Celei care minte

Eu ştiu c-o să mă torni chiar mâine...
Dar fiindcă azi te dai o inocentă,
Accept scenariul,
Practică fiind,
Într-un hotel "five stars", curentă!...

Să te simţi bine,
Prinţesă printre stele-albastre bugetare,
Am rezervat un double-suite Regence, mai mare,
În pat cu ergonomică saltea
Tot să te bâţâi –
Arcuindu-te pe ea –
Şi cu energizante-soft la abajur de lampă vieneză,
Iar pe glazvant am atârnat o panoramă-ncântătoare,
Cu un calif în trap gonind,
Ca-n fuga din Bagdad, călare.

Cum trece timpul de uşor,
Pendula bate miez de noapte,
Râvnită-i clipa de amor,
Când carnea-i fezandată cu Christian Dior...
Fă-te lejeră,
Aruncă-ţi pe mochetă, neglijentă, lenjeria,
Dă concreteţe clipei, sporeşte feeria,
Destăinuieşte-mi:
Din câţi ai fericit printr-un transfer de card
Câţi au falimentat
Şi câţi de dorul tău încă mai ard?...

Eu ştiu c-o să mă torni chiar mâine...
Dar fiindcă azi te dai o inocentă,
Accept scenariul,
Practică fiind,
Într-un hotel "five stars", curentă!...

Deci nu pretind să îmi reciţi din Baudelaire,
Sau să îmi pui mecanic placa
Uzată de atâtea gramofoane
Hai, rogu-te-n plăcere schimbă claca,
Şi nu te-oblig orgasme să mimezi,
Nu te somez
Docil să te abandonezi
Şi apoi raportul, ierarhic, să îl... raportezi,
Aş prefera să-mi dai ofrandă o trăire
Aidoma flavorii de whisky scurs din cupa de cristal,
Să treci cu degetele-ţi diafane pe începutu-mi de chelie,
Din ochii trişti,
Să înţeleg
Că trupul ţi-ai jertfit întâia oară mie,
Şi-aşa transpuşi,
Ca două goale disperări, s-accepţi peste tarif,
Să mi te dărui pe nimic,
Dinspre glazvand priviţi doar de calif...

parodie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cat de mult?

Cât de mult mă caut?
Oare tu ştii?
Oare eu ştiu?
Mă caut în mine,
Mă caut în lume,
Vreau să-mi ştiu existenţa.
Vreau să-mi simţi prezenţa,
Oare greşesc?
Fiindcă IUBESC?
Chiar de am răspuns,
Îl mai ţin ascuns,
Căci ştiu că e bine,
Să-l ţin pentru mine.
Voi fi fericit,
Cât sunt pe PĂMÂNT!
Chiar de mă condamni,
Nimic n-o să sfarmi.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pom cu oameni...

câţi oameni stau răzleţi în pom?
câţi în codiţă de alt om?
se legăna sub vânt uşor,
sunt doborâţi de toamna lor

sunt doborâţi şi mai devreme,
de-a lor furtună cu blesteme,
câţi oameni ţine pomul pom?
în timpul lor cu gust de rom

picaţi pe jos într-un covor
uscaţi de frig se sting şi mor,
pe crengi răsar alţii din dor,
când frunzele se-ating în zbor

pomul tăcerii plin de vise,
în primăvară ţese iţe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri

când trece pomul peste iarnă,
îmbracă alb şi-o altă haină,
îngheaţă frunzele tăcute,
prinse de crengi înmărmurite

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pom cu oameni...

câţi oameni stau răzleţi în pom?
câţi în codiţă de alt om
se legăna sub vânt uşor,
sunt doborâţi de toamna lor?

sunt doborâţi şi mai devreme
de-a lor furtună cu blesteme,
câţi oameni ţine pomul pom
în timpul lor cu gust de rom?

picaţi pe jos într-un covor
uscaţi de frig se sting şi mor,
pe crengi răsar alţii din dor
când frunzele se-ating în zbor

pomul tăcerii plin de vise
în primăvară ţese iţe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri

când trece pomul peste iarnă
îmbracă alb şi-o altă haină,
îngheaţă frunzele tăcute,
prinse de crengi înmărmurite

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă

Doamnă, cât de străină vreţi să-mi păreţi, atât
de pur şi inocentă vă simt, cât de străină vreţi
să îmi fiţi, Eu atât de mult vă simt şi mă pierd
doar la gândul că totuşi îmi veţi răspunde în
scris ori verbal într-o zi spre sfârşit de timp ori de Noi!

Doamnă, îmi imaginez regăsirea dintre Doi
oameni pierduţi în timpuri trecute, îmi imaginez
regăsirea pe ultima clipă sau pe un ultim
anotimp ruginiu cu frunze uscate, căzute,
precum suntem şi Noi amândoi, în clipa de faţă!

Doamnă, sunt sigur că ochii dumneavoastră
sunt ca întâia oară, pătrunzători şi la fel de
,, necopţi", mai bine zis, verzi, iar zâmbetul... cu
câteva riduri, cu ceva toamnă venită cu trecerea
timpului, iar vocea, să-mi mai vorbiţi o dată!

