Desăvârşire

Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul
Frunzelor ce cad, sau ce rămân...
Din anotimpul meu se scurge amăgitul
Mirajului cântat, pe care azi îngân.

Lângă ferestre albe văd păsări azurii,
Îmi zboară un oftat din dorurile multe...
Lângă ferestre, eu... cu ochii plumburii
Scăldată în lumină, dar cu aripi frânte.

Mă-ntorc la pragul meu ce nu l-am ocolit
Dincolo de el, îmi amintesc trăirea...
Să fi rămas acolo, nu am fost menit
Şi l-am păşit atunci când mi-am simţit venirea.

Vorbesc de două lumi ce eu le-am cunoscut;
În două nume fost-am spre ele amândouă...
Doar una am ales, sau poate ea m-a vrut,
Un suflet pribegit aflându-şi lumea nouă.

Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul
Florilor ce sunt şi altora ce vin...
Din anotimpul meu născându-se doritul
Trăit strălucitor ce mă lasă plin.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desăvârşire

Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul
Frunzelor ce cad, sau ce rămân...
Din anotimpul meu se scurge amăgitul
Mirajului cântat, pe care azi îngân.

Lângă ferestre albe văd păsări azurii,
Îmi zboară un oftat din dorurile multe...
Lângă ferestre, eu... cu ochii plumburii
Scăldată în lumină, dar cu aripi frânte.

Mă-ntorc la pragul meu ce nu l-am ocolit
Dincolo de el, îmi amintesc trăirea...
Să fi rămas acolo, nu am fost menit
Şi l-am păşit atunci când mi-am simţit venirea.

Vorbesc de două lumi ce eu am cunoscut;
În două nume fost-am, în ele amândouă...
Doar una am ales, sau poate ea m-a vrut,
Şi-am desluşit soarele când plouă.

Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul
Florilor ce sunt şi altora ce vin...
Din anotimpul meu născându-se doritul
Trăit strălucitor ce mă lasă plin.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am ales lacrimile verzi

Eu am ales ce nici nu cunoşteam,
Şi am ales numai ce mă doare...
Să-mi depăşesc limita ce-aveam,
Să mă desprind de mine, cu ardoare.

Şi lumea am ales să mă urască,
Căci, pentru adevăr exist de la-nceput...
Nu ea mă va ucide... nici să nască
Un adevăr prea mare, neştiut...

Eu am ales să pierd ce-am construit,
Cu foc de pasiune, dăruind din tot...
Şi am ales s-arunc măr otrăvit,
Chiar de-mi lipsea cu dor, ştiam că pot!

Şi n-am ales să mă îndrept unde e bine...
Şi n-am dorit comod ca să exist!
Şi pentru ce-am ales, veneau s-aline
Lumini celeste, şoptindu-mi să rezist!

Eu am ales o cale prea spinoasă,
De care toţi se sperie şi se ascund...
Cărarea mea e grea şi e ploioasă,
Dar am ales cu inima, profund!

Şi n-am să las pe nimeni să m-oprească,
Să îmi ofer răsfăţ cu premiul meu...
Îl merit, căci am permis să-mi crească
Lacrimi verzi, ce m-au secat mereu...

Eu am ales iubirea pe din două,
Cu cele două aripi ale sale...
Învăluită de ele amândouă,
În miturile vii, paradoxale.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fost-am numai eu

Stau în noapte şi îţi scriu
Fiorii încuiaţi cu lacăte grele,
Îi dezleg să iasă din al meu sicriu
A lor cântec să-ţi sfarâme zăbrele.

Cel care a tăcut întâi,
Cum peste toamnă se aşterne ceaţa...
A fost acela ce nu a spus: "Rămâi!"
Şi fost-ai tu iubite, sau poate însăşi viaţa.

Cea care stă întotdeauna şi aşteaptă,
Cum acele de ceas revin mereu...
Să fi fost nălucă... poate adevărată,
Dar nu vei şti nicicând că fost-am numai eu!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi...
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fost-am numai eu

Stau în noapte şi îţi scriu
Fiorii încuiaţi cu lacăte grele,
Îi dezleg să iasă din al meu sicriu
A lor cântec să-ţi sfarâme zăbrele.

Cel care a tăcut întâi,
Cum peste toamnă se aşterne ceaţa...
A fost acela ce nu a spus: "Rămâi!"
Şi fost-ai tu iubite, sau poate însăşi viaţa.

