Bufon

Simonne, sunt un biet bufon la picioarele tale,
Idealu-ţi etern – galben trandafir în delir,
Conştiinţa-mi – pată de vid, se preface-n petale,
Din tine, din surâsu-ţi divin, muza mea, mă inspir...

Te vânez prin vis, cu vibrante săgeţi vegetale...
Vreau, într-o zi să îţi ung sânii cu miere şi mir,
Repet: sunt un biet bufon, la picioarele tale,
Mi-eşti aură şi boare de vânt, mi-eşti zefir!

Din sângele nostru albastru, cad stele-n rafale
Vestală eşti de-a pururi şi eu sunt, desigur, emir,
Bem apă sfinţită dintr-un tainic, de aur, potir,
Ne ondulăm, tulburător, în consens, cu mişcări rituale...

Simonne, sunt un biet bufon la picioarele tale

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterice doruri

Senină, în plină noapte, împrăştii lumină,
Imanenţei îi acorzi un amurg fermecat,
Moise de-aş fi şi tot te-aş iubi, delicat,
O muza mea, îmi cântă polenu-n stamină!
Nu fi tristă, ascultă-mi, demonic, tăcerea,
Gura ta îndulceşte veninul şi mierea,
Nurii tăi mă transformă-n simpatic bufon,
Eterice doruri, vai!, plâng în tine, Simonne!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul mi-e o lume

Deşertul mi-e o lume, cu chipul tău de faţă,
Şi lumea mi-e deşertă când vei să nu trăiesc.
În tine mi-am speranţa, în tine am viaţă,
Şi fără tine toate sunt negre, le urăsc;
Dar mi-eşti etern de faţă, ş-etern sunt fericit.

De sunt în adunare şi saltă veselia,
Când danţul se răpede pe pasuri de zefir,
Când nimfe trec, aleargă, aleargă bucuria,
De eşti ori nu cu mine, te-aduce-al meu delir
Şi eşti etern în minte-mi, ş-etern sunt fericit.

Ş-atuncea, ca un geniu, ca vie zeitate,
Cu păru-ţi cel de aur în unde resfirat,
Într-o mulţime rece, faci pieptul meu a bate;
Prin ceruri zbor atuncea, şi raiul am aflat,
Şi mi-eşti etern de faţă, ş-etern sunt fericit.

poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rege şi bufon

În alte vremi, mi-aduc aminte,
Distrau pe unşii de pe tron,
Iar azi, vezi câte-un preşedinte
Ce e şi rege şi... bufon!

epigramă de Iulian Bostan din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oda frumoasei mele

Cu inimă pură, cu privire
limpede
te slăvesc frumuseţe,
stăvilind sângele meu,
pentru ca unduind, să ţâşnescă
linia, conturul,
pentru ca
tu să-mi pogori în cântec
ca-ntr-un tărâm de păduri sau de spume:
în miresma pământului
sau în muzica mării.

Frumoasa mea nudă,
la fel
sunt picioarele tale-arcuite
de-o pală străveche
de vânt sau de zvonuri,
precum
sunt urechile tale
scoici mititele
ale splendidei mări americane.
La fel sânii tăi
de împliniţi, doldora
de lumina vieţii,
sunt ca şi
pleoapele tale fremătătoare,
ca de grâu, ce acoperă sau dezvelesc
tărâmurile-adânci ale ochilor tăi.

Linia ce desparte
spatele tău
în pale tărâmuri,
se pierde şi reapare
în două jumătăţi,
ca de măr,
şi şerpuieşte despărţindu-ţi
frumuseţea
în două coloane
de aur aprins, de albastru gingaş,
pierzându-se la picioarele tale,
ca-n două boabe de strugure,
de unde iarăşi se-aprinde şi se înalţă
dublul copac al simetriei tale,
foc înflorit, policandru deschis,
rod plin, ridicat
deasupra legământului mării
şi al pământului.

Din ce substanţă,
cuarţ, agată sau grâu,
a fost trupul tău plăsmuit şi s-a-nălţat
ca pâinea dospind
în dogoare,
şi-a-nvederat
coline de-argint
văi de catifea,
până ce-a rămas întipărită
forma ta de femeie puternică, gingaşă?

poezie clasică de Pablo Neruda
Adăugat de rebe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

Mie mi-e vânt şi ţie ti-e pustiu,
Mulţumesc Doamne, că mai pot să scriu!
Tu – fir de peruzea şi colţ de rai,
Eu – biet ciulin, izvor de of şi vai!