Doamnă, să-mi mai vorbiţi o ultimă dată şi
să-mi mai trăiţi o ultimă clipă şi promit că îmi
va fi îndeajuns să iert şi să accept trecerea
timpului în care a lipsit dimineaţa şi toamna,
zilele toate şi toate anotimpurile dintr-o dată!

Doamnă, să nu ştiu acea dată, nu vreau şi nici
să vreau a şti, să nu-mi spuneţi, oricum, sunteţi
tăcută, retrasă, într-un fel ascunsă de lume... de
mine, cine mai ştie de cine, oricum, aşteptarea
mă domină într-un fel de neexplicat şi acum!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel ca mulţi alţi actori, am fost curioasă să ştiu ce a însemnat personajul în raport cu scenariul, însă am aflat că e mai bine să accept aventura de a nu şti. Nici măcar nu am înţeles întreaga idee de la Hollywood.

citat din Radha Mitchell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi ochi, câţi oameni - atâtea întrebări.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi farisei?

Câţi farisei aşteaptă-n drum,
Cu pietre să lovească-acum
În nopţile iubirii scrise
Cu ale Poeziei vise?

Câţi farisei mai vor să ştie,
Că au trecut prin Poezie,
Păcatele trăind în ei
Cu-acelaşi dor pentru femei?

Câţi farisei se tot crucesc,
În Templul Tatălui Ceresc,
Lumina dragostei să-nchidă
În închinarea lor perfidă?

Câţi farisei sunt printre noi,
De Poezie-atât de goi,
Care mai cred în nemurire
Fără Femeie şi iubire?

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingere de mătase

ţi-ai imaginat câţi viermi are mătasea în ea
câte frunze de dud culese în nu ştiu câte poale de fecioare
câte cântece de iubire s-or fi auzit până în măduva zilelor
pentru câţi bărbaţi pe câte câmpuri pentru câţi ani de trai
şi câte ofuri din cine ştie câte piepturi nu se vor fi stins în ecou
câte mâini înverzite de clorofilă câte râuri de borangic n-or fi spălat
culorile mătăsii câte pagini nu vor fi scris

şi câte rafturi nu vor fi bătut în cuie cine mai ştie câţi tâmplari
câte încăperi întunecoase în care să mişune doar ei în treaba lor mătăsoasă

şi câte bătrâne n-or fi povestit fetelor lor cât de delicate să fie cu viermii aceştia

ca de pe mine să cadă aceste mătăsuri la prima ta atingere

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul închide uşa

Câţi stejari vor mai
ştii... ce-i veacul
Câţi copii vor mai
încălţa opinca
Câţi români în lanuri
de neghină-si vor nega
limba...
Câţi hoţi ne vor mai
prada ţara
Şi când se va termina
desaga...
Ce-o să facem...
Tragem uşa
Şi ne pierdem naţia...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziuni din camera de hotel

stăm în camera de hotel ieftin
lângă o sticlă de whisky
şi o carte de dragoste
pe care o consumăm
între orele douăzeci şi cinci
dimineaţa apare cu energii
descătuşate în fiecare zi

ne iubim de-o eternitate pe patul
cu arcuri sărite în camera de hotel
fumăm din aceeaşi ţigară
viaţa care ne apasă în singurătate
apoi ne cuprinde o blândă sete

ne uităm după lună în noaptea
de amor ce trece repede
pe sub patul camerei cu podele
lustuite de trupurile transpirate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea Mielului

E Paştele în case de creştini
Iisus Cristos lipseşte din mai toate
Ţinut la uşi, respins din nou de gloate
Preocupate egoist doar de festin
De o imagine şi de un intestin...

E Paştele şi Mielul ce contează
Tace din nou, mai mult, mai apăsat
În lumea-nlănţuită de păcat
El stă la uşa ta şi lăcrimează
Chiar nu-L auzi cum bate, cum oftează?

E un nou Paşte, câţi îi ştiu valoarea?!
Atâţia miei ucişi privind spre Mielul
Cel răstignit de 2000 de ani, Modelul,
Câţi i se mai închină-n Sărbătoarea
Cea dedicată Lui, cât largă-i zarea?

E înc-un Paşte pentru îmbuibare
Bătrâni uitaţi de lume lăcrimează
Copii abandonaţi stau trişti şi nu cutează
Să-şi salte ochii din pământul fără soare
E Paşte, plouă Cerul lacrimi mari, amare...

poezie de Petrică Conceatu din Noua Geneză (4 aprilie 2010)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când, corectând o eroare, nu mai considerăm uitarea curentă ca fiind datorată distrugerii urmelor mnezice, deci, neantizării lor, înclinăm spre concepţia opusă: nimic din viaţa psihică nu se poate pierde, nimic din ceea ce s-a format nu dispare, totul se păstrează într-un fel oarecare şi poate să reapară în anumite circumstanţe favorabile, de exemplu, în cursul unei regresiuni destul de profunde.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

American Hotel (2)