Cea care stă întotdeauna şi aşteaptă,
Cum acele de ceas revin mereu...
Să fi fost nălucă... poate adevărată,
Dar nu vei şti nicicând că fost-am numai eu!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, toamnă, toamnă

Norii iarăşi se descarcă
Şi acum ca astă vară.
Anotimpul ăsta parcă…
A mai fost şi-n primăvară.

epigramă de Valentin Groza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haos

Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simţit cum se lungea perfid
Pe linia părului meu
Încercând să-mi alunece,
Linguşitor,
În ureche
Cuvinte ştiute,
Tocmai când uitasem să te aud...

Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simţit când îşi ascuţea ghearele
Pe albul obrajilor mei
Încercând să-mi sufle,
Subtil,
În nări
Un parfum cunoscut,
Tocmai când uitasem să te simt...

Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simţit când vărsa amintiri
Pe conturul buzelor mele
Încercând să-mi vândă,
Zâmbind,
Pe pleoape
O poveste uzată,
Tocmai când uitasem să te trăiesc...

Mi-a intrat haos în ochi.
L-am simţit când îşi desena labirintul
Pe golul sufletului meu,
Încercând să-mi umple,
Neputincios,
Celulele
C-un vis plâns,
Tocmai când uitasem să te am...

Mi-a intrat haos în ochi.
L-am simţit cum vâna semne
Pe dreptunghiul ochelarilor mei,
Încercând să ascundă,
Crud,
Din lumină
Cu umbre secătuite,
Tocmai când uitasem să te văd...

poezie de Gabriela Chişcari (30 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc cu cerul... (întru toate)

Atunci când scriu, sau când oftez...
Adun poveri despre iubire;
Şi mă trezesc că-ţi desenez
Profilul tău... ca pe un mire.

Atunci când dorm, visez la tine...
Nu reuşesc să mă desprind;
Nici chiar în vis nu pleci din mine,
Îmi domini viaţa doar fiind.

Atunci când nu mai ştiu de tine...
Vorbesc cu cerul şi îl rog,
Să-mi dea curând veştile pline,
Ca din suspine să-mi abrog.

Când nu te am cât mai aproape,
Simt că sunt doar pe jumătate...
Mă scald în întrebări de ape,
Când eşti cu mine... sunt întru toate.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor de toamnă în vas de lut

aştept să aud un oftat sau un ţipăt
de pasăre rătăcită între frunze moarte
sunetele nu mi-ar lăsa loc la-ndoieli
nu m-aş mulţumi să mă inspire
le-aş da în forma cea mai plină de viaţă
o clipă de fericire omenească

cât or datora ochii mei pentru
cât surprind în această miniatură
pădure confidenţială clătinată de lumină
pe lângă ceea ce văd în afara ferestrei
broderii ale unor inimi
rămase din primăvară în anotimpul
ce recunoaşte doar clipa vibrând umed
deasupră-le subjugată de viaţa fără nume

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut...

Am răsucit cheia
de două ori
şi am ales
să rămân doar cu mine
într-o rezervă
a eului meu...

Vreau să-mi adun
toate feliile
de timp trecut
şi să-mi reconstruiesc călătoria...

Aş fi vrut
să te întreb
cum ţi s-a părut,
dar lasă...
*******
Un ghiocel sfidează iarna...

poezie de Ana Iordache (29 ianuarie 2022)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascada unui suflet

Pe unde curge vântul şi valul se încheagă,
Acolo-mi zboară gândul... cu mii de întrebări...
Spre mine alunecă chemare pribeagă
Şi mă aprind culorile în mii şi mii de stări.

Mă arunc în valuri ce vreau să mă lovească,
În focuri ce mocnesc până la stele...
Mă predau şi vântului, să-mi crească
Aripi ascunse, puternice şi grele.

Pe unde am fost... mi-e parcă dor să fiu...
Povestea inimii îmi cântă locuri calde;
Să strălucesc din nou din ruginiu,
Să mă înalţe lumina din cascade.

Cutreier universul prin paşii multor timpuri,
Am învăţat să-l las liber să zboare...
Şi l-am trecut prin sacadate ritmuri
Înţelegându-i misterioasa sa ardoare.

Şi l-am hrănit cu multă suferinţă...
I-am dăruit doar haine cu poveri,
I-am înţeles scopul de referinţă
Vorbind cu el în tot mai multe seri.

Pe unde curge vântul şi valul se încheagă,
De-acolo începea a-mi povesti...
Fire de istorie, care se tot leagă,
Pentru ca eu să pot a mă-ntregi.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu a venit Moş Nicolae la mine...

Am fost copil? Eu nu-mi aduc aminte
N-aveam ghetuţe pentru Moşul Nic
Şi eram dintre toţi cea mai cuminte,
Dar, Moşul, mie, nu mi-a dat nimic.

Nici nu l-am aşteptat vreodată-n seară,
Nici dimineaţa nu l-am aşteptat.
Ştiam că pe la noi n-o să apară,
Sătul de-al mamei permanent oftat.