În lumea dreaptă-n care te găsesc,
Nu-i loc de NOI, nu-i loc de TE IUBESC;
Unde iubirea noastră-ar găsi loc,
E plin de venin şi de nenoroc!

Între tine şi tine te aleg,
Pân-ajung pe mine, să mă reneg;
Cu tine trăiesc o poveste tristă,
Dar fără tine, viaţa nu există!

Şi n-am... şi nu pot... şi nu mai respir,
Un carusel mă-nvârte în delir:
Şi eşti... şi nu eşti... te am... nu te am,
O biată frunză sunt... şi tu mi-eşti ram.

Un amalgam de DA şi NU-mpleteşti,
Ba mă iubeşti, ba nu mă mai iubeşti;
Dar nu mă las, din dinţi şi din pumni strâng,
Cât eşti aici, n-am voie să mă plâng!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonier

O, Doamne, ce-mi pâlpâie toamna în vine,
Iubito, saltă-ţi pasul spre-acest timp ideal,
Să pornim, incandescent, între mine şi tine,
Cumplit, Al-Nu-Ştiu-Câtelea Război Mondial!

Să mă bombardezi, îndeajuns, cu săruturi,
Să te-mpuşc cu boboci şi arome de crin,
Să-mi trimiţi deasupra-mi armate de fluturi,
Să ne batem, de-a pururi, în duel cezarin...

Cupidon, zeul tău, cu săgeţi mari de pace,
Să-mi freamăte-n sânge hoinar şi distrat,
Iar tu, c-un lasou aromat, din frezii buimace,
Ştrangulează-mă, iute, într-un stil consacrat.

Am adăstat prizonier între picioarele tale,
Închinându-mă, ca ostatec, până la cer,
Venerez lupta celor două fronturi carnale
Şi caut o cheie întru-al inimii tale mister!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ploaia cu pene

Se făcea că aveam şi picioarele tale şi picioarele mele
şi alergam îndoiţi şi greoi
tu îspre tine
eu spre-amândoi
de o parte şi de alta
a depărtării
niciodată spre noi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama-i trandafir alb în grădină

Mamă - trandafir alb în grădină,
copiii îţi sunt petale.
Să-i creşti mamă, în lumină!
Ei sunt prelungirea vieţii tale.
Dă-le parfum, lasă-i să zboare,
petale albe pe cerul azuriu.
Vor reveni ca razele de soare
când sufletu-ţi va fi pustiu.
Cu căldură şi lumină,
dulce te vor săruta.
Faţa îţi va fi senină,
cu drag te vor îmbrăţişa.
Te vor împodobi, mamă-grădină,
cu aură strălucitoare.
Viaţa îţi va curge lină,
precum apa din izvoare.

poezie de Dumitru Delcă (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deseară ce vei spune

Deseară ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inimă, uscată pe vremuri, ce vei spune
Fiinţei preafrumoase, preascumpe şi preabune
Ai cărei ochi deodată te-nviorară iar?

- Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slăvească;
Poruncile-i domoale nepreţuite sunt;
Pătruns de duh e trupu-i ca plasma îngerească;
Privirea ei ne-mbracă în luminos veşmânt.

Oricând, în toiul nopţii şi în singurătate
Sau ziua-n larma străzii şi-a omeneştii gloate,
Fantasma ei în aer ca flacăra dansează

Şi spune: "Sunt frumoasă şi vreau cu străşnicie
De dragul meu Frumosul drag veşnic să vă fie.
Eu sunt Madona, Muza şi Îngerul de pază."

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

– Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ţi încătuşa nicicând viaţa inimii tale.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă şi cântec.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Bucuria are viaţa scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea este puternică şi de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-şi trezească din nou lacrimile durerii în ochii tăi.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Floarea de lotus voieşte mai bine să se răsfeţe o clipă doară în lucirea soarelui, ca apoi să moară, decât să trăiască veşnicia iernii într-un biet mugur.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La picioarele tale

