Noapte de august

Muza
Ridică-te, poete! Ia-ţi lira şi suspină.

Poetul
Dar n-am nici gaz în lampă, nici praf de zacherlină.

Muza
Ridică-te, poete şi cântă când îţi spun!

Poetul
N-ai prea găsit, o, Muză, momentul oportun!...
Ca fata când e prinsă în jbuciumări secrete,
Mă-ntorc şi stau o clipă cu faţa la părete,
Apoi pe partea dreaptă din nou şi iar tresar...
L-am prins! Am prins duşmanul. Un singur exemplar
Din câţi m-atacă noaptea, cu hotărârea fermă
Să-mi perforeze toată sărmana epidermă!...
S-a isprăvit cu tine, făptură săltăreaţă!
Eu nu pot să justific obscura ta vieaţă,
Ci doar mă uit la tine şi indignat mă mir
De unde-ţi vin aceste instincte de vampir,
Această-nverşunare nebună, fără scop?
De ce existi? Şi care destoinic Mizantrop
Te-a inventat?... Răspunde-mi, căci dacă mă decid
Să te trimit ad patres...

Muza
Devii insecticid!
Şi stingi într-însul raza eternă de lumină
Ce tremură în toate tiparele de tină,
În forme vii de floare, de om şi de insectă...

Poetul
Pe tine nu te muşcă....

Muza
Pe mine mă respectă.

Poetul
O, da, tu eşti abstractă... Dar eu, sărman poet,
De câte ori nu blestem că sunt aşa concret!
De-aş fi şi eu ca tine un mit, un artificiu,
Aş ignora desigur acest infam supliciu.
M-aş regăsi cu tine în propriul meu mediu,
Aş crede că din viaţă mă aflu în concediu...

Muza
O, mai încet!

Poetul
Răspunde, platonică amantă,
De ce mi-ai pus în mînă o pană diletantă?

Muza
Să-mbraci în haină nouă simţirea ta bogată,
În versurile tale o inimă să bată
Şi lacrimi, din obscura durerii adâncime,
Ca nişte diamante să strălucească-n rime.
Cultivă stilul simplu şi epitetul rar,
Apoi, uimit tu însuţi, trimite la tipar
O carte amuzantă şi plină, ca un stup,
De cugetări subtile...

Poetul
Pardon că te-ntrerup,
Dar simt că iar mă-nţeapă...

Muza
În forma ideală,
Impersonal arată-ţi durerea personală
Şi-n sfera artei pure, uitându-te pe tine...

Poetul
Vrei să-mi expun amorul şi inima-n vitrine?
Să pângăresc în lume secretul meu tezaur,
Să-mi trâmbiţez iubirea în trâmbiţe de aur?
Şi când în juru-mi creşte o larmă ne-ntreruptă
De glasuri de durere şi strigăte de luptă, -
Eu să rămân deoparte, cu ochii cătră stele,
În turnul de ivoriu al visurilor mele?...
Mai bine piară-n germen imaculatul tom!

Muza
Dar nu uita, poete, că eşti poet.

Poetul
Sunt om.

Muza
Pardon! Te rog, dă-mi voie...

Poetul
Polemică deşartă:
Eu simt că iar mă-nţeapă!

Muza
Vreau artă pentru artă.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi Muza

Poetul este-n "agonie",
Şi nu găseşte vreun remediu,
Că Muza şi-a luat concediu,
Şi a uitat ca să mai vie.
E de-nţeles, chiar dumnezeie,
Şi Muza este... tot femeie.

pamflet de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi Muza

E supărat poet' Ilie,
Că Muza lui, un pic zurlie,
Deodată şi cu nonşalanţă,
Şi-a luat o lună de vacanţă,
Şi a uitat ca să mai vie...
E de-nţeles, chiar dumnezeie,
Şi Muza este... tot femeie.

pamflet de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi Cotnarul

De-i moldovean, chiar din sătuc,
Când scrie glossa, ori sonetul,
De Domnu-i hărăzit poetul,
Să-l ţină muza sub papuc
La dânsa merge cu ciubuc,
Curtenitor, îi dă buchetul
Dintr-un butoi, băut cu-ncetul,
Cotnaru-l face-a fi năuc
Iar muza beată de-ncântare,
Îi spune răspicat şi rar:
Cerneala e dăunătoare,
Poete, n-aştepta-n zadar,
Nu-mi pune nicio întrebare
Şi-nmoie pana, în Cotnar!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi muza sa

Muza infidelă l-a abandonat,
Dar nu o condamnă cu asprime:
A fugit la un confrate talentat
Ca să mai ciordească nişte rime.

