Mă iubeşti...

Sunt atât de fericită că vei fi cu mine,
De ziua femeii!
Cum n-aş preţui darurile tale de suflet,
Pe care, cu degete tremurânde, mi le vei dărui,
Când le ştiu valoarea?
Sunt de-o seamă cu dragostea pe care mi-o porţi,
Şi toate,
Ei, da, chiar toate
Sunt
Din
Coprolit!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i dragostea

Când treci pe lângă mine şi nu mă bagi în seamă,
Iar eu mă uit la tine fără nici o teamă,
Şi simt că-nebunesc, dar ştiu că este bine,
Că atunci îmi fac curaj ca să vorbesc cu tine.

Învaţ mereu mai mult, mai mult ca un străbun,
Doar ca tu să vezi că eu sunt cel mai bun,
Şi-mi strâng toate puterile, şi mă-mbrac frumos,
Doar ca tu să vezi că nu-s cu capu-n jos.

Şi mă întreb mereu, acolo-n mintea mea:
"De ce fac toate astea numai pentru ea?"
Când răspunsul îl cunosc, cine n-ar putea?
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Deci ca să-ţi demonstrez că sunt un cineva
Care ţine mult la tine şi doar cu tine-ar sta,
Îţi ofer un trandafir, ca să-ţi dovedesc
Că sunt îndrăgostit, tre' s-o spun: te iubesc!

Iar când toţi îmi sar în cap şi mă-ntreabă-asa:
"De ce faci toate astea numai pentru ea?"
Nici n-apuc să spun că le spune inima:
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Dar dragostea se-mparte, se-mparte doar în doi.
Ce părere ai? Nu vrei să fim noi?

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele

ce sunt stelele? am întrebat
cu toate că nu aşteptam nici un răspuns

stelele sunt licuricii cerului
care se nasc, trăiesc şi mor în fiecare noapte

stelele sunt globuri mari de foc
în care ard toate părerile de rău, toate amăgirile

stelele sunt vestitorii împlinirii dorinţelor
atunci când când cel ce se roagă chiar crede în tăria rugăciunii

stelele sunt tovarăşii de drum ai lunii
să nu se plictisească nopţi de-a rândul în singurătate

încă nu ştiu ce sunt stelele, dar ştiu că toţi oamenii frumoşi
ne privesc din adâncul nopţilor şi ne veghează

poate, cândva, voi fi şi eu o stea...
poate

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin mine

De n-ar fi acceptat în trup rănirea,
Cum altfel ar fi înflorit copacul?
Tu, dovedindu-ţi chiar prin răni simţirea,

Ai deschis uşile din tabernacul
Şi ai lăsat lumina să pătrundă,
Când dragostea te-a prins ca un tentacul

Nu măsura cât este de profundă!
Nu cântări ce nu se cântăreşte
Când flori de primăvară o abundă.

Prin mine chiar păcatul se sfinţeşte,
Îţi voi urca prin vene precum seva
Care în flori tristeţea converteşte,

Eu sunt copacul, şarpele şi Eva.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom sălbătici

Să căutăm prin ramuri de mălin
Flori cu petale care-aduc noroc,
Căci pentru toate este un soroc,
Cum dragostea sub soare aprilin.

Când peste sânii mei înmiresmaţi
Va trece smirna gurii tale moi,
Vom şti că tot ce s-a ales din noi
Sunt doi îngeri căzuţi, înfometaţi.

Ne vom sălbătici străini, fugaci,
Strigându-ne pe nume tot mereu,
Trăind în cel din urmă empireu
Golit de zei nebuni şi orgiaci.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e teamă

Sunt atât de temătoare, atât de firavă şi... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viaţă! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheţ şi nu voi putea să iubesc!
Aş vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, şi totuşi...!
Ţi-aş da drumul să zbori, ţi-aş lega aripile să ramâi lângă mine, te-aş lăsa să mori!
Ţi-aş fura penele şi toate zilele, aş face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu ştiu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită şi mi-e teamă că am să te zdrobesc şi pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să rataceşti în iubirea ce mi-o porţi, ce ţi-o... port!
Îţi voi închide toate porţile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îţi voi lăsa totuşi ceva! Tăcerea mea şi cuvintele tale, petalele din acel trandafir şi toţi spinii, şi peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toţi... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simţi şi atunci când nu mai simţi... nimic!
Să-ţi fiu ce nimeni nu-ţi poate fi, să-ţi fiu moarte şi zbatere între clipe, şi dincolo!
Înţelegi? Dincolo de viaţă, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi şi să nu am putere să vin, să-ţi fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

Departe, într-o ţară caldă
Cu portocali şi cu lămâi,
Ne vom compune înc-odată
Tu cel dintâi, eu cea dintâi.