Noaptea asta sunt mai frumos,
râd printre lacrimi
fară nici un motiv de resemnare,
scriu pe rotula genunchilor
toate poemele cu tine,
toate visurile
şi toate îmbrăţişările
flămânde de dragostea
ce ne dospea aluatul
prin odaia ta caldă
cu miros de smirnă şi cetină.
Îmi prind tălpile
de lemnul podelei
ce-mi deconspira
cu pârâitul ei dulce-amărui
toate sosirile şi plecările.
În noaptea asta
sunt un pom de crăciun
ornat cu figurine de turtă dulce,
cu beteală poleită
ruptă din ochii tăi,
mă ninge cu pielea ta,
cu trupul tău încolăcit peste vertebrele mele
ca un cordon al unei instalaţii electrice.
În noaptea asta
fredonez un cântec;
o tannenbaum, o tannenbaum,
îmi leg inima cu ştrafuri,
îi dau cu sclipici
şi o aşez undeva
lângă picioarele tale…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de bine este să mergi pe două picioare. Şi ce binecuvântare sunt să ne poarte prin viaţă. Şi cât de puţină atenţie şi importanţă le dăm. Şi cât de puţină apreciere. Şi încă mai puţină recunoştinţă. Iubiţi-vă picioarele. Aşa cum sunt, atât cât le avem. Sunt minunate. Sunt divine. Cinstiţi-vă picioarele.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot o jumătate

Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Ţărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!

Sunt tot ceea ce nu eşti; Evă, când îmi lipseşti.
Îmi lipseşti?

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri

vreau sa scriu despre
moartea banalitatii
despre incretitura
rochiei tale despre
picioarele de lemn
ale calului troian
despre mumiile
receptionand undele
radio vreau sa ating
privirea caprioarei
somnul lacului
fara fund sa-ncerc
sentimentul de-a
nu-mi fi rusine ca
sunt om... corabia
cuvintelor tale arunca
ancora in marea
epidermica cucerind
celula dupa celula
ca apoi argonautii sa
infiga steagul victoriei
in nisipul clepsidrei
ce se scurge pe pieptul tau

poezie de Ioan Mitrut
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce eşti şi tot ceea ce ai astăzi se datorează gândurilor tale. Suferinţa şi fericirea sunt rezultatul gândurilor tale, a felului în care te percepi pe tine şi viaţa ta. Puterea sau slăbiciunea ta interioară sunt date tot de felul în care gândeşti. Nu şansa sau norocul îţi determină viaţa, ci felul în care gândeşti şi acţionezi. Nimeni nu te poate ajuta, ci tu singur, prin schimbarea gândurilor tale, poţi să îţi schimbi viaţa. Stările tale emoţionale, sănătatea ta psihică şi fizică sunt o consecinţă directă a gândurilor tale. Când vei înţelege că doar gândurile tale sunt la cârma vieţii tale, vei prelua controlul asupra lor şi vei trăi aşa cum visezi. Până atunci...

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeţi din milenii eterne de iubire

Eu am o teorie
Că toţi avem la bază un cuvânt
Dintr-un cod divin, ceva de pe pământ,
Iar eu cred că al meu cuvânt eşti tu.
Mai cred şi că destinele sunt scrise-n stele
Cu ani-lumină înainte de sentimentele mele
Şi-mi place, măcar, să gândesc
Că stelele mele le-au iubit profund pe ale tale
De la a Lumii Facere
încoace.

Astfel voi pretinde
Că toate aceste săgeţi şi cuţite
ce-mi străpung inima câteodată, de iubire,
Sunt doar din vina unui arc peste timp,
sunt săgeţi eterne.

poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fluturaş

Am fost gonit de Cupidon
Eu fluturaşul din stomac
Sunt prea mic aş fi bufon
Că n-am săgeţi şi sunt sărac

Sunt îngerul iubirii ce dau fiori
Cupidon doar inima înţeapă
Iubirea o transform în flori
În stomac fluturii au treabă

Tu simţi că locu-ţi este gol
Primeşte-mă în corp la tine
În iubire şi în viaţă am un rol
Iubeşte şi mă susţii pe mine

Inimă mare un suflet fericit
Cupidon fiorul unui fluturaşi
Sunt fericit un om îndrăgostit
Un fluturaş suflet de îngeraşi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa vei primi scrisori de la mine, oricum şi oriunde vei fi. A nimănui nu vei fi cum eşti a mea. Şi totuşi, numai eu nu te voi avea niciodată: sunt umbra de la picioarele tale.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii sunt acele persoane care în momentele tale de glorie te aduc cu picioarele pe pământ.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sadeddine Ziyad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş săruta fiecare lacrimă în parte, până când ai învăţa cum sunt eu lângă tine, izgonită din propria mea fiinţă, lovită cu pietre şi îngenuncheată la picioarele tale.

Any Drăgoianu în Recuperarea sinelui (2016)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!