Doar se oprea la uşa încuiată,
Dar nicio bucurie n-auzea.
Doar lacrima măicuţei blestemată
Pe pragul ros de carii tremura.

''Aici nu sunt copii, plec mai departe,
Că de-ar fi fost, aş fi ştiut precis''.
Aşa gândea Moş Nicolae-n noapte
Eu l-am văzut pe Moşul, doar în vis.

Venea cu haine şi cu ciocolată
(Din vis nu aş fi vrut să mă trezesc)
Fiind copil, eu, gustul, niciodată
Nu l-am simţit şi poate că greşesc,

Acum, când mai ascund câte-o bomboană
Şi ca o hoaţă mă desfăt cu ea.
Dar am rămas de-atunci cu-această toană,
Doar mamei, de-aş avea-o,-acum, i-aş da.

Nici azi n-aştept, să-mi vină pe la poartă-
E linişte în casă ca şi-atunci.
Copilul trist din mine mai aşteaptă...
-Moş Nicolae-n mine să arunci

Cu anii ce s-au dus pe negândite,
Aşa, ca o părere au plecat.
La uşă sunt ghetuţe lustruite,
Pe care necopilul le-a lăsat...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din inimă

în foşnetul de cifre să dispar,
n-am fost decât o urmă de tăcere...
viaţa ne îmbracă-ntr-un chenar,
unde ne sfârşeşte din durere.

"cândva" mi-a fost o vreme fără vreme,
sincopa mi-a cântat de două ori...
şi de atunci ea nu se mai teme,
zâmbind prin milioane de fiori.

tresaltă anotimpuri în culoare,
dintr-un pastel scrisori cum reapar
le scrie taina vieţii, sau taina noastră, oare...?
cum au murit, acuma trăiesc iar.

n-am vrut să ştie cât eu l-am iubit,
inconştienţa doare când te minte...
din prea multă iubire, el s-a plictisit,
iar eu rămas-am surdă la cuvinte.

întinde-mă pe cerul care te cunoaşte,
tu inimă, ai acum puterea...
resetează planul prin care ai renaşte,
învăţând să îţi iubeşti vrerea.

azi e un mâine rătăcit care suspină,
ieri a trecut pe-aici un călător...
eu am ajuns... şi îl aştept să vină
să-mi dăruiască partea de care-mi este dor...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul putred

E anotimpul putred... frunze ard
Pe ramuri ude... lacrima ne strigă
Şi se-oglindeşte-n ape de smarald...
Vântu-n duioase rugi să ne atingă?!

Îmi plec privirea-n rugi de catifea...
Poem solar sub gene se iveşte...
E toamnă tristă, este-o toamnă grea
Şi inima de plânsul ei zvâcneşte.

Poem solar invoc... renasc în ploi
Un alt destin, spre lumi spirituale
Pe trepte de iubire, amândoi –
Suflet zburând pe căi transcendentale.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima vamă

Când timpul se va pierde din clepsidră
Şi noaptea va închide a mea geană
Va fi o tristă zi, în goală toamnă
Căci timpul va veni, el e în goană,

Să vii şi să-mi aduci din alb un crin
Şi să-mi aprinzi o candelă lumină
Să mă-nsoţească-n calea-mi cu senin
Cu dorul, ce nicio vamă nu poate să-l apună,

Şi să mă-mbrăţişezi duios cu gândul
Şi să mă vezi în tot ce-am fost, culoare
Să-ţi aminteşti, mi-ai fost poem şi dorul
Şi ţi-am lăsat din mine, ce nu moare,

Cât te-a durut s-arunci pumn de ţărână,
Să-ţi aminteşti doar versul meu iubire
Şi cântul meu despre o lună plină
Ce ţie ţi l-am scris cu veşnicie.

Te voi iubi şi dincolo de mine,
Când ochii se vor stinge-n astă lume,
Eu voi pleca uşor în braţe sunt cu tine
Şi ultimul poem va fi doar al tău nume....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi...

Azi mi-am prins în păr fire de argint
Nu am multe toamne...(Ce frumos mă mint!)...
Am doar primăveri, în lila mă îmbrac,
Sunt în anotimpul florilor de mac

În zori mă trezesc cu privighetori
Ciocârlia-mi urcă triluri pân' la nori...
Eu culeg din lan roşii flori de mac,
Spice şi cicoare... cunună să-mi fac

Cu privirea sus, dincolo de nori,
Iau din cer azurul şi îl pun în flori
Şi din albăstrele îmi fac un buchet,
Lângă ele pun un surâs discret...