Eu inima mi-o voi deschide
Şi mintea ta n-o va lovi,
De mână iarăşi mă vei prinde,
Va fi aşa cum ţi-ai dori.

Noi vom purta aceleaşi nume
Cu care ne-am strigat cândva,
Am toate drepturile-n lume
Pe care le-aş putea avea.

Pentru că te iubesc de-o viaţă
Fac azi talazurilor faţă

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama ştie

mama ştie că sunt mai frumoasă când iubesc
de aceea hrăneşte păsările de la ultimul etajul al babilonului ei
aici toate tablourile au geometria mea
urmele paşilor copilăriei se mai văd pe covoarele persane
în colţurile casei a ascuns hohotele mele de râs
şi icoana chipului ei
biblioteca e plină cu poveşti
pe un raft de lemn de trandafir
cărţile mele
îmbrăcate în busuioc

mai sunt doar puţine momente până să se îmbarce în
zepelinul acela cu care toţi oamenii pleacă
spre lumea firelor de iarbă
dar ea ţine morţiş să-mi spună că sunt frumoasă

mama ştie că sunt fericită când iubesc caută în lada de zestre
rochia de mireasă
mi-o pune pe umeri să prind zborul îngerilor
mâinile îi tremură când îmi răsfoieşte cărţile
cu ochii lacrimă de smerenie pe deasupra ochelarilor
soarbe lumina ochilor mei

mama ştie că atunci când te-am întâlnit
nu am mai vrut să plec din sufletul tău
din poezia ta
din universul născut de tine pentru mine
cu pleoapele tremurânde mai citeşte un vers
îl mângâie ca pe un cântec şi visează

mama ştie doar este mamă
toate poeziile vin azi în poala ei
să mai asculte o poveste despre
cât de fericită este când te iubesc

poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

Pe mine toamna m-a zvârlit din trup,
Ca pe o pasăre imaginară,
Şi n-am vrut vraja ploii să-ntrerup,

Ci am lăsat-o-n mine să compară
Cu toate frunzele-n alai nebun,
Eu îi sunt toamnei lacrima amară

Şi asfinţitului doar mă supun,
Când e de căpcăuni însângerat,
Cu mâna aurul din pomi adun,

Să fac coroană celui adorat.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu sunt alt om. Şi acel alt om are povestea lui pe care o scrie...

aforism de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU MAI VREAU

Nu mai vreau să ştiu de tine
Oare-mi este de ajuns?
Câte-n suflet mi-am ascuns,
Amintiri curate şi visări senine.

Dintre multe clipe ce s-au scurs
Oare mă mai pot reţine?
Gândurile care sunt la tine
Inima aproape mi-a distrus.

Nu, n-aş vrea ca fericirea
Să mi-o pierd aşa curând
Poate-mi voi găsi menirea.

Undeva pe acest Pământ
Încât într-o zi să-mi spună
Ah! Ce fericită sunt.

1963

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, sunt gelos!

Sunt gelos
pe toţi bărbaţii care au poftit la
carnea-ţi fragedă
abia aşteptând să-şi înfigă dinţii
în icoana mea

Sunt gelos
chiar şi pe mine
cel din tinereţe
care te dorea de la distanţă
până urla aerul nopţii

Sunt gelos
pe fiecare fir de iarbă care ţi-a mângâiat talpa –
pe mine nu m-ai călcat niciodată atât de blând

Păcatele mele, sunt gelos
pe ploaia ce te udă până la piele
înviorându-ţi florile

Sunt gelos
şi pe vântul ce ţi se strecoară în cosiţe -
îi simt parfumul de câte ori te sărut

Drace, sunt gelos
pe ţânţarul care ţi-a supt sângele
după ureche

Sunt gelos
pe toate bucatele care îţi intră-n gură -
ele îţi gustă limba

Zilnic sunt gelos
pe scaunul ce te ţine –
stai mai bine în poala mea
nu mai spune că n-ai timp de nebunii

Sunt gelos
pe pruncul care ţi-a muşcat sfârcurile cu nesaţ
şi care astăzi mă strigă prin casă
(Bine, fie! – pentru asta o să ţi le iert pe toate!)

poezie de Lucian Velea (3 octombrie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vesel de toate izbucnirile vieţii, de toate luminile cerului, de toate slăbiciunile primăverii. Sunt trist de toate amurgurile şi toate nostalgiile. Sunt puternic de toate dezlănţuirile furtunii, de toată nepăsarea sfârşitului. Sunt slab de toate amăgirile şi toate înduioşările. Sunt bun ca privirea unui copil îngenuncheat spre rugăciune. Sunt crud ca răzvrătirea unui nedreptăţit: sunt om.

citat din Ovid Densuşianu - fiul
Adăugat de A
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine
şi nici o clipă singur nu mă laşi.
Puterea Ta e taina ce mă ţine
din cei dintâi la cei din urmă paşi.
Tu nu laşi, nici nu mă uiţi vreodată.
Străbat cu Tine munţi înalţi şi lunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
ci eu voi fi ascuns în Tine-atunci.

Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,
cu Tine-n rând veghez în ceas târziu,
când Tu mă mustri, simt în piept mustrarea
şi când Te bucuri, totdeauna ştiu.

Nu sunt decât un abur ce se-nalţă,
un fir pe praf îndrăgostit de-o stea.
Dar tu mi-ai pus în suflet o speranţă
ce nimeni altul nu mi-o poate da.

Au fost odată şiruri de păcate,
dar sângele salvării a spus: "NU".
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate,
şi bine ştiu că le-ai uitat şi Tu.

Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,
când valuri vin şi vânturi grele bat.
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
pe care Tu-l păstrezi mereu curat.

Îţi mulţumesc că eşti cu mine-n lume,
Îţi mulţumesc că mă iubeşti mereu,
Îţi mulţumesc că Tu mi-ai dat un nume,
că sunt al Tău... şi Tu eşti Dumnezeu.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lume sunt vrăjitori de toate felurile: unii sunt răi şi împrăştie în lume urâţenia pe care o poartă în suflet, pe când alţii au inima curată şi sunt buni cu toate creaturile de pe pământ.

începutul de la De ce cade pisica mereu în picioare de Florence Holbrook
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te iubesc, poţi obţine orice de la mine: timpul meu, dragostea mea, fundul meu, banii mei, familia mea, câinele meu, banii câinelui meu, timpul câinelui meu, totul. Dacă te iubesc, voi îndura eu durerea ta, îţi voi plăti eu datoriile (în toate felurile posibile), te voi proteja de temerile tale, voi proiecta asupra ta tot felul de calităţi pe care de fapt nu le ai şi voi cumpăra cadouri de Crăciun întregii tale familii. Am să-ţi dau soarele şi ploaia şi, dacă ele nu sunt disponibile imediat, am să stau la rând pt ele. Am să-ţi dau toate astea şi chiar mai mult, până când am să ajung atât de extenuată şi de golită, încât singurul mod de a-mi recăpăta energia va fi să mă îndrăgostesc de altcineva.

Elizabeth Gilbert în Mănâncă, roagă-te, iubeşte (2006)
Adăugat de Cezara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând

Ce mică este lumea în care mă învârt,
Mă întâlnesc cu mine pe drum şi mă salut,
Sunt păgubaşul suspect de-a fi comis un furt,
Sunt cel ce împrumută şi cel ce dă-mprumut.

Ce mică este lumea!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o femeie fără suflet! Aşadar, nu pot fi nici "Suflet drag", nici "Suflet bun" şi în niciun caz "Sufletul meu".

aforism de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tânăr sunt. M-aş dărui cu-nfiorare

Ce tânăr sunt. M-aş dărui cu-nfiorare
oricărui zvon ce calea mi-o aţine;
supus, în blânda vântului strânsoare,
precum în parcuri plante suitoare,
vrea doru-mi vrejurile să-şi anine.

Şi-oricărei arme pieptu-mi dezgolesc,
atât cât simt că pieptul se lărgeşte.
Căci este timp de drum să mă gătesc,
când din răcoarea-acestor maluri,
ziua în ţări fără de ţărmuri mă goneşte.

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea, iubirea mea

Am privit, o privesc îndelung,
O iau cu tremurânde mâini,
Cu inima profund o strâng
După ani şi ani, şi săptămâni.

Îmi mişcă sufletu-n surdină,
Mi-ntinde clipa între reci pereţi,
În jurul meu e-o dâră de lumină.
Sunt îndrăgostit cât trei băieţi.

E suavă, atâta de frumoasă,
N-aş dărui-o nimănui vreodată,
Aşa că am s-o-nchid în casă,
În biblioteca veche, demodată.

Ea e dragostea, iubirea mea,
De când mă ştiu cu dânsa-nsăilez
Visurile ce-apun în prag de stea,
În raftu-n care şi eu luminez!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Un timp, toţi vom avea de înfruntat
Războiul scuipând gloanţe furibunde,
Şi-n timp ce eu de mult voi fi plecat,
Pământul va trăi noi zori fecunde.

Voi fi acolo unde-am fost cândva,
Când lumea-şi ducea traiul fără mine,
Oricum eu simt că n-am fost altceva
Decât un pod de vise clandestine.

Plec cu iubirea-n suflet drept povară,
Că n-a fost om cu ea să-l potopesc,
Dar neştiind, pe nimeni n-o să doară,
Că nu-i mai vreme să o risipesc!

Sunt rana care nu şi-a găsit leacul,
Sunt frunza care şi-a pierdut copacul.

sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!