Baudelaire stătea
în pragul uşii alături de un beţivan,
undeva într-o mahala insalubră din San Francisco.
Beţivanul era în vârstă de un milion de ani
şi mai era încă în stare să-şi amintească
dinozaurii.
Baudelaire şi beţivanul
beau Petri Muscatel.
"Omul trebuie să fie întotdeauna beat,"
a zis Baudelaire.
"Eu locuiesc la American Hotel,"
a zis beţivanul." Şi pot
să-mi amintesc dinozaurii."
"Facă-ţi-se darul să fii veşnic beat,"
a zis Baudelaire.

poezie de Richard Brautigan
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Ai trăit vreodată pe stradă?
Arley: Mama aproape că ne-a dus acolo.
Jerry: Ei bine, n-ai de unde să ştii. Nu până vezi un container. Dar când te urci în el pentru prima dată şi tragi ziarele peste tine, atunci ştii că ţi-ai ratat viaţa. Apoi apare cineva, ca fiul tău, care-mi dă o mână de ajutor, şi o accept. Chiar de la un copil, o accept.

replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frică

ţie nu?
de căutare
de răspuns
de întrebare chiar
îmi e teamă să fiu fericit
să strig iubirea în piaţă
ori să dansez precum zeii
cu tălpile pe Olimp şi creştetul în cer
îmi e aşa frică încât nu mai pot face nimic
stau şi privesc cum trece clipa
tremur
nici nu mai văd nimic
.....................................
oricum mai bine orb căutând lumina
decât viu netrăind
.....................................
împărţit între două temeri
nepregătit să-mi accept inima
o supun creierului
dau vina pe lume
pe Dumnezeu
în loc să privesc în sufletul meu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Alaltăieri, eram într-un hotel, şi pe spatele uşii din hotel era harta cu ieşirea în caz de incendiu. Sunt flatat că mă cred capabil să stau într-o camera a unui hotel care a luat foc şi să memorez direcţii. "Da, o să o iau la stânga pe scări, apoi la dreapta pe lângă tonomatul de dulciuri..." Probabil că m-aş pierde, ar trebui să mă întorc în cameră, să verific harta iarăşi... Şi întotdeauna ţi se zice, orice-ai face, într-un incendiu la hotel - nu intra în panică. Hei, mai am patru minute de viaţă, nu m-am panicat în viaţa mea - este alegerea mea. Chiar dacă te găsesc, ai o scuză perfectă... "Vai, am auzit că te-au salvat în timp ce te balansai gol cu perdeluţa de la baie şi cu găleata pentru gheaţă pe cap. Ce s-a întâmplat?" "Păi, m-am panicat." "E de înţeles."

replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare câţi dintre noi realizăm că în vis "lumea" este la fel de reală pe cât este de ireală e în veghe? Chiar crezi că te-ai născut, ai un nume şi că vei muri? Nu vezi că absolut toate acestea sunt capcane pe care ţi le întinde gândul. Câţi dintre oameni realizează profunzimea cuvintelor lui Buddha când afirmă: "Cel mai mare duşman al omului este mintea lui!"? Dar câţi cu adevărat vreţi să vă treziţi din hipnoza gândului?!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dawson (beat): Bine, deci este timpul să îmi pun o dorinţă... aşa că hai să-mi pun o dorinţă. Aş vrea.. aş vrea ca mama mea să nu se fi culcat cu coprezentatorul ei. Aş vrea ca tatăl meu să înceteze să mai vorbească despre faptul că trebuie să se angajeze şi chiar să îşi caute o slujbă! Aş vrea să încetaţi să vă mai contraziceţi tot timpul şi cel puţin să vă prefaceţi că voi sunteţi adulţii! Aş vrea ca prietenul meu, Pacey, să înceteze cu transformarea asta a lui într-un elev eminent, cuminte, un înger păzitor al tuturor şi să revină la ce face el mai bine şi anume să mă facă pe mine să îmi placă viaţa mea în comparaţie cu a lui care ar trebui să fie mai rea. Şi apoi urmează Jen Lindley, cu problemele ei cu alcoolul şi cu numeroşii ei iubiţi şi cu modul ei nebunatic şi neascultător de a fi. Vreau să petrec cu tine! Şi iată-l şi pe Jack McPhee. Jack McPhee căruia îi plac băieţii, dar căruia nu îi displace să-mi fure iubita! Şi bineînţeles, iat-o şi pe Joey a mea. Drăguţa şi scumpa mea Joey. Singura adolescentă din lume care a simţit nevoia să se regăsească pe sine. Dar ştiţi ce? E în ordine. Accept asta. Trebuie să te regăseşti şi accept asta. Deci Joey! Joey? (Uitându-se peste tot, pe sub mese, printre oameni) Pardon! Unde este Joey a mea? Uite-o! Uite-o pe Joey a mea!

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine...

mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare

mâine poate o speranţă,
mâine o zi şi-o nouă viaţă,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece

mâine mult mai bun ca azi,
mâine foşnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri

mâine, mâine, până mâine,
e prea mult şi nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!