Limerick

"Dumnezeu nu joacă zaruri" –
nu iau în deşert cărările Domnului,
Eu doar visez cu trupul inert-infinit
prin grădinile
somnului(...),
Iar undele versului meu
donquijoteşti-charismatice
Sunt ▫ în absurd: fantomatice
linii de câmp,
bucle sau corzi,
noduri-verigi
sau ecuaţii
dogmatice –
Eviscerări
holografice,
scrise-ntr-o
latice-matrice.

poezie de Dumitru Găleşanu din Addendum, după Albert Einstein (aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Redus la absurd

Prin reducere la absurd
dimineaţa păsările cântă deşi pământul de rouâ e surd.
Prin această inovatoare
reducere la absurd
Dumnezeu la abac îşi numără oasele
printr-o aritmetică stătătoare...
Culmea este
că ne dă nouă mereu cu craniu în loc de virgulă!
Tot prin reducere
la absurd
florile înfloresc oamenii şi lunile anului
se schimbă de zile
dar zilele
prin această absurdă reducere
devin inutile.
E absurdă reducerea asta frumoasă
la absurd
şi te-ncrunţi şi mă-ncrunt
fiindcă eşti şi nu eşti
deşi sunt şi nu sunt...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fizician la televizor: Einstein îşi sărbătorea a 70-a aniversare când a spus "Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul".
Gabe: Nu, se joacă de-a v-aţi ascunselea.

replici din filmul artistic Soţi şi soţii, scenariu de Woody Allen (14 septembrie 1992)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul.

Albert Einstein în Îngeri şi demoni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu joacă zaruri cu Universul, dar se întâmplă ceva ciudat cu numerele prime.

citat din Paul Erdos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de primăvară

Înfloresc grădinile,
Ceru-i ca oglinda,
Prin livezi albinele
Şi-au pornit colinda...

Cântă ciocârliile
Imn de veselie,
Fluturii cu miile
Joacă pe câmpie.

Joacă fete şi băieţi
Hora-n bătătură -
Ah, de ce n-am zece vieţi
Să te cânt, Natură!

poezie clasică de Şt.O. Iosif
Adăugat de diana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf (de Ziua Somnului)

Aicea zace-un cetăţean
Trecut în pacea Domnului,
Că adormise la volan
Exact de Ziua Somnului.

epitaf epigramatic de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ se desfac minunile

Dumnezeu călăreşte norii într-un disperat galop
înfige pintenii de ies scântei
spumegă zăbala iar nărăvaşele nări se dilată
iar jocul oamenilor pare aşa mic
aceste fantastice fiinţe care locuiesc sub ploaie
construiesc piramide-n deşert
plâng din iubire
râd de bucuria stropilor
sunt aşa necopţi
cred în nemurire şi aduc ofrande
leagă zilele cu speranţe
se înghesuie să fure luna

câtă bucurie în ochii lor
când dumnezeu se joacă răsucind curcubeie
încearcă să-l prindă
sunt aşa de copii că s-ar juca şi cu ploaia
aleargă după fluturi şi nu ştiu că sunt îngeri
îi răstignesc prin insectare
strivesc florile de colţ
omoară căprioare
sunt păcătoşi
dar sunt aşa frumoşi
doar sunt copii cerului

vor învăţa curând seninul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, punctele noastre cardinale!

Ce Sud ne persistă în sânge,
Ce Nord ne ninge solemn,
Ce Est ne mai face un semn,
Ce Vest trupul ţării ni-l frânge!

Ce Vest cu priviri îndelunge
Şi ce Est cu cranii de lemn,
Ce Sud ar dori să ne-alunge,
Ce Nord ne-agasează nedemn!

În lagărul lumii, ştiu cert,
Sunt doar libertăţi provizorii,
Suntem în al lumii concert,

Doar glasuri de tandre prigorii,
Sud-Nord-Est şi Vest, tot deşert,
Falsificăm geografii şi istorii...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert

Am fost odată în deşert,
Era căldura de pe lume
Iar eu uscat, prăjit şi fiert
Eram ca Steaua – fără nume.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Cele 10 porunci - dare de seamă la Judecata de Apoi (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ecuaţii roz, de flori...

