Mirările peștelui
Năstrușnic monstru! Ca el, eu altul nu mai știu,
Rasa noastră de când l-a zărit întâia oară
Se miră încontinuu. O față plată, de ocară,
Iar trupul de la mijloc spintecat în două. Straniu.
Tu, care pe malul apei calci bizar și fistichiu,
Cu trupul despicat, mișcându-te-într-un ritm ridicol,
Cu aripioare fără rost, lent și păros articol!
Deshidratat și vertical, cu dinții lipiți! Disgrațios și cenușiu!
Respiri ce nu-i de respirat, aerul tăios ca un pumnal,
Cum poți tu oare să exiști? Pe tine însuți cum de te suporți,
Uscată și-îngrozitoare creatură care simulezi că știi să-înoți?!
Din tine nimic nu trăiește-n apă, nimic din tine nu-i normal!
Din când în când, vă văd trecând perechi ( soții și soți?!)
Cu-aripile legate-absurd una de alta apocaliptic animal!
poezie de James Henry Leigh Hunt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru James Henry Leigh Hunt. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre căsătorie
- poezii despre soț
- poezii despre zoologie
- poezii despre soție
- poezii despre ritm
- poezii despre păr
- poezii despre plată
- poezii despre pești
- poezii despre existență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.