
Scaiul
Vai, cum s-au precipitat lucrurile!
Te-ai ținut după mine, o iarnă, scai,
De unde să fi știut păcatele mele,
Că minte n-aveai, dar te dădeai crai!
Și ce mai crai, un crai vestit de tobă...
Neștiutoare m-am lăsat sedusă ca o snoabă,
Cu glas mieros șopteai, că vei fi purtător de robă...
Din doamna mult visată sunt azi o biată roabă.
Vai, ce coșmar! o viață am peticit la lucruri,
Pesemne toate-s lăsate de la Dumnezeu!
Craiul de-altădată să n-aibă la pantofi nici tocuri
Eu... roba ce-am visat-o s-o peticesc mereu.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Colind
Patru crai pe dalbe mese
Patru crai
Alicant de sori se țese
Drum spre rai
Patru crai colindă-n salbă
Patru crai
Ceara gîndurilor albă
Evantai
Patru crai sabie vie
Patru crai
Rotitoare herghelie
De cobai
Patru crai leagăn de rouă
Patru crai
Sarafan de lună nouă
Sorții strai
Patru crai reflex morminte
Patru crai
Harul din potire minte
Fără grai
Patru crai dormind pe ape
Patru crai
Steaua lacrimii să-ngroape
Haide-hai...
poezie de Valeriu Stancu din Armurier de curcubeie
Adăugat de Diaconita Mariana

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi crai de la Parlament și familia tradițională...
Când văd "mânze" - ca talanii -
Cei doi crai își ies din fire,
Nechezând că e iubire...
Dar la mijloc sunt doar banii!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărturăreasa
Uite, ai un dar în casă,
Vorbe bune, cu temei
De la dama cea de verde,
Dar să te ferești să-l iei.
Pentru că nu minte cartea,
Ea ghicește orice gând,
Vezi, cu dama cea de tobă,
Ceartă, lacrimi pe curând.
Dragoste pe drum de seară
Cu un crai de ghindă, și
Gând la gând cu bucurie,
Chiar o veste vei primi...
Serioasă, visătoare,
Cu ochi negri și cuminți,
A rămas privind, copila,
Gura babei, fără dinți...
Cum e crai de ghindă, babo?
Nalt și oacheș, fata mea.
Și cu ochii mari și umezi,
Și cam palid, nu-i așa?
Seara, când să se dezbrace,
Singurică în iatac,
Pe obrajii ei s-aprinde
Floarea rumenă de mac.
Și privindu-se-n oglindă
Își sărută brațul drept:
"Crai de ghindă, crai de gindă,
Vin' la mine, că te-aștept!"
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
...și al meu
N-am fost crai de operetă
Ci un crai adevărat.
Zece fete mă regretă,
Douăzeci s-au măritat.
epigramă de Francisc Gavrileț din Epigrame pentru eternitate (1980)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful unui crai
A plecat un crai din Tei
Dintre îngeri de femei
Și-a ajuns vertiginos
La drăcoaicele de jos!
epitaf epigramatic de George Zarafu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Crai
Consumă tot mult spanac
Să fie la femei pe plac
El cu firea nu se pierde
Acum se crede crai de verde!
epigramă de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei crai de la răsărit
Trei crai de la răsărit
Cu steaua-au călătorit
Și-au mers, după cum cetim,
Până la Ierusalim
Acolo dac-au ajuns
Steaua-n nori li s-a ascuns,
Prin oraș ei au căutat
Și pe toți au întrebat
"Unde s-a născut", zicând,
"Un crai mare de curând?
Ca să mergem să-l vedem
Și lui să ne închinăm"
Iară Irod împărat
Auzind s-a tulburat,
Pe crai la el i-a chemat
Și în taină i-a întrebat
Zicând: "Mergeți de aflați
Și venind mă înștiințați
Să merg să mă-nchin și eu
Ca unuia Dumnezeu"
Craii dacă au plecat
Steaua iar s-a arătat
Și-au mers, până a stătut
Unde Hristos s-a născut.
Cu daruri s-au închinat
Și cu toți s-au bucurat
Iar 'napoi dac-au purces
Pe altă cale au mers.
Irod rău s-a necăjit,
Oaste mare a pornit
Și-n Viflaem a intrat
Pe toți pruncii i-a tăiat
De la doi ani mai în jos,
Să-l taie și pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat
Domnul sfânt l-a apărat.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei crai de la răsărit
Trei crai de la răsărit
Cu steaua, căci...
Când în cale-și purcedeau
Steaua lor li...
Ce le-a fost lor de-o-ntrebare,
De-o naștere..
Unde știți că s-a născut
Un crai tânăr...
S-a văzut la răsărit,
După dânsa...
Iarăși Irod împărat
Foarte rău s-a...
În sa cușcă i-a chemat (/ Cu paloșul i-a tăiat)
Mulți coconi mici...