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea Poeziei

Cu ce să-şi scrie versul azi poetul,
Când Dumnezeul poeziei e-ntristat,
Când Muza, de-un război, s-a speriat
Şi-atât de lunecos e a păşi cu dreptul?

Poetul caută cuvântul ce-omeneşte,
Scrutând înalturi, ce veghează aştrii,
De grai ciopleşte lacrimile-aşchii,
Să nu-ngreleze ochiul ce citeşte,

Poetul are frică de acel potop,
Ce-ncătuşează visele dospite,
De parcă i-ar fi palmele-mpietrite
Şi sufletul nu ar rodi vreun strop...

Poetul n-are dreptul la mâhnire,
Ca Muza lui să nu se plictisească,
De-aceea scrie "cu" şi "din" iubire,
Ca fiecare vers să îndumnezeiască!

Şi chiar de lacrimile dau în rod,
A sufletului pace să umbrească,
Poetul le adună într-un nod,
Menirea Poeziei e: să-nsufleţească!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU MUZA VREAU SĂ-MI VĂD...

Eu muza vreau să-mi văd o dată-n zori!
Putea-va, oare, Ceru-a nu dori,
Să-i las deschisă poarta mea de flori
Prin care trece versul zi de zi?

În faţa muzei mele vreau să-nchin
Paharu-n care-am pus iubiri de vis
Cu mierea lor dar şi cu mult venin
În care Iad a fost şi Paradis,

Eu muza vreau să-mi văd cu gând păgân
Şi s-o iubesc aşa cum n-am iubit,
S-o-nvăţ a şti că-i sunt pe veci stăpân
Prin versu-n care-i sunt mereu robit;

Cum muza mea himeră-n veci va fi
Şi versul meu va fi topit de timp,
Visând că, totuşi, o să fie-o zi
Când voi vedea şi muza mea-n Olimp!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza cea de marţi

Muza mea de astăzi, muza cea de marţi,
Mi-a venit de printre ceasurile rele
Care îţi frământă gândul: "Cum te-mparţi
Între sânziene şi un dans cu... iele?"

Primele sunt blânde, ultimele - nu!
Dar, că sunt aceleaşi, toată lumea ştie,
Chiar şi eu, căci uite: una mă avu
Azi, la prima oră, în bucătărie.

"Ce mai loc!" – veţi spune. Asta-i! – ce să fac
Dacă am stropit-o cu cafea fierbinte?
Nu dau amănunte şi... mai bine tac,
Să mă creadă muza (mai ales) cuminte.

A rămas, nebuna. Cum să te desparţi
De o bunăciune? (Muza cea de marţi).

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi sunteţi...

Muza mea nu-i
Babă
nici vreo păpuşă Barbie sau
fecioară despletită alergând
câmpiile electrochimice
câmpiile dorului
muza mea
muza mea-i verb şi contemplare
este tristeţe amară
necesar de amară
bucurie vie, plină
de încărcătura fiindului

Pe muza mea o cunoaşte Iubirea

Scriindu-vă, împart cu voi muza
ca pe o cupă cu vin
ca pe o turtă coaptă pe plită
rupând-o în atâtea părţi câţi sunteţi...

Nu pun pe seama ei atâtea
dezamăgiri
pe care vi le dau deseori
Când nu-i cu mine ea,
vă scriu
Neputinţa, Neînţelesul, Nebunia
Ne... funcţie
fracţie
semne
m-am dus...

Muza mea este
în faptul că voi sunteţi
uneori uit asta şi ea
dispare...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi muza

Cum să scrii încântător,
Să devii nemuritor,
Când drept hrană-ai doar cartofii,
Iar pe muză-o strâng... pantofii?!

epigramă de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza mea

Muza mea stă la colţul străzii
şi oferă trecătorilor ieftin
ceea ce eu nu-mi doresc
când e fericită oferă-n dar tot ce-mi doresc.
Foarte rar am văzut-o fericită.