Iubitul meu, e Luna plină
Iar basmul suie-n Ceruri nori
Tu vânt îmi eşti, eu sunt grădină,
Cu ecuaţii roz... de flori...
Îmi curgi prin lujer verde chinul
Îmi pui în sânge rădăcini
Eu sorb din suflul tău veninul,
Mi-amesteci iarba cu ciulini
Respir, mă cerţi, m-adormi buimacă
Şi mă alinţi încetişor;
te strig, mă cânţi, m-alungi, ce dacă
am chipul roşu de bujor...
Cu suflul şoaptelor din urmă-
câte grădini n-ai frânt aşa?
Şi-n palma ta cresc ţepi ce curmă
Parfumul meu, de catifea
Pe boabe mari de rouă-n gene
Joci miza ta, pierdută ieri
Şi treci pe trupul meu alene
Necunoscutele sa-mi ceri...
Nu-i joc să îmi transforme-o lume
când mă atingi- şi tu te miri-
mai mult ca dorul tău, anume
şi mă preschimb în trandafiri;
Iubitul meu, e Lună plină
Iar basmul suie-n Ceruri nori
Tu vânt îmi eşti, eu sunt gradină,
Cu ecuaţii roz... de flori...

poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt om prin fire şi Dumnezeu prin har; prin dragostea Domnului.

citat din Sfântul Simeon Noul Teolog
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Fior pătruns de bruma tomnatică a firii –
sălbatică risipă de energii latente...
sămânţă încolţită în matricea gândirii –
o chipuire-a humii prin clipele ardente.

E gândul
o lumină
mai repede
sau foc nestatornic –
prin care se-arată
viaţa-n limba de ornic,
oglindă întoarsă
a florilor
şi-a pomului-pom,
prin el
se-mplineşte vecia
şi o m u l
plăpândul –
în om.

poezie de Dumitru Găleşanu din Emoţii în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De profundis

Chiar
dacă plouă afară,
în
tainicul
miez-al simţirii
cu soare
iubirea o ai înde-profund poleită...
în strai
de lumină,
etern
răbdătoare,
cum ruga de seară
prin fiinţa sleită:
Ave Maria,
străluminare!

poezie de Dumitru Găleşanu din Fugă spre roşu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtuţile omului: roşind şi pălind în faţa instinctului de conservare.

aforism de Dumitru Găleşanu din Emoţii în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia versului de aur

În căutarea versului de aur
am secat tone de cerneală
şi duzine de pixuri

Am iubit cele mai frumoase
femei din lume

M-am îndrăgostit
de cele mai gingaşe
fecioare

În căutarea versului de aur
am făcut
salt mortal
după
salt mortal

Între
arta poetică
şi
arca poetică

În căutarea versului de aur
am zburat
cu
aripile de plumb
ale
tristeţii

În căutarea versului de aur
nu m-am plâns niciodată
nici de greutatea
nici
de
uşurinţa
vieţii
de
poet

În căutarea versului de aur
am semnalizat toată
Calea Lactee
cu
punctele de suspensie
ale
poeziei
mele
de
dragoste

În căutarea versului de aur
am învăţat pe de rost
toată
tăcerea
lumii

În căutarea versului de aur
m-am mutat
cu
căţel şi purcel
în bibliotecă

Crezând
ca şi Borges
că

Paradisu-i
undeva
pe-aproape

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (20 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

eu sunt un fiu al versului mirean
nu sunt Voltaire şi nici Cehov
gânduri le montez în filigran
gând soarele răsare în ostrov.

mai trec un prag mai trec un an
un început cu irizaţii mov
eu sunt un fiu al versului mirean
nu sunt Voltaire şi nici Cehov.

ademenesc lumini în noul plan
timpul ţine predici în alcov
îmi trebuie credinţă îmi trebuie elan
să trec de suferinţele lui Iov.

eu sunt un fiu al versului mirean
nu sunt Voltaire şi nici Cehov.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

câmp de rapiţă -
prin pletele blonde
se joacă vântul

haiku de Mirela Brăilean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mă visez cu tine

Încă mă visez prin crânguri
Alergând după un vânt,
Simt sub paşi pietre în rânduri
Cum înţeapă din pământ.

Încă te visez strângându-mi
Mâna care fremătând
Tremură, prea mult plăcându-i
Să-ţi strâng clipele din gând.

Încă dorm cu dor de tine,
Mă trezesc cu ochii tăi,
Dimineţile sunt pline
Doar de mine prin odăi.

Încă sorb cafea amară,
Zahăr nu-i mai pun de mult
De când ai plecat în seară,
Timpul scurs îl tot frământ.

Încă mă visez cu tine,
Voi visa până-o să mor
Cum străbaţi bietele-mi rime,
Cum mi-e dor, cum te ador.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina transcende spaţiul şi timpul – într-o dimensiune în care viaţa dă sens tuturor lucrurilor.

Dumitru Găleşanu (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!