Îmi pun la urechi cireşe- cercei
Şi mă ninge vara cu floare de tei
Cu parfum de roze seara mă răsfăţ
Să nu vină iarna!... Nu vreau să îngheţ!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă în melancolie

Sete de ascuns, pribeag şi rătăcit
Simţeam de nepătruns totul spre sfârşit...
Priveam în apele de viitor,
Ce pasiune şi ce dor!
Vino iubire lângă mine...
Eu, mai tăcut ca niciodat'
Îţi cer să nu te-ascunzi de tine
Scopul îţi e nevinovat!
Chemasem al meu duh să-mi vorbească mut
Să-mi fie iar alături; e iar inima lut.
Din închistate mofturi
Un duh a renăscut
Spre încâlcite rosturi;
Pe mine aşa mult mă doboară
O sete de ascuns!...
Taine sidefate de timp de-odinioară
Tot nu le-am ajuns...
Aşa poate mereu, o lume de mistere
Un chin şi o plăcere,
Ce-aş fi înţeles-o eu!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

Unde-i, toamnă, vara ta, ziua cu miros de nucă,
unde –s strugurii de vin, unde-i dorul tău de ducă?
să m-aşez în pragul serii descântat de înfrunzire
şi să-mi fie dorul iar punte spre copilărie.

Ce frumoasă-mi pari acuma ca şi cântecul de nai
ca odihna unui susur de izvor ce curge-n rai
ca o nesfârşită zare dincolo de curcubeu
ca nisipul ce se scurge în clepsidra unui zeu!

Hai şi lasă-mi-te, toamnă, tot de vara ta cuprinsă
ca o elegantă doamnă cu ţigara ei aprinsă
şi te-du, du-te departe, dincolo de nemurire,
numai mie lasă-mi, toamnă, sfânta mea nedumerire!

poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neiubită...

Nici sufletu-mi nu l-ai iubit, sau doar un pic...
Pe mine? N-ai avut răbdare să mă fi descoperit...!
Dintr-un scenariu mare, se-arată unul mic,
Şi uite aşa, se scrie destin neîmplinit.

Şi tot ce-am vrut a fost iarăşi IUBIRE...
Şi n-am ştiut să dau decât ce vine tot din ea...
Şi iarăşi m-am ales cu o dezamăgire,
Ce n-aş fi vrut să fie, să fi fost... Ah, mă durea!

Şi m-ai ţinut în jocuri de-aşteptare...
Tot ce-ai dorit a fost mereu la fel...!
Aş fi zâmbit şi de la o plimbare...
De mi-ai fi dăruit cu suflet... un inel...

În a mea viaţă... cuvântul nu există...
Decât atunci când fapta îl urmează şi-au tangenţă!...
Fără dragoste, nimic nu-i trainic şi rezistă,
Ne ofilim fără iubire şi dăm o repetenţă!

N-am cunoscut pe cineva ca tine... vreau să ştii!
M-ai preschimbat din ce uram... acum iubesc!
Doar dragostea transformă... şi-acum îţi sunt... Să-mi fii!
Este o dragoste peste un plai lumesc!

Aş vrea să cred că sunt totuşi iubită; că n-ai minţit şi doar atât!
O oră mi se pare veacul ce să treacă...
Iar faptele-ţi să se transpună din cuvânt!
Plânge o inimă tăcut... pe zi, tot devenind mai seacă.

Neiubită...? Poate! Sau, nu ştiu...
Am vrut eu a le şti pe toate...!
Dar... n-aş mai fi ce sunt să fiu...
Şi nici surprinsă n-aş mai fi fost... poate!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azuriu

Aşa toamnă, răstigneşte
frunzele pe crucea de aramă
a nopţii.
Vântul îţi foşneşte rochia
de gleznele ploii...
Iubesc
ploile albe ale asfinţitului...
Aşa, toamnă, scrijeleşte
povestea ultimului anotimp
pe trupul copacilor desculţi.
Acum eu sunt toamnă,
nu-i aşa, toamnă?
Uitarea - pasărea cu aripi azurii

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antonimi

Toamna
ce se aşează, o desenezi abstract,
cu maci prin lanuri de porumb,
în flori de primăvară o îmbraci,
când frunze ruginite
doinesc suave spre pământ.
Îmi spui ca sunt copacii plini
cu flori de liliac,
mirosul lor te-mbată prin suspin,
eu văd doar crizanteme,
nuferi roz pe lac,
o toamnă blândă ce se aşează
iar primăvara ta
ecou cu sunet antonim.
Din negrul cât era în jur,
am strâns lumini
şi dorurile le-am împletit cu alb,
iar tot ce văd
că-i toamnă şi-i sublim acum,
tu vii să-mi spui
că din rugina frunzelor
a înflorit din nou
alb liliac pe ram...

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!