Muza mea e călugăriţă
într-o casă întunecată
în spatele gratiilor duble
pune o vorbă bună
pentru mine la logodnicul ei.

Muza mea lucrează într-o fabrică
când iese de la slujbă
vrea să danseze cu mine
după orele de muncă
nu am eu timp.

Muza mea e bătrână
mă ceartă
ţipă cu buzele ei tăbăcite
în zadar prostule
prostule în zadar.

Muza mea e casnică
dar în vorbele ei nu-i lenjerie de pat
o păstrează în debara
rar deschide uşile
şi scoate-afară una pentru mine.

Muza mea are lepră
ca şi mine
noi sărutăm zăpada
de pe buzele celuilalt
şi ne declarăm curaţi.

Muza mea-i nemţoaică
ea nu-mi oferă protecţie
şi numai când fac baie-n sânge de dragon
îmi pune mâna pe inimă
în acest fel eu rămân vulnerabil.

poezie de Heinrich Böll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza celui dispărut

Permanent muza rămâne
Acel crez drept şi sfânt
Ce-ai slujit cu-nţelepciune
Elegant şi prin cuvânt.

"Prins" încet de-ai fost de muză
Rar mai poţi avea scăpare
Umbra unora n-acuză
Nici n-acordă consolare.
O fereastră a simţirii
Izbuteşte a deschide
Unor gânduri – dăruirii.

Ideal care cuprinde
O frumoasă dimineaţă
Numai muza îi dă viaţă.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi muza

Nu poţi scrie, frăţioare,
Versuri ce-s nemuritoare,
Când nu ai nici de-ale gurii,
Iar pe muză-o strâng condurii.

epigramă de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi muza

Ilustră muză, aferim!
Te bucură de ce-o să fim:
Tu - o babetă ciolănoasă
Iar eu - o stradă mocirloasă.

epigramă de Pavel Bellu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara tine ce-i poetul...

ascunsă în poezie,
printre rime, printre versuri,
printr-o mare armonie,
cu atât de multe sensuri

ascunsă dar şi privită
de poeţii ăstor vremuri,
tu, femeie prigonită
şi speranţa multor ceruri

ochii tăi pe mulţi vrăjiră,
părul tău, culori de munte,
pielea moale ca de ceară,
buzele de coapte fructe

ascunsă în poezie,
dar şi muza din iubire,
şi a lui şi-apoi o mie,
darul tău dintr-o răpire

şi te-am scris în multe rânduri,
aranjate, ticluite,
chinurile şi frământuri,
până-n zorii dinspre noapte

ascunsă în poezie,
tu minune, tu femeie,
ce mai dar să-ţi fiu eu ţie,
să mă scapi de nebunie

fără tine ce-i poetul,
nopţile ce-s fără tine,
florile şi-apoi versetul,
fără tine nu au rime

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu muza la taifas - Florina Dinescu

Cu o foaie şi-un plaivas,
Stai cu muza la taifas,
Însă nu ştiu cum se face,
Tu vorbeşi, iar muza tace.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Handicap

Poetul are o angoasă,
Din ea să iasă nu mai poate:
Goneşte muza lui geloasă,
Metaforele toate.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza mea

Zâmbeşte galeş şi mă-mbie:
Hai, leneşule, scoal' şi scrie!
Desigur, nu pot rezista,
Când mă îmbie muza mea.

poezie de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza

O admiră şi-o visează,
Îl inspiră când creează,
Pentru el ea e o muză
... Însă numai fără bluză!

epigramă de Stela Şerbu-Răducan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muze şi seducţii

Poetul homosexual,
E ca un caz paranormal
Necunoscut în medicină:
El, are muza masculină.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul N. Stoian a scris o preafrumoasă odă vacii

Pe Dante, bardul florentin,
L-a inspirat un chip divin;
Pe tine-o vacă-a nu ştiu cui...
Orice poet cu muza lui.

epigramă de Marin Sorescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!