Cererea de la miezul nopții
Când m-ai avea atunci în față,
M-ai înțelege negreșit...
Și ți-ai fi dat o altă viață
Să fi făcut ce ai sărit.
Când m-ai atinge cu sfială,
Și părul tu mi-ai mângâia...
Ai fi pierdut o învoială,
Ce doar de tine depindea.
Și dulce ar fi fost momentul
În care pieptul ar vorbi...
Iar buzele să n-aibă dreptul
A spune ce noi le-am rosti.
Așa de multă gălăgie,
Între noi doi, tăcând ardent...
Încât simțim o frenezie
Învăluind mult prea strident.
Și la un punct... îmi găsești ochii
Și te-adâncești în ei dorind
Să-ți descifrez taine prin stropii
Unor mesaje pribegind...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
1 Adina-Cristinela Ghinescu [autorul] a spus pe 8 august 2016: |
| Versiunea audio-video la această poezie: |
2 Adina-Cristinela Ghinescu [autorul] a spus pe 10 octombrie 2016: |
| CEREREA DE LA MIEZUL NOPȚII 2: |