pe bandă sau pe stradă sau tragi de fiare la sală sau faci orice sport, pentru că iubirea îţi spune: "Iubeşte-te! Vreau să ai un corp frumos şi sănătos." Iubirea e în tine când te duci să mângâi un câine sau o pisică. Iubirea e în tine atunci când ştii că meriţi tot ce e mai bun în viaţa asta şi iubirea e în tine când faci ceva cu pasiune şi uiţi cum trece timpul. Iubirea e în tine când îţi îmbrăţişezi părinţii şi bunicii şi îi ierţi pentru toate greşelile pe care le-au făcut faţă de tine, pentru că atât au ştiut la vremea lor. Iubirea e în tine când te uiţi în ochii persoanei pe care o iubeşti şi îi spui: "Te iubesc" fără să îţi pese de reacţia ei şi fără să ai nevoie de ceva în schimb.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi umbla toată ziua, căutându-şi locul cela unde-i erau visele de fată mare, dar nu-l găsea, şi când nu poţi găsi locul sfânt al sufletului tău, nu te poţi găsi pe tine însuţi, iar când nu te poţi regăsi pe tine, nimic nu te mai poate bucura...

citat din romanul Frunze de dor de Ion Druţă (1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne, numai Tu (Psalm 139)

O, Doamne numai Tu mă cercetezi
Şi de departe gândul mi-l pătrunzi
Şi când stau jos şi când mă scol Tu vezi
De ochii Tăi nimic nu poţi să-ascunzi.
Şi nu-mi ajunge bine un cuvânt
Pe buze, că deja l-ai auzit,
Tu, Doamne Dumnezeul meu cel sfânt
Din faţă şi din spate m-ai păzit.

Şi tot ce faci e-atât de minunat
Că de puterea mea e mai presus
Şi-atâtea ştii că m-am înspăimântat
Şi-o tainică dorinţă-n gând mi-am pus.

De Duhul Tău departe unde pot
Ca să mă duc şi unde voi fugi
De faţa Ta? - În cer dacă socot
Că pot să fug şi-acolo Tu vei fi.

Şi printre morţi să fug de-aş încerca
Şi-acolo, iată şi acolo eşti.
Cu-aripile de zori dac-aş zbura
La margine de mare - mă găseşti!

Iar noaptea de va sta în jurul meu,
Lumina-n întuneric s-o îmbrâci
Şi-acolo, Doamne, străluceşti mereu
Şi-acolo în lumină Te prefaci.

Dar nu Te-am cunoscut îndeajuns...
Când viaţa mea pe zile-o numărai.
De Tine trupul meu n-a fost ascuns
Şi trup n-aveam şi totusi mă vedeai

În locul tainic unde-am fost făcut
Ca-n adâncimi de peşteri şi de vis
În mod ciudat cu viaţă m-ai ţesut
Şi-n cartea Ta-nainte eram scris.

Şi câte gânduri, Doamne fir cu fir-
De-aş sta să număr nu s-ar termina,
Când mă trezesc cu Tine eu respir,
O, cât de nepătrunsă-i calea Ta!

Şi vino, Doamne să mă cercetezi
Pe-un drum greşit de sunt Tu să mi-o spui
Şi când stau jos şi când mă scol Tu vezi,
Cum Tu eşti, Doamne, nimeni altul nu-i...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţuirea şi aprobarea sunt două lucruri complet diferite. Preţuirea este o curgere naturală şi spontană de energie înapoi către tine, atunci când alţii se simt conectaţi la tine şi la povestea ta. Nu poţi să faci nimic pentru a grăbi aprecierea, decât să fii tu însuţi şi să spui adevărul. Pur şi simplu, nu poţi controla ceea ce vine înapoi către tine.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Tine

Dorul e aerul tot mai puţin,
Pe care îl respir când mă abţin
La glasu-ţi sfânt cu ochii-nchişi să vin,
Ca o călugăriţă să mă-nchin.

La trupul tău frumos ca o icoană
Fără de care trupul mi-e o rană,
Privind cu ochii ficşi precum o stană
Care se simte-n ochii tăi o pană.

Respir, de dorul tău, parcă revin
Să m-adumbresc la glasul tău puţin,
Ca un văzduh de plâns la un suspin;
Dorul e aerul tot mai puţin.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să te implici şi să te angajezi faţă de tine însuţi că nu te vei lăsa abătut din drum şi că vei persevera nu atunci când lucrurile merg uşor, ci când întâmpini dificultăţi -dificultăţi cu adevărat serioase, care te fac să te îndoieşti de tot şi de toate, inclusiv de tine însuţi.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nis, scuză-mă, te rog!
Nistor: Să te scuz?! Nu înţeleg... Pentru ce, şefu'?!
Lucian: Că... Am fost un mare prost?!
Nistor: Prost, tu?! Cum, adică?
Lucian: Pentru că nu demult te-am rugat să nu strigi în gura mare, de faţă cu toţi ceilalţi, ce anume te deranjează la mine, când mi-ai zis că aş fi căpos şi enervant, în peştera aceea. Dar eu cum am procedat oare cu tine acum?! Nu-i corect! Am greşit faţă de tine! Nu trebuia să-ţi reproşez nimic în legătură cu denumirile astea afurisite! Chiar n-aveai de unde să ştii despre ele. Iar eu puteam să-ţi spun foarte frumos doar ţie, în linişte, spre exemplu, uite acum, nu atunci, acolo, în şedinţă! Ţi-am mai spus, te rog, opreşte-mă când mă port urât cu tine! De ce-mi dai voie să te tratez astfel?! Nu meriţi aşa ceva!
Nistor: Lasă, şefu', nu-i nimic...
Lucian: Ba da, nu e corect! Deloc! N-am nici un drept să te tratez astfel! Şi nici măcar dreptate n-am! Sper doar să nu fii prea supărat pe mine, din cauza asta.
Nistor: Hai, mă, şefu'... Cum să fiu supărat pe tine?! N-ar fi posibil!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai de temut adversar este cel căruia nu-i pasă deloc de tine, dar care îşi îmbunătăţeşte încontinuu afacerea.

citat clasic din Henry Ford
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!