Muza mea
Muza mea stă la colțul străzii
și oferă trecătorilor ieftin
ceea ce eu nu-mi doresc
când e fericită oferă-n dar tot ce-mi doresc.
Foarte rar am văzut-o fericită.
Muza mea e călugăriță
într-o casă întunecată
în spatele gratiilor duble
pune o vorbă bună
pentru mine la logodnicul ei.
Muza mea lucrează într-o fabrică
când iese de la slujbă
vrea să danseze cu mine
după orele de muncă
nu am eu timp.
Muza mea e bătrână
mă ceartă
țipă cu buzele ei tăbăcite
în zadar prostule
prostule în zadar.
Muza mea e casnică
dar în vorbele ei nu-i lenjerie de pat
o păstrează în debara
rar deschide ușile
și scoate-afară una pentru mine.
Muza mea are lepră
ca și mine
noi sărutăm zăpada
de pe buzele celuilalt
și ne declarăm curați.
Muza mea-i nemțoaică
ea nu-mi oferă protecție
și numai când fac baie-n sânge de dragon
îmi pune mâna pe inimă
în acest fel eu rămân vulnerabil.
poezie de Heinrich Böll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.