Patrusprăzece de mii
De doi aniu...
Nu e casă fără plângere,
Maichii fără...
Glas în Roma s-auziră,
Țipete și...
O naștere fericită
Fost-a lumii...
De-am ajuns așa domnie
Și-am scăpat de...
Și de-acum până-n vecie
Mila Domnului...
Tuturor de-o bucurie
Și de-o mare veselie.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul greierelui
Greierele, mîndru crai,
Vesel cântă-n prag de seară,
Colindă întregul plai
Bucurându-se de vară.
Pare răgușit în grai,
Meseria nu-i ușoară,
Greierele, mândru crai,
Vesel cântă-n prag de seară.
N-a strâns nimic în cămară,
Nici făină, nici mălai,
Viața nu-i este povară,
Zdrăngănește din chitară
Greierele, mândru crai.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui șahist... Crai
La Constanța ori Neptun
După dame e nebun!
distih de Gheorghe I. Sofianu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei crai de la răsărit
Trei crai de la răsărit
Cu steaua-u călătorit
Și pe cale cum mergeau
Steaua 'nainte vedeau
Iar când stau de odihneau
Steaua încă așteptau.
Până la Irod au ajuns
Steaua-atunci li s-a ascuns
De aici dac-au plecat
Steaua iar s-a arătat,
Și au mers pân-au stătut
Unde Hristos s-a născut
Magii-atunci s-au bucurat
În peșteră au intrat,
Domnului s-au închinat
Ca unui mare-mpărat.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui crai tomnatic
Să nu plângi vârsta ta ingrată,
Căci Cupidon e genial,
Îți pregătește o săgeată
Muiată în Gerovital!
epigramă de Cornelius Enescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei doi copii de crai
Și fost-au doi copii de crai
Și ape-i despărțeau, profunde,
Și-un pod de lemn, atât vedeai,
Departe, cine știe unde?
Și se iubiră... Ce îndemn
Venea din apele afunde?
Că era podul vechi de lemn,
Departe, cine știe unde.
poezie celebră de Emile Verhaeren din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui crai tomnatic
Deși-i pe jumătate mort,
Ar vrea cireașa de pe tort.
Când singura lui perspectivă
E doar... bomboana pe colivă!
epigramă de Virgil Petcu (aprilie 2009)
Adăugat de Virgil Petcu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui "Crai" de la răsărit
Umblând așa, din fată-n fată,
Prin Europa când te plimbi,
Riști mulți copii să-ți spună tată...
Și asta-n foarte multe limbi.
epigramă de Liviu Lucian Perța din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
În ogradă
Prea fericit cocoșul este
Și cel mai mare crai, nici vorbă,
Că are-o curte de neveste
Și nici o soacră! Toate-s ciorbă...
epigramă de Gavril Glodeanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat
Te-am visat că erai
O copilă frumoasă de crai,
În genunchi stăteai
Și lui Dumnezeu te rugai.
Ochii blânzi și păr bălai aveai,
Parcă erai un înger
Care a coborât din rai,
O, tu frumoasă fecioară de crai!
Eu te vedeam și așa îți ziceam.
O! ce frumoasă ești,
Zână din povești, tu mândră crăiasă
Fii a mea dulce mireasă.
Tu mă auzeai și privirea
Înspre mine ți-o întorceai,
Și așa ziceai că mă iubești,
Și a mea pe veci ești!
poezie de Vladimir Potlog (7 octombrie 2004)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Crai nou
Crai nou se tot ivește pe codri și genuni:
E coasă aninată de tată în goruni,
Când s-a culcat, și timpul cu piatra l-a-nvelit,
Pân'o să crească iarbă mai bună de cosit.
El s-a culcat, și, iată de când nu s-a răspuns,
La subțioară iarbă și mie mi-a ajuns!
Să iau din arbori coasa degeaba m-am tot dus:
Cu cât îmi crește iarba, ea suie și mai sus!
Am să mă zbat, din arbori s-o iau numaidecât:
Ce mă voi face mâine cu iarbă pân'la gât?
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Crai nou
Crai nou se tot ivește pe codri și genuni:
E coasă aninată de tată în goruni,
Când s-a culcat, și timpul cu piatra l-a-nvelit,
Pân'o să crească iarbă mai bună de cosit.
El s-a culcat, și, iată de când nu s-a răspuns,
La subțioară iarbă și mie mi-a ajuns!
Să iau din arbori coasa degeaba m-am tot dus:
Cu cât îmi crește iarba, ea suie și mai sus!
Am să mă zbat, din arbori s-o iau numaidecât:
Ce mă voi face mâine cu iarbă pân'la gât?
poezie celebră de Eusebiu Camilar din vol. "Călăretul orb", 1975
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de zăpadă
Îl cunoaște toată țara:
Crai vestit din fulgi de nea;
Cum apare primăvara,
Se topește după ea.
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!